Minunata mărturie a lui Helmut Lungenschmid

TRĂIREA MORȚII MELE

CER – IAD – PURGATOR

Există totuși!

Data la care această trăire să fie cunoscută public a stabilit-o însăși Maica Domnului.

Helmut Lungenschmid, 57 de ani, căsătorit, are 2 copii, trăiește în Austria, în Sankt Oswald, Freistadt.

După gimnaziu a urmat o școală în domeniul poliției, a lucrat ca funcționar la poliție, timp de 13 ani.

După studii de medicină tehnică, a lucrat timp de circa 20 de ani ca asistent tehnic la radiologie.

Ultima profesie - manager pentru medicină tehnică.

Și-a exersat talentul muzical în muzica sinfonică (clasică).

Acum călătorește prin țară și vorbește despre cele trăite în timpul petrecut pe cealaltă lume, face aceasta cu convingerea că își îndeplinește misiunea cerească ce i s-a încredințat.

Maximă

Să știi Dumnezeu este Dumnezeu.

Tu nu poți să-l cuprinzi.

El este ca o revărsare mare, plină de mister,

Ca un abis profund, fără sfîrșit.

Înfiorează-te în fața Lui.

Să știi mai departe, cel rău e aici.

El este un duh puternic

Și un înșelător de la început,

El te pîndește peste tot.

Fii treaz și luptă împotriva lui satan.

Cel mai mare lucru pe care-l poți face

este acesta: Roagă-te la Dumnezeu,

În mare venerație și simplitate.

Sf. Efraim Sirianul

La vârsta de 15 ani, din cauza durerii unui dinte, a mers la un dentist, unde s-a constatat că are o infecție puternică și trebuie extras. I s-a explicat că îi vor aplica o mască cu un gaz cu narcoză, pentru a nu simți durerea. Pentru că a urmat un acces puternic de tuse și impresia că se sufocă, tînărul și a îndepărtat masca. Doctorul l-a certat și l-a convins că trebuie să suporte puțin. La indicația medicului asistenta a rotit robinetul și a dat drumul la mai mult gaz, acest fapt i-a fost fatal. A adus la moartea tînărului Helmut. Iar pentru că l-au ținut de mâini, el nu a reușit să-și mai smulgă masca.

Întunericul ”fizic”

Toată ființa lui a căzut în întuneric deplin, acest întuneric l-a simțit în tot corpul, a devenit inconștient. Știa că există, dar în alt mod, întunericul îi provoca teamă și simțământul fizic și mental de strîmtorare, de imobilitate fizică. Întunericul care-l înconjura era ca o amenințare, frica creștea și avea sentimentul de mare singurătate, de rece, că a fost uitat. Deodată s-a gândit la Dumnezeu, care l-ar putea ajuta și elibera din această situație, ”Dumnezeu este peste tot”, s-a gândit și a început să strige: ”Doamne, ajută-mă! Doamne, ajută-mă!”

După o vreme a văzut dintr-o dată o luminiță, un punct, ca vîrful unui ac. Gândurile s-au concentrat, cum să ajungă la luminiță ... care-i părea singura salvare. Pentru că fizic nu realiza nimic, se afla ca într-un gol, fără nici o rezistență, a început o concentrare spirituală și a remarcat că a început să se miște încet. Din luminiță s-a format un cerc de lumină care se deplasa spre el, însoțit de un „beep” - ton așa cum se aude la aparatele de medicină, ca un ton de alarmă. Acest ton a devenit din ce în ce mai tare, mai intens. Viteza de deplasare a lui s-a accelerat, ca o mașină, ca un tren, sau avion, apoi părea ca în domeniul vitezei luminii, așa simțea, așa i se părea. A văzut Pământul ca o bilă. Cercul de lumină a început să-l înconjoare, cu cât se apropia, simțea căldură și un fel de bucurie, fericire, care creștea din ce în ce mai mult, cu cât se apropia de Izvorul de lumină. De la această lumină venea spre el un simțămînt de pace și autentică iubire.

Apoi călătoria spre lumină a urmat printr-un tunel mare, rotund (ca un tub), pereții erau rotunzi. A observat pe pereți diferite ființe, unele cu înfățișare de îngeri. Acestea l-au făcut să se gîndească că se află pe lumea cealaltă, bănuind că s-a întîmplat ceva cu el la dentist.

A vrut să intre în contact cu aceste ființe, din cauza sentimentului de frică ce-l stăpânea. În afară de aceasta, vroia să întrebe unde se află și cum ar putea să dirijeze viteza cu care se mișca. Prin concentrare spirituală și prin voință a reușit să micșoreze viteza. Astfel a putut constata că la unele ființe exista numai capul, la altele și bustul, la altele corpul întreg! Nu a primit răspuns de la acele ființe și a avut impresia că ele vor să-l împiedice mai departe, ba chiar vroiau să-l ia cu ele. De aceea a întrerupt încercarea de a lua contact cu ele. A continuat să se deplaseze în direcția în care punctul devenea din ce în ce mai luminos. A perceput alte ființe cu aripi, cre nu i-au inspirat încrederea că-i vor binele. Cu cât se apropia de sfîrșitul tunelului era mai multă lumină. Ființele deveneau și ele mai luminoase, unele îl depășeau, altele rămâneau în urmă, unele dispăreau prin pereții tunelului.

Izvorul de lumină a devenit extrem de puternic, și a constatat deodată că pereții tunelului au dispărut. La sfârșitul tunelului era o luminozitate atât de puternică încât a închis ochii ca să poată suporta, cu toate că lumina care-l înconjura nu-l orbea. În această seninătate și lumină, se simțea înconjurat, înfășurat într-o mare pace și fericire așa cum el pe Pământ niciodată nu a simțit. În jurul lui era o căldură plăcută și totul era iubire. Era bucuros că a părăsit tunelul fără să i se întâmple ceva rău.

