În ziua morții sale, în
suflet, părintele Csilik János a
venit la mine ca să-și ia rămas bun. Nu cumva să ne gândim la ceva de genul
spiritismului sau chemare a morților. Eu nu am nici carisma de a vorbi
nemijlocit cu Dumnezeu, cu cei din Ceruri sau cu cei de pe lumea
cealaltă. În schimb sunt directorul spiritual ai multora care au asemenea
carisme. Prin intermediul unui astfel de copil spiritual de-al meu, părintele
Janos și-a luat rămas bun de la mine. Mi-a adresat aceste cuvinte:
”Fratele meu, te salut cu dragostea înflăcărată a
Sfintei Treimi și te îmbrățișez cu iubirea Mamei noastre cerești. Aș vrea să-mi
iau rămas bun de la tine. Nu am putut să o fac cât eram în viață și nici în
toiul suferinței mele, de aceea îmi iau rămas bun acum prin intermediul unui
copil spiritual de-al tău. În primul rând îți mulțumesc pentru multele
rugăciuni, în mod special pentru rugăciunile tale de eliberare pe care le-ai
săvârșit pentru mine precum și pentru Sfintele Liturghii. Tare le-am mai simțit
efectul. Rugăciunile tale m-au învăluit și mi-au radiat putere în suferințele
și rănile chinuitoare. [Mă gândesc că aici nu a fost
vorba doar de rugăciunile mele ci și de rugăciunile pe care noi toți le-am spus
pentru el.]
În ultimele zile, Mântuitorul meu a venit la mine, și-a întins
mâna și m-a întrebat: Vii cu Mine în
casa veșnică? Plângând și șocat, cuvintele ce mi-au venit pe buze au fost
acestea: Cu bucurie mă duc cu Tine, dar păcatele mele sunt multe, merit
purgatoriul. În momentul în care am rostit aceste cuvinte m-a apucat un plâns
venit din străfunduri și am simțit iubirea nemărginită a Mântuitorului nostru și
am simțit oceanul Inimii Sale sângerânde cum mă inunda și mă învăluia cu
iubirea Sa. Mi-a vorbit așa: ”Fiul Meu,
te-am purificat, te-am eliberat de toate slăbiciunile și păcatele tale. Acum
inima ta este curată. Du-te în iubirea Inimii Neprihănite a Mamei tale, fiindcă
timpul este scurt. Ea te va petrece acasă.”
Îți spun, fratele meu, tare
am mai simțit rugăciunile, în mod special în ultimul ceas. [A murit joi noaptea, în orele Ghetsemanilor, ore pe
care mulți ispășitori le petrec în rugăciune.] Mama noastră cerească stătea lângă patul meu.
L-am văzut și pe îngerul morții, l-am văzut și pe Lucifer. Aștepta și voia
să-mi răpească sufletul, dar Măicuța noastră se ruga și, ca o mamă duioasă, m-a
îmbrățișat și așa a avut grijă de mine. A fost ca și cum aș fi trăit nașterea
lui Isus: m-am născut din nou. Am devenit copil. În jurul meu totul a încetat să
existe. Toate durerile au dispărut.
Îți spun acum toate acestea ca să te bucuri
împreună cu mine așa cum mă bucur eu acum. Aici, lângă mine, se află și sora
noastră Eva. Sunt fericit. Trupul meu se mistuie dar sufletul nu. Isus mi-a
permis să fiu lângă tine și să mă rog pentru tine împreună cu sora noastră Eva.
Mă bucur că am putut sluji împreună cu tine și că am trăit împreună multe-multe
haruri. Domnul ne-a chemat pentru o sarcină importantă...[ și
aici îmi spune câteva lucruri personale, iar apoi încheie așa: ] Domnul
îți va da tot ajutorul pentru a spori numărul copiilor Lui . Te așteaptă încă
multe sarcini. Mă rog pentru tine împreună cu scumpa noastră Mamă. Te rog, în
fiecare zi du-te în Inima Neprihănită a Fecioarei, pentru că ea te îmbrățișează
și te ascunde de satana și te întărește în slujirile tale.”
Dragul meu părinte János! Mulțumesc pentru cuvintele
tale îmbărbătătoare pe care mi le-ai adresat în ziua morții tale. Ai spus: ”Mă
bucur că am putut sluji împreună cu tine și că am trăit împreună multe-multe haruri.”
