De cum vulpea cea şireată,
Semeţ, fals mişcând
din coadă,
Din gură suflând otravă,
Vrând lumea să-l
înţeleagă,
Că-i tânăr şi e
frumos,
E zdravăn şi e
vânjos,
Are forţă, are minte.
Cu România înainte,
Zice el, minţind ce spune.
Are fler să mintă lume,
Că e doxă, e perfect,
Ce DNA! Ce Parchet!
La fel şi de
condamnare,
Sunt la fel ca el ce
are.
E cum lacrima curată,
Însă lacrima-i
sărată,
Că pe unde curge,
ajunge,
De nu arde, măcar frige.
Asta e la voi elita,
Ce-a ajuns acum deasupra,
De cum spuma cea uşoară,
Fără griji, dar cu
povară,
Pentru neam, pentru pământ.
Românule
fals român,
Cât cu ochii el
cuprinde,
Vrând picioarele a
duce,
Înspre stare cât mai sus,
Că nu e greu de
ajuns.
Când din spate te împinge,
De a cuceri, de a învinge,
Pentru un scop şi-un
ţel măreţ,
Umbli ca pe făcăleţ,
Şi cu mătura în mână,
Pe făraş mereu adună.
Nu resturi şi nici gunoaie,
Ci umplând conturi ce-s
goale.
Ca într-un hambar adună,
Cât o viaţă într-o
lună.
Cum să stai cu el de
vorbă?!
Că nu poţi să-i sufli
în ciorbă.
Nu îndrăzni să-I stai
în faţă,
Că apăsând pe celular,
Pân’ la al şaptelea neam,
În Asia, Orient sună.
Şi la ruşi are în Dumă,
Prieteni ce sunt comunişti,
Mai peste tot anticrişti.
De masoni, la fel vă
spun,
De-I nevoie, lui răspund,
La orice fel de
întrebare,
Şi la ce nevoie are.
Nu vă jucaţi cu
frumosul,
Că vă poate întoarce dosul.
E capabil, priceput,
Nu bine, ci rău de
făcut.
V-am mai spus aste cuvinte,
Să ştiţi ce aveţi în frunte.
Ei la cârma ţării stau,
Ce le-am dat, pot să
le iau.
Îi las ca să se aşeze,
Pe posturi să instaleze,
Şi atunci când nu se aşteaptă,
Voi clătina clica toată.
Să fugă vor încerca,
Dar vor fi în faţa
Mea,
Să răspundă ce-au
făcut,
Asta tot Isus v-a
spus.
3.01.2017, ora 21,29.
Anton Ciobanu