După ce luminozitatea s-a micșorat, el se afla în fața unei mese masive, probabil de stejar. Pe un fotoliu stătea o persoană și vis a vis de ea la masă trei oameni foarte înaintați în vârstă, cu zbârcituri adânci pe față. Vârsta lor putea fi apreciată cam la câteva sute de ani. Fețele lor erau asemănătoare cu niște rădăcini bătrâne ale unor cioturi din pădure. El nu putea înțelege convorbirea dintre ei. După ce persoana care stătea pe scaun s-a ridicat, a urmat o persoană care aștepta în picioare lângă masă. Pe masă se afla o carte mare, imensă, cele trei persoane în vârstă au început s-o răsfoiască și au deschis-o la o anumită pagină. A început o nouă convorbire pe care nu o putea asculta și nici bănui despre ce era vorba. Apoi a rămas singur cu cele trei persoane, care l-au invitat să ia loc pe fotoliul liber. L-au salutat cu numele întreg. Din nou s-a gîndit că ceva i s-a întâmplat la dentist, că poate chiar a murit, și-a spus că trebuie să accepte ce va veni, oricum nu poate face nimic împotrivă. După ce s-a prezentat, le a cerut celor trei să se prezinte și ei. Ei i-au spus că sunt cei trei înțelepți. Mai târziu, după ce a revenit în viața pământeană, s-a gândit că probabil erau cei trei regi (magi).

Una dintre întâmplările consemnate în Cartea Cerească era cea cu lovirea muștelor supărătoare. Nu și-ar fi putut închipui că din cauza omorârii muștelor poate să meargă în purgator - mai ales când sunt multe, ele sunt supărătoare. El se afla pe atunci cu bunica, după ce le lovea, le arunca în sobă. Avea plăcerea și satisfacția să omoare cât mai multe, ca să fie lăudat de bunica lui pentru îndemânare și iuțime. Cei trei i-au explicat că muștele sunt și ele creația lui Dumnezeu și în principiu nu e permis să le ucizi, numai Dumnezeu are competența să hotărească cînd să vină pe lume și s-o părăsească.

Dumnezeu este neînchipuit de milostiv, dar la fel de drept.

Cartea mare a Vieții este deschisă la judecată.

Ea cuprinde toate datele, toate faptele, convorbirile, toate gândurile, chiar și cele nerostite. Dacă gândurile au fost rele, dar nu au fost exprimate în cuvinte, cuvântul nu a venit pe limbă și prin aceasta nu a cauzat o eventuală stricăciune unei persoane, nu va fi așa de aspru judecat.

În conversația cu cei trei ”înțelepți”, cu care a purtat discuția despre viața lui, i s-a spus că e mai bine să te gândești de trei ori înainte de a spune ceva, căci ceea ce a fost rostit nu mai poate fi oprit. Dacă nu vorbești de rău pe cineva, salvezi mult timp de Purgator. (Mai ales femeile păcătuiesc prin mândrie și aroganță).

În cer domnește o absolută curăție, numai cu ajutorul Milostivirii Divine și al împăcării prin spovadă oameni se pot apropia. El a văzut întămplările vieții ca pe un ecran, pe cele bune și pe cele rele, arătate ca într-o oglindă. Vorbirea este altfel, gândurile nu sunt rostite, e un schimb rapid de gânduri, ceea ce el spune aici într-o oră, în timpul expunerii, acolo dura poate 2-3 minute.

Toate faptele spovedite cu căință și cu propunerea de a nu mai greși, nu se mai aflau în ”Cartea Vieții”. Isus nu le mai socotește, e ca și când nu ar fi fost săvârșite.

Purgatoriul este locul de ”curățare”, unde vin cei ce trebuie să ispășească, ei sunt salvați, nu merg în iad. Mulți se plâng că n-au știut.

Sufletul recunoaște numai un adevăr - Isus.

Învățătura romano-catolică despre Sacramentul Reconcilierii este o cunoaștere dreaptă, adevărată.

Isus i-a explicat, că la fiecare spovadă El se află lângă preot, când este dată absolvirea de păcate, El însuși face semnul crucii la judecata personală, nimeni nu ar reuși, dacă nu ar primi harul Milostivirii Divine.

Fără milostivire nu există dreptate și fără dreptate nu există Milostivire. Amîndouă însușirile sunt egal îndreptățite și se completează.

Lui i s-a permis să-l vadă pe Arhanghelul Mihail cu cântarul pe care erau puse în balanță faptele bune și cele rele.

Credinciosul care merge la altar primește Sfânta Împărtășanie, cel mai Mare, cel mai Înalt, cel mai Sfânt Dar ce a fost dăruit pe pământ. Dacă primim acest dar în stare de păcat grav îl insultăm, îl rănim profund pe Isus, în Sfânta Ostie este încorporat Isus Cristos. Corpul omului este cu adevărat locuința Duhului Sfânt.

Pe Pământ este mult mai ușor să îndreptăm păcatul decât în Purgatoriu, prin Sfânta Spovadă, prin căință, iertare, împăcare, restituirea unui lucru pe nedrept însușit, prin opere de caritate, milostivire etc. Apropierea de Dumnezeu nu e posibilă pe lumea cealaltă fără o curățare a sufletului. (Preoții care au ascultat expunerile lui Helmut, au constatat că nu conțin nimic care contrazice învățătura romano-catolică, dacă sunt lucruri care par noi pentru oameni aceasta nu e un motiv pentru respingerea lor).

I s-a arătat că Cele Zece Porunci a lui Dumnezeu sunt valabile pentru totdeauna, nu este permisă o infestare a Adevărului lui Dumnezeu care este Absolut!