Aceste cuvinte ale tale m-au îndemnat să-mi iau și eu rămas bun de la tine și
să citez câteva amintiri din slujirea noastră comună. Deși relația și prietenia
noastră a fost de scurtă durată, doar de 10 ani, dar a fost cu atât mai bogată.
În acest timp s-a desfășurat, s-a împlinit capodopera vieții tale, Muntele
Sfintei Treimi. Am intrat în contact cu tine prin enoriașii mei care organizau
pelerinaje pentru a veni aici și m-au rugat să îi însoțesc. Nu am avut prea
mare chef dar, după ce am citit cele două cărți ale doamnei Eva, totuși am
venit. Îndoielile mele au fost risipite de trăirea învierii din morți, (a unui
preot ce trăiește și acum – n.tr.) la care am fost părtaș și martor ocular,
După toate acestea mi-am asumat organizarea întâlnirii cu cardinalul Erdő
Péter. Acea întâlnire a devenit punctul de pornire a unei și mai mari
întâlniri. De acolo a pornit organizarea, în biserica ce îmi este încredințată,
cea din Vác, a
primei întâlniri a ispășitorilor în cadrul maghiarimii, din anul 2007, pe care
și de atunci o sărbătorim în fiecare an și este legată de sărbătoarea noastră
națională din 23 octombrie. Anul trecut, adunându-ți ultimele forțe, ai fost
acolo, părinte János. Aceste întâlniri de reconciliere sunt foarte importante,
deoarece nu există ispășire adevărată fără o adevărată reconciliere cu
Dumnezeu, făcută din inimă și fără iertarea reciprocă față de semeni. Această
întâlnire de reconciliere a fost urmată de nenumărate alte întâlniri de
reconciliere dintre diferite națiuni, culte, familii...
Cu toate că, în viața mea, acestea au avut o bază și mai
înainte, dar aici, pe acest munte prin intermediul vostru, al tău și al doamnei
Eva – am primit definitiv angajarea în acea slujire înălțătoare, onorabilă, cea
de ispășire. Și de atunci s-au născut frumoase roade hrănitoare. Ispășirea
este vocația principală a maghiarimii care din când în când a lâncezit, dar
care, în perioadele de criză a istoriei noastre, s-a întărit iară și iară.
Această eră în care trăim este cu adevărat una de criză. Pe lângă crizele
sociale, economice, financiare, trăim și criza credinței, a credinței catolice.
Pentru ilustrarea acesteia voi cita cuvintele Sfântului Papă Ioan Paul al
II-lea: ”O parte a creștinilor se simt
pierduți, confuzi și chiar dezamăgiți; în cerc larg
sunt răspândite idei ce contravin adevărurilor revelate și constant învățate;
pe tărâmul adevărurilor de credință și al moralei sunt propagate adevărate
erezii, iar ele stârnesc confuzii, idei eronate și revolte și au manipulat
chiar și Liturghia. Aprofundând “relativismul” intelectual și moral, prin urmare, permisivitatea,
creștinii sunt bântuiți de ateism, agnosticism, iluminism moral incert și de
creștinismul sociologic unde nu există doctrine clare și moralitate obiectivă.” Acestea sunt cuvinte prea dure, dar sunt valabile cu
adevărat mai ales pentru preoți si teologi. Rătăcirea de la adevărata
învățătură catolică, sfântul papă a formulat-o mai târziu în enciclica
Veritatis splendor. Cuvintele citate acum le-a spus în anul 1981, adică atunci
când tu, părinte János ți-a început activitatea preoțească. Tu ai simțit,
relativ destul de repede, aceste baiuri și tu, cu propriu-ți stil pedagogic,
dar totuși direct ai oferit oamenilor o hrană cu adevărat hrănitoare și
potolitoare de sete. Mulți au vrut să bea din izvorul care a izbucnit din inima
ta.
Pentru mulți, acea formă de comunicare și limbajul
utilizat prin care ai transmis aceste învățături, au fost atrăgătoare și de
aceea au mers după tine acolo unde episcopul tău te-a rimis și, au venit cu
regularitate și aici cu miile, pe acest munte – unde doreai să fii înmormântat
- și din Ungaria și din alte zone îndepărtate, acceptând nu puține sacrificii
și osteneli. Desigur, sunt unii care dacă aud: ”așa spune Duhul Sfânt, sau așa
spune Sfânta Fecioară”, devin indignați. Asta-i o chestiune de stil.
