Cum tu nu vrei să ştii,
lume,
Ce Domnul mereu îţi spune,
Şi insistent El te roagă,
Să salvezi soartă şi viaţă,
Cea de aici şi cea următoare,
Crezând cuvintele
Sale!
Prin ce spune, El nu
minte,
Celor care vor
s-asculte.
E un Tată atât de bun,
A fiecărui copil!
A se îndepărta nu
vrea,
Ci pe toţi în turma Sa.
Voi, copii, ce aveţi Tată,
Şi de sus El vă veghează,
Cum v-a trimis, aşa vrea,
Ca să-i fiţi alăturea.
Vedeţi unde s-a
ajuns?
Urmează cipul de pus,
Să apese, să te vadă.
Şi cum vrea, aşa te poartă,
Ce-ţi arată ca să vezi,
Şi unde vrea el să mergi.
E şiret şi e discret,
Aşa zis inteligent,
Că lucreză în ascuns,
Cum pe jos, aşa pe sus,
Cum cu omul şi-n
natură,
Vrea ca totul să distrugă.
Dă cu praf şi cu
aromă,
Că îţi vine greaţă,
vomă,
Te ustură ochii şi gâtul,
Şi mai lent tu laşi pământul.
Pe ce ai strâns, ai avut,
Va fi stăpân Anticrist.
Ăsta-i timpul, asta-i
vremea,
Rezolvând tot
tabachera. (telecomanda)
Cu viaţa, mâncarea,
apa,
Va lucra telecomanda,
Ce va fi la
Anticrist,
Te face din vesel,
trist.
Îţi va arăta aşa multe,
Toate frumoase,
plăcute,
Cu gust nemaipomenit,
Mimat ce acum am
scris.
Veţi zbura sau veţi pluti,
Prin ceea ce veţi privi,
Că nu tu, gândul te poartă,
Şi tot din
telecomandă.
Asta de acum aşteaptă,
Pe lumea de pe planeta
noastră:
Vei mânca şi vei bea,
Ceea ce-ţi va arăta,
Nu cuţit, nu
furculiţă,
Nici farfurie golită.
Asta tot de la
distanţă,
Şi tot din
telecomandă.
Mergând, ai să cazi jos,
Mâncând ce-ai văzut frumos,
Din reclamă, nu din
faţă,
Şi nu ca acum pe masă,
Să iei dintr-o
farfurie,
Fie zeamă sau piftie.
Cam aşa filmul arată,
Cum telecomanda poartă,
Până când în ţarc ajungi.
O să râzi în loc să plângi,
Învârtindu-te
‘năuntru,
Ca să-ţi implanteze cipul.
Sau pe mână, sau pe frunte,
Te înseamnă ca pe vite,
Să fie sigur pe tine,
Că te-a luat în a lui
lume.
Spune adio de pe acum,
Că lucrarea e pe
drum,
Şi vine la toţi la
poartă,
La uşă; va intra în casă.
Nu vei şti, nu vei vedea,
Doar cu drone va lucra,
Cum cu poze şi îndemnul,
Pe veci să accepţi infernul.
Să fii, omule, atent,
La ce-i nou,
inteligent,
Că şi un pix te poate
face,
A pleca fără a
‘ntoarce.
Sunt ce cu
telecomanda,
După colţ deschide poarta,
Cum un băiat sau o
fată,
Deschizând braţele aşteaptă,
Să intre în ogradă,
casă.
Ce a ajuns viaţa noastră:
Să avem şi să privim,
Ceea ce nu-ţi trecea prin
gând!
De-i pe pat sau toaletă,
Acum totu-i din
brichetă,
Şi la geam, şi la
perdele,
Dând deoparte şi un perete.
Şi aşa cu telecomanda,
Va muta casa, ograda.
Pe tine, om, te va
duce,
Cum cu gândul vei ajunge.
De ai ceva nou,
inteligent,
Prin casă,
apartament,
De n-ai card şi numeri
bani,
Sau dacă te uiţi pe geam,
Acum vede de la NASA,
Cu ce ai dotată casa.
Că-i de spălat sau mâncat,
Live transmite,
netruncheat.
Dacă stai cumva la
masă,
Sau dacă umbli prin casă,
Eşti vizat şi urmărit,
De la NASA eşti privit.
Ce cumperi te urmăreşte,
De e jos sau pe perete,
Că şi-n paşaport te ascultă,
De intri sau ieşi pe uşă.
Stau pe caii cei frumoşi,
Proaspăt ţeselat,
lucioşi.
De-i nevoie le mai pune,
La căpăstru, la
copite,
Zurgălăi
şi pinteni noi,
Ce pot ei, nu veţi şti
voi.
E de acum timpul când
gaşca,
Nu mai umblă cu
caleaşca,
Totul este din buton,
Tot mai sus, în primul
top.
Toată lumea s-a împărţit,
Doar în două, nu mai mult.
S-a ajuns când tot
depinde,
Unde vreţi de a ajunge,
În care top,
clasament:
Vreţi în iad sau sus în
cer?
Încă o noapte n-am
dormit,
Domnul spune să las scris,
Totul cum ar fi o
frază,
Cum a fost şi ce urmează.
Să mă culc nu are rost,
După scris, de acum mă
rog,
Că la slujbă plec îndată,
Cea din zori, de
dimineaţă.
Doamne, pe noi ne
ajută,
În această viaţă scurtă,
Şi-n cea veşnică a ajunge,
Ca să fim mereu cu
Tine.
Sunt mai multe la un loc,
Pentru un ţel şi un top,
Că acum Domnul ne
arată,
Ce-i bun, omul să aleagă.
Ce scriu, nu sunt baliverne,
Domnu-Isus, ştie şi vede.
El mi-a spus şi acum îmi
spune,
Ca să ştie întreaga lume.
miercuri, 4.01.2017,
ora 04,40. A Ciobanu