Poruncile nu trebuie schimbate, adaptate la comportarea greșită a oamenilor.

Cartea Vieții îi conține pe toți oamenii care vor avea parte de mântuire veșnică, deci acei oameni care prin Moartea lui Isus Cristos au fost mântuiți, prin acceptarea liberă a primirii Milostivirii Divine și împlinirea Voinței lui Dumnezeu.

Aceasta nu înseamnă că înscrierea în Cartea Vieții e hotărâtă, că e un proces încheiat deja, dar Dumnezeu e Atotștiutor, deci știe dinainte ce decizie va lua omul!

În timpul vieții pe pămțnt îi oferă toate posibilitățile pentru convertire, ca să nu ajungă în iad. Iadul există și durează veșnic. Cine ajunge în iad, rămâne veșnic acolo - în acest stadiu nu mai există întoarcere. Aceasta a perceput-o acolo nu numai cu ochii și urechile, dar și cu alte simțuri. Există așadar iadul și durează veșnic și opusul lui este Cerul - Veșnica Fericire. Teoriile că Iadul nu există, sau că există dar nu e veșnic sunt false, pot fi consemnate ca satanice. Ele nu corespund sub nici o formă (realității) Adevărului.

Cine privește voluptos o femeie, a săvârșit deja păcatul, chiar dacă nu a făcut fapta, pentru că în ochii lui Isus căsătoria este un bun mare, prețios. Doi oameni - bărbat și femeie, nu bărbat și bărbat, femeie și femeie - au încheiet un legământ între ei și Dumnezeu. Dacă rup acest legământ, e păcat mare, iubirea e trădată. Iubirea ca relație e orizontală, om-om, dar și ca relație în direcția verticală. Fără iubirea pe care Dumnezeu o revarsă asupra omului, omul nu ar fi capabil să iubească. Mijloacele omenești nu pot întotdeauna să repare relațiile în căsătorie, e nevoie de harul lui Dumnezeu, de iertare, de împăcare între soți, dar mai întâi împăcare cu Dumnezeu. Iubirea lui imensă, Milostivirea lui, pot aduce vindecare. Numai Dumnezeu poate ierta, pentru aceasta e nevoie de Căință. Păcatele ușoare, lesne iertătoare, trebuie mărturisite la spovadă pentru că, dacă ele se repetă și sunt duse în timp, fac accesibilă apropierea diavolului. În această situație sufletul se află în stare de har, atunci când săvârșește un păcat greu, pierde harul. Cineva care a păcătuit greu și nu s-a spovedit, în momentul morții, prin voința lui liberă se exclude pe sine din comunitatea cerescă, pentru că în momentul Judecății Personale i se arată clar starea lui nedemnă. Își vede sufletul cu ochii lui Dumnezeu și se osândește singur. Dumnezeu este iubire pură, dar și dreptate perfectă. El nu condamnă, dar acceptă hotărârea liberă a omului.

Să nu fie neînțelegere. Ex. cineva spune: trăiesc fără Dumnezeu în păcat, dar la sfârșit mă decid, cu toate acestea, pentru Dumnezeu. Acest mod de a gândi este periculos. I s-a arătat (celui care a avut trăirea dincolo) cum sufletele, la Judecata Personală, aflându-se în fața lui Isus, nu au fost în stare să se căiască și să accepte Milostivirea Dumnezeiască, din cauza păcatelor adânc înrădăcinate. Astfel ele se decid pentru iad, deși inițial au vrut să meargă în cer. Uneori hotărârea de a merge în iad este luată rapid, în ideea că iadul nu durează veșnic. Au crezut până-n ultimul moment în teoria greșită, răspândită de moderniștii Bisericii romano catolice, printre care se găsesc și preoți.

Noi am primit de la Creatorul nostru voință liberă, ca un mare dar. Dumnezeu ne-a creat după Chipul Său. Dumnezeu e Libertate. Asemănarea noastră cu El ne–a dat libertatea voinței. Isus i-a explicat să nu se atingă în nicio situație de voința liberă, nimeni nu este constrâns pentru cer.

Dumnezeu acceptă hotărârea liberă, ireversibilă a sufletului de a merge în iad. I s-a arătat că iadul durează veșnic, din el nu mai e scăpare, ieșire. A văzut diferite judecăți personale, în care cei morți, pe baza vieții pe care au trăit-o pe pământ, s-au hotărât pentru iad.

In zilele noastre există teoria greșită că iadul nu există, sau dacă există, osândirea este pe un anumit timp.

Diavolul are bucuria lui de a rămâne nedescoperit, astfel el poate ataca mai ușor. A putut să cunoască acolo ce spune diavolul. Dacă oamenii nu cred că eu exist, atunci răul nu vine de la diavol. Dacă diavolul și păcatul nu există, atunci nu există nici iadul. Alternativa Cerului e iadul, omul are libertatea să aleagă!

I s-a arătat și are datoria să mărturisească, că iadul există și nu e gol, acolo se află nenumărate milioane de oameni, în totală lipsă de speranță că vor mai ieși de acolo. În acest loc, cei osândiți se află într-o totală lipsă a Iubirii lui Dumnezeu, totală lipsă de speranță. I s-a permis pentru câteva secunde această stare a sufletului, este îngrozitor, în limba noastră pământeană nu poți găsi expresii care să o exprime. A vizitat o mică parte a iadului, însoțit de Maica Domnului, altfel nu ar fi putut să suporte.