Tu ai îndrăznit să-ți asumi și această formă de
comunicare atunci când ai simțit că Sfântul Duh îți vorbește.
De fapt conținutul este
primordial. Cel mai important este ca omul și, în mod special preotul, prin
manifestarea lui, cuvintele cui le mijlocește. Învățătorul nostru a spus: ”Pentru că nu am vorbit de la mine însumi, ci acela care m-a
trimis, Tatăl, mi-a dat poruncă ce să vorbesc și ce să spun.” (Ioan
12,49). Fiecare preot, fiecare propovăduitor ar trebui să transmită mesajul
Tatălui, cuvintele lui Isus. Dar în zilele noastre are mult mai mare preț
individualismul, faptul ca un preot sau un lector să spună ceva deosebit, ceva
unic, prin care să capteze atenția. Parcă am trăi implinirea timpului
cuvintelor Sfântului Paul: ”Căci va veni timpul
când nu vor mai primi învățătura sănătoasă, ci, după propriile pofte, se vor
înconjura de învățători care să le delecteze auzul.” ( 2Tim 4,3).
Drag părinte János, pentru
tine cel mai important a fost să transmiți învățătura lui Isus, a celor din
Ceruri. Pentru mine, care sunt preot-profesor, a fost impunătoare acea precizie
cu care ai alcătuit învățăturile tale lunare. În afară de ultimul an al bolii
tale, mi-ai trimis și mie aceste învățături, înainte de publicare, pentru a
verifica dacă nu cumva este ceva în neregulă în conceptul și alcătuirea lor și
ai luat în considerare sugestiile mele. Erori se pot strecura oriunde,
indiferent de vorbește omul în nume propriu sau în numele celor din Ceruri.
Căutând cu lupa, cu siguranță se pot găsi și în cuvintele tale inexactități sau
erori. Dar doar acela nu greșește cu vorba, care nu grăiește nimic. În
cuvintele unui preot, episcop chiar și în cele ale unui papă putem găsi unele
cotituri pe care, dacă le comparăm\suprapunem exact cu învățătura de 2000 de
ani a Bisericii, atunci am putea găsi enunțuri inexacte, erori, sau – Doamne,
iartă-mă -, eventual chiar și erezii. (Spre ilustrarea acestei fraze vă
amintesc doar în paranteză - despre asta am luat la cunoștință din lista de
corespondență a preoților – că declarațiile actualului papă sunt urmărite de
către preoți spanioli, iar expresiile sale critice, turnura de cuvinte, sunt
comparate cu cea mai importantă carte a credinței catolice, după Sfânta
Scriptură, și anume Denzinger. Ce spune papa și, pe acea temă, ce spune
învățătura de 2000 de ani a Bisericii. Au alcătuit un așa numit
Denzinger-Bergoglio, ce poate fi citit pe internet în limba spaniolă și engleză
și au început să-l traducă și în maghiară. În prezent pagina în engleză și spaniolă
se află la paragraful 109.)
(Și fie-mi permis să deschid tocmai aici o altă
paranteză. Părintele Csilik și acest munte, pe lângă mulți credincioși, a avut
și mulți invidioși și dușmani și gândesc că vor mai fi chiar și după moartea
sa. Dacă cuiva i-ar trăzni prin cap să-l acuze de atitudine vrăjmașă împotriva
papei, atunci depun mărturie că este calomnie. Am vorbit de mai multe ori cu el
pe această temă.)
Drag părinte Janos! Tu deja ai stat în fața scaunului
Judecătorului care, doar El singur, poate judeca drept. Cel mai important este
cum te-a judecat El. Am auzit de mai multe ori din gura ta că multor preoți le
este mai frică de episcop decât de Dumnezeu, iar episcopilor le este mai teamă
unii de alții și de papă, respectiv de cei sub a căror putere se află. Cinste
excepțiilor! Eu, în inima ta am văzut, pe lângă cinstea față de ierarhii tăi,
și adevărata frică de Dumnezeu. Aceste suferințe dure pe care ți le-ai asumat în
mod benevol, le-ai oferit în primul rând tocmai pentru Biserică, pentru preoți,
pentru episcopi, pentru ca în noi toți să ajungă pe primul loc frica de
Dumnezeu și loialitatea față de adevăr. Suferințele pe care le-ai trăit au fost
foarte dure. A trebuit să treci nu doar prin durerile fizice dar ai
experimentat și așa numita părăsire de către Dumnezeu. De pe buzele tale au
izbucnit și plângerile lui Iov și am auzit și cuvintele lui Isus: ”Dumnezeul
meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit.” Această noapte spirituală, această
părăsire are cea mai mare valoare de ispășire.