Viața omului pe pămînt este extrem de scurtă, în comparație cu Veșnicia (infinitul). Indiferent dacă omul pe pământ trăiește un an sau o sută, pentru veșnicie nu are importanță. Timpul scurt de viață este unul de încercare, de aceea primim noi de la Dumnezeu în dar Veșnicia, ca să putem fi odată în stare de fericire, dacă totul decurge bine. Maica Domnului i-a spus să folosim fiecare zi, să ne întrebuințăm talentele pe care le am primit de la Dumnezeu. ”Carpe Diem” (în latină) – „Folosește ziua.”

Într-o sală, un spațiu întunecat, a apărut o lumină care se mișca, apoi a apărut o coloană de lumină care se rotea, din ea a apărut un corp omenesc, care a luat înfățișarea unei femei minunat de frumoase. Femeia a început să-i vorbească prietenos și l-a condus în mod spiritual în acest spațiu, i-a arătat lucruri din trecut, din prezent, din viitorul apropiat, dar și din viitorul îndepărtat. I-a prezentat semne ale timpului prin care se poate recunoaște că ne aflăm în timpul APOCALIPSEI.

Această trăire în spațiu și apariția femeii frumoase s-au repetat regulat, atunci când i se prezentau lucruri complexe. Femeia purta veșminte diferite, frumoase, o dată purta o pelerină bleu ca cerul iar pe partea interioară era albă ca zăpada, pantofii erau roșii ca vinul (remarca prezentatorului cel care a trăit acestea), (Benedict al VI-lea a purtat pantofi de o culoare asemănătoare - semn exterior pentru martirium). Pe cap femeia avea un văl alb transparent. Niciodată nu a văzut un chip atât de frumos și nobil ca al acestei femei.

Odată, înainte de a-l introduce într-o nouă viziune, el a întrebat-o cine este. I-a răspuns că este Mama lui Dumnezeu. Comunicarea era un schimb de gânduri. În prezența Maicii Domnului se simțea minunat, ocrotit, în siguranță, de aceeia și-a pus în mâinile ei toată ființa, toată existența.

Toată experiența pe lumea cealaltă a durat foarte puțin, după apreciere pământeană, ar fi timpul în care i s-a extras dintele și până corpul și-a revenit din narcoza ucigătoare.

După ce Maica Domnului i-a arătat și explicat atâtea despre trecut, prezent și viitor, el a rugat-o să-i spună ce s-a întâmplat cu el. Răspunsul a fost clar: a murit pe scaunul dentistului din cauza gazului (narcozei) care i s-a administrat, a fost prea mult, i-a intrat în plămâni și l-a sufocat. Își amintește că s-a simțit dezamăgit, nemulțumit, ar fi vrut să știe ce profesie va avea, dacă se va căsători, dacă va avea copii și dacă va construi o casă. (Toate acestea i-au fost arătate pe lumea cealaltă.)

Pe deoparte pe lumea cealaltă era așa de frumos, minunat la Dumnezeu, la Isus, la Duhul Sfânt, la Mama lui Dumnezeu, la Sfântul Iosif, Sfinții Arhangheli și îngeri, la celelalte Puterile Cerești în diferitele Ceruri. Cu toate aceste frumuseți, el simțea o nevoie nespusă să se întoarcă la mama lui, la familie. Era ca o bandă roșie, care-l ținea strâns, banda iubirii, mai ales pentru mama lui. Se gândea că mama lui, tatăl sora și frații lui vor suferi.

Maica Domnului știa gândurile lui, înțelegea că despărțirea pe neașteptate e dureroasă. După o scurtă tăcere i-a explicat deodată că el va primi încă o dată voința lui libera. Fiul Ei Isus îi va da înapoi voința liberă și prin aceasta el poate să se decidă singur, dacă să se întoarcă din nou pe pămînt. Dintr-o dată a apărut Isus, care i-a spus că fiecare om primește de la Dumnezeu libera voință, pe care omul o dă înapoi în momentul morții.

După ce i s-a permis să vadă și să cunoască atâtea mistere, totuși legătura de iubire cu mama nu-l lăsa. Cu inimă grea s-a hotărît să se întoarcă la viața de pe pământ, ”Da, eu doresc înapoi!”

În acest moment, duhul lui s-a întors în corpul care se afla pe scaunul de dentist (pe lumea cealaltă el nu a simțit lipsa corpului).

Primul lucru – a auzit vocea dentistului care striga speriat la asistentă, că băiatul nu mai are puls, îi reproșa că l-a ucis (pentru că i-a dat prea mult gaz). Au început să-i facă masaj la inimă. Băiatul ar fi vrut să le dea un semn că și-a revenit, dar nu putea să-și miște nici mâinile, nici picioarele, a încercat să-și deschidă ochii și pentru o fracțiune de secundă a văzut o luminiță.

Întregul personal era speriat, l-au dus în cabinet, într-o cameră alăturată și l-au așezat pe o canapea. După mai multe încercări, a reușit să-și ridice pleoapele iar sora a remarcat aceasta. Reacția de ușurare și de bucurie a personalului a fost puternică. Doctorul l-a întrebat dacă a visat ceva, el s-a gândit:  “Dacă el ar ști câte mi-a fost mie permis să trăiesc". L-au lăsat întins pe canapea, pentru că nu putea încă să meargă. Când a venit fratele mai mare al băiatului să-l ducă acasă, i s-a spus să revină peste două ore, pentru că narcoza a fost puternică. Băiatul nu se putea mișca, nici vorbi, n-ar fi putut să treacă prin sala de așteptare în starea lui, era vorba și de reputația dentistului.

Își amintește că a venit la dentist pe la ora 10 dimineața, a așteptat o oră, până să fie chemat. Pe la ora 15 a putut să părăsească locul unde a stat până să-și revină. Fratele lui aștepta în sală ca pe ace. În timpul conferințelor a fost întrebat dacă are aversiune față de dentistul care l-a trimis pe lumea cealaltă. El mărturisește că e întotdeauna bucuros că a avut astfel posibilitate să trăiască o asemenea experiență dincolo, unde i s-au dezvăluit atâtea mistere. Este bucuros să comunice cum sunt văzute, apreciate lucrurile, faptele la cei din cer, pentru că oamenii din ziua de azi au păreri contrarii celor din cer. E mulțumit când constată că unii oameni după ce au auzit cele povestite de el s-au schimbat.

Ar fi dorit să se ducă la dentistul cu pricina, dar s-a temut să nu complice lucrurile și să intervină poliția.

Mai departe a mers la alt dentist, unde i s-a făcut o injecție de anestezie. Metoda cu gazul a fost între timp interzisă.

Când fratele lui a venit să-l ia acasă, el i-a explicat că a durat atâta timp pentru că el a fost pe lumea cealaltă, Maica Domnului însăși i-a mărturisit aceasta și Isus i-a redat viața. Fratele lui nu l-a crezut. Nici mama lui nu putea să-i dea crezare, zîmbea în timp ce el povestea, credea că el a visat.

În Cer Maica Domnului l-a asigurat că nu o să-l creadă nimeni și așa a fost. De aceea a încetat să mai povestească despre cele trăite. Numai soția lui era întotdeauna deschisă să-l asculte ceea ce era pentru el un balsam.

El se simțea dator, pentru că i-a promis Maicii Domnului că va da mărturie despre cele trăite în Cer.

Maica Domnului i-a spus că pe pământ nimic nu este întâmplător. I-a spus să aștepte, ea va hotărî când e momentul potrivit să facă cunoscut totul în public. Duhul Sfânt l-a asigurat că el îl va ajuta, îi va aduce totul în memorie, chiar și cele ce i s-au părut lui că nu le-a observat bine.

La conferințele lui, el nu trebuie să se pregătească în mod deosebit, toate le preia Cerul. El trebuie numai înainte de fiecare prezentare să spună un rozariu întreg, către Duhul Sfânt. Duhul Sfânt va fi alături de el și gândurile ce se vor revărsa vor fi îmbrăcate în cuvintele corespunzătoare.

Experiența trăită este imensă, greu de cuprins, e imposibil de relatat totul, atât de vast este.

Importanța rugăciunii - trebuie să ne rugăm la Dumnezeu zilnic, omul care se roagă nu poate fi așa de ușor ispitit de satan. Rozariul are o putere imensă.

Maica Domnului i-a arătat o situație când un grup de rugăciune rostea tare Sfântul Rozariu, în acest timp diavolul avea tot corpul contorsionat, pentru că Rozariul îi provoca chinuri cumplite.

La lectura dintre mistere, chinurile aproape i se linișteau, însă imediat ce era reluată rugăciunea începeau chinurile corpului din nou. Multe evenimente din istorie au fost influențate pozitiv prin recitarea Rozarului.

Rugăciunea ”Îngerul Domnului” ar fi foarte importantă ca să ne ocrotească de islamism! E trist că numai puțini oameni o mai spun. În familie nu se mai practică, copii, tinerii, nu mai sunt învățați de părinți. Suprimarea rugăciunii în familie este o cauză esențială în destrămarea familiei.

Maica Domnului l-a introdus în misterele Sfântului Rozariu, la condus în situațiile și locurile de atunci, în urmă cu 2000 de ani. Ex: a văzut că Isus s-a născut într-un grajd, un fel de peșteră lângă Bethleem.

Maica Domnului i-a recomandat ca în fiecare moment posibil să rostim scurte rugăciuni, în cuvinte sau în gând.

Semnul crucii este o recunoaștere a credinței noastre, nu numai în fața lui Dumnezeu ci și în fața oamanilor. O scurtă rugăciune ex. rugăciunea înainte de masă, să fie o expresie a credinței.

Întrebuințarea apei sfințite

Maica Domnului i-a arătat, a făcut semnul crucii, cu evlavie și smerenie și a spus pe latinește ”În nomine Patris et Filii et Spiritu Sancti. Amen”. A stropit podeaua cu apă sfințită. I-a explicat următoarele: dacă faci semnul crucii cu mai multă apă și stropești din belșug podeaua, cu gândul la sărmanele suflete din purgator, această apă pătrunde până la ele, le ușurează suferința.

Lui i-a arătat suflete din purgator în flăcări, pe expresia feței lor a citit suferința, apoi ușurarea.

Maica Domnului i-a permis experiența de a aluneca în aceste sărmane suflete și a simți durerea și arsura lor. Prin stropirea cu apa sfințită a simțit ușurare și răcorire pentru un timp. Astfel a putut observa cum sufletele suferă procesul de curățire cu răbdare, stăpânite însă de o mare cunoaștere că odată vor fi împreună cu Dumnezeu.

De aceea la intrare și la ieșirea din biserică, credincioșii trebuie să întrebuințeze apa sfințită din căzănele. În zilele noastre nu se mai practică decât foarte puțin. În casele noastre, în locuință să se practice aceasta.

Rugăciunea ”Îngerul Domnului”, să fie rostită de trei ori pe zi, dimineața, la prânz și seara, dacă e posibil când sună clopotele. Clopotele sunt binecuvântate și prin această rugăciune e întărită. Dacă putem, să întrerupem munca, ocupația și să ne gândim că Isus s-a făcut om, moment hotărâtor în istoria omenirii. Această rugăciune ocrotește Europa de islamism, trebuie rostită pentru pace în Europa.