Ieri cineva mi-a trimis din
Germania un citat frapant ce provine de la fondatoarea Sorelor Preasfintei
Inimi din Betania, care a avut parte și de revelații mistice. Isus i-a spus: ”Preotul
este un al doilea eu al Meu.
Îl iubesc, dar el trebuie să fie sfânt. Cu 19 secole în urmă (de aici se vede
când a trăit călugărița), împreună cu 12 bărbați am transformat lumea. Dar ei
nu au fost doar bărbați, ci au fost preoți. Chiar și azi, 12 preoți ar putea
transforma lumea.”
Iar viața părintelui
Csilik János a vorbit despre asta. El însuși a dorit să fie un asemenea preot,
de aceea a ispășit, și-a oferit suferințele ultime, pentru ca să existe
asemenea preoți care nu se asimilează lumii, ci transformă lumea.
Părinte János, tu nu doar ne-ai învățat
ispășirea în stilul tău propriu ce ne-a cucerit – cu zâmbetul tău mereu
vindecând și eliberând – ci ai trăit-o sub ochii noștri. Da, zâmbetul tău avea
putere vindecătoare și eliberatoare. Acest zâmbet nu a fost șters de pe fața ta
nici în toiul celor mai mari suferințe. În timpul ultimei tale vizite la Vac,
acest al tău
zâmbet vindecător a rămas întipărit în inima unui frate de-al nostru care
îndură multe suferințe, când i-ai spus: Isus te iubește. Cea mai mare ispășire
este acceptarea și oferirea suferinței pe care Dumnezeu ne-o dă sau o permite.
Încă nu s-au împlinit 34 de ani de slujire preoțească. Ai împlinit peste 33 de
ani de slujire ca alter Cristus. Iar din aceștia, în ultimii 3 ani, ai avut
parte de acea suferință cristică mântuitoare pe care ai acceptat-o și ai
oferit-o.
Drag Părinte János! Atunci
când am auzit vestea morții tale, le-am dat de știre și altora cu aceste
cuvinte :”Creatorul l-a chemat acasă ca de acum înainte, de lângă El, împreună
cu mama Eva, să ajute în continuare pe ispășitorii rămași pe pământ.” Iar pe
panglica de pe coroană am scris: ” Îmi iau rămas bun în numele ispășitorilor
din Ungaria” precum și: ” Și în continuare vom ispăși împreună.”
Nu putem ști cu absolută certitudine că nu mai ai nevoie
de rugăciunile noastre. Tu însuți ai spus, atunci cânt ți-ai luat rămas bun de
la mine, că meriți purgatorul. Celui ce mult i s-a încredințat, mult i se va
cere. Ne rugăm pentru tine în continuare și ispășim pentru Biserică, pentru
oamenii care sunt departe de Dumnezeu. Vom face aceasta împreună și în
continuare: Tu de acolo, noi de aici. Și sperăm că viața ta de jertfă își va
aduce roadele sale și că mulți își vor da seama – și printre preoți - că
vocația principală a maghiarimii este ispășirea și că Ungaria are menirea de a
ispăși pentru întreaga lume. Ne încredem în faptul că modelul tău de viață și
că în urma vieții tale jertfelnice se vor ivi un număr suficient de preoți, un
număr suficient de adevărați alter Cristus, prin intermediul cărora Isus poate
transforma nu doar maghiarimea, nu doar Ungaria și România, ci întreaga lume.
Îmi iau rămas bun de la tine, în numele celor dragi ai
tăi, al comunității de ispășire mai restrânse și mai extinse. Domnul fie cu
tine!
Bocsa Jószef Sch.P.
Note ale traducătorului:
Sunt postate aici site-urile la care se face referire:
http://w2.vatican.va/content/john-paul-ii/it/speeches/1981/february/documents/hf_jp-ii_spe_19810206_missioni.html - scrisoarea Papei Ioan Paul al II-lea
http://denzinger.hu/ si http://petersziklaja.ml/ - site-uri în limba maghiară
http://denzingerbergoglio.com/ - site-ul în limba spaniolă
http://en.denzingerbergoglio.com/ - site-ul în limba engleză