Maica Domnului a început să se roage, deodată podeaua s-a deschis și el a putut vedea ce se întâmplă cu diavolii. Diavolii alergau încolo și încoace în iad, nu știau ce se întâmplă (ce se petrece). Temelia iadului a început să fie clătinată, ca de un cutremur violent și în iad a început un tunet înfiorător. A putut vedea cum stâlpii se clătinau atît de tare, încât unele pietre se sfărâmau. Demonii își astupau urechile să nu audă clopotele. În iad era haos. După ce Maica Domnului a încheiat rugăciunea, totul s-a liniștit, cutremurul, haosul. Podeaua s-a închis. Maica Domnului i-a spus că și el poate avea o asemenea putere, dacă are credință, și i-a amintit ce l-a învățat profesorul de religie „Credința mută munții”. I-a spus să spună și el această rugăciune și situația din iad s-a repetat. E nevoie de încredere în puterea acestei rugăciuni, (și a rugăciunii în general).

Unele rugăciuni se împlinesc mult mai târziu.

Lui Dumnezeu Tatăl îi place să Îi povestim despre ceea ce simțim, ce ne face fericiți, ce ne întristează, ce ne rănește, ce ne insultă, pe cine iubim, putem să Îi vorbim despre toate în amănunt, putem să Îi punem întrebări, câteodată primim răspunsul imediat, uneori după un timp mai lung.

Maica Domnului i-a arătat de ce în timpul de acum este lipsă de preoți: oamenii nu se roagă pentru aceasta, mulți copii sunt uciși în pântecele mamelor, printre ei unii ar fi devenit preoți.

Să stăm în fața Tabernacolului, în fața lui Dumnezeu, Isus, Duhul Sfânt și să povestim ce ne apasă, să mărturisim greșelile noastre, astfel devenim in stare să acceptăm greșelile altora. Dacă nu iertăm pe pământ, pe lumea cealaltă procesul de curățare e foarte greu și durează mult. Tot ceea ce gândim, ce vorbim, ce facem să-i încredințăm lui Dumnezeu, prevederii lui. Dumnezeu Tatăl i-a arătat situații în care el (povestitorul) a crezut că e părăsit de Domnul, în realitate el era cel care s-a îndepărtat de Dumnezeu.

Dumnezeu este în fiecare secundă a vieții noastre cu noi, el vede totul, știe ce e bun pentru existența noastră, ce e important, ce e necesar ca să ne putem întoarce la El în Cer. Să-i cerem ajutorul. Să ne încredem în El și să ne rugăm: Doamne fă tu totul, Tu știi totul, Tu vezi totul, Tu auzi totul, Tu Atotputernic Dumnezeule, nu mă părăsi în nici un moment al vieții mele, la greu, eu mă încredințez Ție necondiționat.

De multe ori ne adresăm lui Isus când ne merge rău, dar, dacă ne merge bine, uităm să mulțumim. Dumnezeu se bucură cînd îi mulțumim pentru cele bune și plăcute, pentru că reușim să depășim greutățile, mai ales în unele situații care par fără ieșire. Această recunoștiință exprimată în mulțumire, duce la aceea că Dumnezeu ne ajută mai mult, ne duce in spate. Să ne încredințăm lui Isus, ne vom simții complet ocrotiți.

Să-i mulțumim lui Isus, să-l cinstim și să-l adorăm atunci când îl vizităm în Tabernacol. Putem în iubire să Îi comunicăm că ne bucurăm că El există, că ne-a chemat la viață și că odată vom obține viața veșnică.

Purgatoriul (locul de curățare a păcatelor)

În Purgatoriu se curăță sufletul de răutate. Prin trecerea prin Purgatoriu, sufletul devine din ce în ce mai curat, mai alb, el percepe treptat din Imensitatea și Plinătatea lui Dumnezeu. În acest proces de curățire se formează în suflet adevăratul Chip al lui Dumnezeu. În acest loc omul smerit plin de căință se pregătește definitiv pentru existența veșnică în Cer, acest fapt poate fi uneori foarte dureros.

I s-a permis să vadă oameni care se găseau pe treapta cea mai de jos a purgatoriului. La vederea acestor oameni a crezut că ei se află în iad. Pedepsele pe care acești oameni le suportau pe această treaptă erau foarte dure, dureroase. Maica Domnului i-a explicat că aceste suflete sunt salvate. Pe fiecare treaptă, sufletul simte bucuria imensă pe care o va avea în cer, cu atât mai intens cu cât este mai curat. Maica Domnului i-a arătat o scară mare pe care se aflau diferite suflete. Cu cât sufletul se află pe o treaptă mai sus, cu atât era mai curat, aceasta se putea citi prin expresia feței. Purgaturiul este locul marii speranțe. Maica Domnului îi vizitează pe oameni regulat acolo, le aduce mai multă speranță, ușurare, alinare. La fiecare apariție a Maicii Domnului în Purgatoriu a fost recitat Sfântul Rozariu împreună cu sărmanele suflete. La sfîrșit ea a luat cu ea acele suflete pe deplin purificate.

El a putut înțelege multe lucruri deși avea doar 15 ani, pentru că în Cer i s-a dat știința și experiența unei persoane adulte.

Sunt multe mistere (i-a spus Dumnezeul Tatăl), despre care oamenii nu știu. Ei vor avea la dispoziție Timpul unei Veșnicii să se ocupe de ele. Sunt însă mistere atât de profunde pe care înțelegerea noastră nu le poate cuprinde.

Dumnezeu e neînchipuit de MARE.

Iubirea, Fericirea, Pacea, Bucuria, Mulțumirea, sunt lucruri frumoase în Cer, este minunat să le ai în Cer, veșnic. Acesta este absolut opus iadului, unde lipsește orice speranță, suferințele sunt raportate la păcatele pe care fiecare dintre suflete le-a săvârșit pe pământ.

Există păcate?

În timpul zilelor noastre, unii oameni (dintre ei moderniștii) sunt de părere că nu există iad, că în realitate nu sunt păcate și dacă ele sunt, trebuie ca atare acceptate. Astfel de păreri duc la prăbușirea credinței, astfel de afirmații nu corespund Adevărului, Învățăturii lui Isus Cristos; ele sunt și trebuie consemnate ca erezii, învățături greșite.

I s-a arătat că omul creat după chipul lui Dumnezeu are permanent cerința interioară de a se întoarce la punctul de plecare, de aceea dorește el să meargă în Cer. El a putut să vadă că este mai ușor să mergi în Cer decât în iad. În iad merge acel om care, explicit, cu adevărat asta dorește. Această voință presupune renunțarea la Iubirea lui Dumnezeu. El nu dorește în nici un caz să fie fericit. În mod conștient dorește această stare de nefericire, nu dorește în nici un caz să fie iubit.

Un ateu a remarcat corect, într-o conversație, că iadul este atunci când nu mai există nimeni de care să fii iubit. De aceea omul vrea în Cer, pentru că acolo se împlinește dorința lui după care tânjește, să fie iubit necondiționat. Această iubire e posibilă, pentru că Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Său, care prin moarte a trecut în viața veșnică în Cer. Cerul s-a deschis prin El și noi îl putem urma.

Avortul

Uciderea omului în pântecul mamei e considerată, în Cer, ca fiind cel mai greu păcat care va aduce mari catastrofe omenirii. I s-a arătat cum prin oamenii uciși prin avorturi, prin acest păcat, sunt eliberați demonii din iad și ei vin pe Pământ.

Desființarea armatei

În Austria și în alte state din Europa armata a fost desființată. Desigur ar fi frumos ca oamenii să trăiască în pace și să nu fie nevoie de forțe de apărare. Dar lumea va evolua altfel. Statele au nevoie în continuare, neapărat, de o putere de luptă, pentru a se putea apăra de uneltirile grupului secret. În timp ce capacitatea națională de apărare se micșorează, sau e desființată în întregime, grupări militare internaționale se echipează, se înarmează. Cei din Cer cunosc toate demersurile ascunse, viclene, din viitor.

Omul de sticlă

În viitor, omul va fi sub control total, prin introducerea, implantarea Chipului.

Pedeapsa lui Dumnezeu

Țsunami în 2004, în Indonezia, cutremurul din Haiti etc., sunt pedepse ale lui Dumnezeu, dar și acte de iubire, ca oamenii să se trezească, să se convertească și astfel sufletele să fie salvate pentru veșnicie.

Dogma Maria ”Femeia Tuturor Popoarelor” va fi anunțată, recunoscută și cinstită oficial de Biserică la timpul potrivit, înainte de a Doua Venire a lui Isus Cristos.

Bolile fizice și psihice ce se pot manifesta sunt urmarea păcatului.

Fertilizarea în vitro – acest act artificial făcut în laborator, este pentru Cer un păcat greu, un singur ovul este fructificat, din cele luate, restul mor sau sunt aruncate.

A doua Venire a lui Isus Cristos

Maica Domnului i-a spus că el va trăi în timpul celei de a Doua Veniri a lui Isus. Prima Venire a fost la Bethleem, cu cca. 2000 de ani în urmă, iar cea de a Doua va fi în curând, la Sfârșitul Timpurilor, lumea nu va pieri atunci. Sfârșitul Timpurilor înseamnă Sfârșitul Strâmtorării apocaliptice (Sf. Scriptură, Apocalipsa lui Ioan).

Momentul în care Isus va veni pe Pământ va fi imediat după cele trei zile de Întuneric. Data exactă când va fi cea de a Doua Venire o cunoaște numai Dumnezeu – Tatăl, se află în Misterul lui. Nimănui nu este îngăduit să cunoască, pentru că toți oamenii trebuie să aibe aceleași premise la Momentul celei de a Doua Veniri. Vor fi însă multe semne prin care omenirea va putea recunoaște clar că timpul Revenirii lui Cristos este aproape. Sfânta Scriptură este cartea cea mai importantă, care dă orientare corectă. El, după ce și-a revenit, a ajuns acasă, a căutat în locul indicat de Maica Domnului (Matei 24, 30). Din cauza prăbușirii credinței, păcatele se vor înmulți de neînchipuit. Păcatele sunt depozitate în suflet. Chiar dacă păcătosul nu e conștient de aceasta, ele sunt, există. Din cauza lipsei de credință, la mulți oameni, în acest timp conștiința păcatului a dispărut aproape total. Păcatul nu e perceput ca atare, nu mai e recunoscut.

Planul de mântuire al lui Dumnezeu

I s-a arătat cum Dumnezeu a desfășurat Planul Său de Mântuire și de Salvare a omenirii în fața Fiului Său. A putut vedea cum Isus, de bună voie, s-a oferit în acest plan, deși știa precis că va fi răstignit. Dumnezeu Tatăl i-a arătat că moartea lui Isus era neapărat necesară, pentru că planul Diavolului nu cuprindea moartea lui Isus. Diavolul ca și Dumnezeu și-a conceput un plan, potrivit căruia să ducă cât mai mulți oameni în iad, si aceasta din ură împotriva lui Dumnezeu, din cauza căderii fostului înger.

Moartea lui Isus a însemnat victorie absolută împotriva Răului, pentru că prin această moarte diavolul a pierdut puterea asupra acelor suflete care revendică mântuirea pentru Suferințele și Moartea lui Isus Cristos; acestea au fost oferite fiecărui om fără excepție.

El a putut vedea și auzi cum diavolul dezamăgit, a spus îngrozit când Isus a luat de bună voie asupra sa Crucea: ”acum se ridică acest naiv^* și încă pe cruce și își jertfește cu adevărat viața sa pentru păcatele lumii.” (^*cuvântul „depp” regionalism – înseamnă și prostănac, tont, folosirea acestui cuvânt l-a surprins pe prezentator când l-a auzit).

Învățătura Bisericii Romano-catolice este identică cu învățătura lui Isus Cristos. Isus i-a spus că cel rău va urca cât mai sus posibil și apoi pe deplin și definitiv va fi aruncat jos. În decursul celor ce se vor întâmpla, va veni un timp, care va fi de durată scurtă, înainte de a Doua Venire a lui Isus Cristos, în care învățătura lui Cristos va fi atât de modificată, diluată până la nerecunoaștere, aproape desființată prin:

- acceptarea homosexualității, lesbianismului și a altor păcate grele;

- schimbarea, respectiv desființarea celor 7 Sacramente;

- tăgăduirea iertării păcatelor prin Isus Cristos (se va susține că ne putem ierta noi unii altora păcatele, pentru aceasta nu e nevoie de Isus Cristos);

- tăgăduirea Învățăturii bisericești, mai ales aceea care se referă la păcate;

- permiterea primirii Sfintei Împărtășanii de către cei care s-au despărțit și recăsătorit;

- tăgăduirea prezenței reale a lui Isus Cristos la Transsubstanțiere (transformarea vinului și a pâinii în Trupul și Sângele Domnului);

- desființarea credinței în jertfa nesângeroasă a lui Isus Cristos în timpul Sfintei Liturghii;

- îndepărtarea Tabernacolului din centrul bisericii pânâ la îndepărtarea totală a sa;

- desființarea posibilității ca la intrarea și la ieșirea din biserică să stropești cu apă sfințită.

De aproape 2000 de ani există Biblia, Sfânta Scriptură, oamenii nu-i cunosc conținutul, nu o citesc. Autorul Sfintei Scripturi este Duhul Sfânt. Dumnezeu s-a folosit de oameni, respectiv de evangheliști, care inspirați de Duhul Sfânt au putut scrie învățătura Bisericii Romano-catolice și ea corespunde adevărului absolut, e învățătura bisericii construite pe Petru. Nimănui nu îi este îngăduit să modifice, să parafrazeze Sfânta Scriptură.

L-a întrebat pe Isus ce se întâmplă cu milioanele de oameni care nu l-au cunoscut pe Isus și nici învățătura lui, caci si aceștia au fost buni și răi.

Ca răspuns i-a arătat concret: a coborât cu el în lumea celor morți - milioane, zeci de milioane. I-a înviat și a început să le predice evanghelia, clar. Pe baza celor spuse la predică, ei pot hotărî dacă sunt pentru El sau împotriva lui. Ei pot merge în Cer dacă mor.

Deodată Isus i-a povestit cât de mult s-a bucurat atunci când povestitorul, copil fiind i-a sărutat Picioarele. Întâmplarea era aproape uitată. Isus i-a adus aminte de ea. La vârsta de cinci ani mama lui i-a povestit despre Isus, ea i-a spus că Isus se bucură dacă cineva face ceva bun pentru El, de exemplu, dacă îl sărută. Când se afla singur în cameră, în casa părintească, privind crucea mare cu Corpul lui Isus Răstignit, s-a gândit să-i dea un sărut. Crucea era sus pe perete, de aceea el a încercat să se urce pe spătarul unei bănci care se afla în colț. Sus pe spătar era o suprafață îngustă. Tocmai când vroia să-l atingă, l-a surprins mama lui, care speriată că ar fi putut să cadă, i-a înterzis să se mai urce acolo. Copilul a pândit momentul când mama lui era ocupată cu clienții din prăvălia pe care o aveau, s-a cățărat din nou sus dar a constatat că era prea mic și nu poate ajunge până la fața lui Isus, atunci s-a ridicat pe vîrful degetelor și așa a reușit să-i atingă piciorele și să i le mângâie. El i-a spus lui Isus: ”Tu vezi că eu am vrut cu plăcere să-ți dau un pup, dar eu sunt prea mic”. Trist a început să plângă pentru suferința lui isus, care a fost bătut în cuie pe cruce. Apoi i-a venit o idee, a sărutat și a umezit cu salivă un deget de la mâna dreaptă și a atins cu acesta unul dintre picioarele răstignite. Astfel a putut el să-l sărute pe Isus în ciuda tuturor dificultăților. Mama lui a apărut tocmai când el coborâse deja. Isus i-a spus că acel gest de iubire este prețios în ochii lui și pentru aceasta el va primi odată scurtarea timpului în purgatoriu. Nu a îndrăznit să-l întrebe pe Isus cât va dura timpul lui de Purgatoriu, dar Isus cunoscându-i gândul i-a spus că pentru acest sărut, șederea în Purgator va fi scurtată cu cca. 300 de zile (numărul exact nu și-l mai amintea).

Vederea sufletului

E cea mai mare minune ce poate fi închipuită de mintea umană. Pe când Maica Domnului l-a condus, în timpul unei viziuni, într-o casă unde i-a explicat despre puterea apei sfințite și a rugăciunii, Îngerul Domnului i-a mărturisit că aceasta va fi pe pământ, cândva, propria lui casă. Când s-a instalat în casă, în 1999, i-a fost clar că acesta a fost planul lui Dumnezeu, stabilit deja în Cer. Omul are voința liberă să decidă, dar Dumnezeu știe dinainte ce decizie va lua omul. Multe dintre cele trăite dincolo s-au întâmplat, altele încă nu. Din casa lui a văzut, pe atunci, un curcubeu imens, cu nuanțe de la portocaliu deschis până la roșu, celelalte culori ale curcubeului nu se vedeau. Maica Domnului i-a spus că acest curcubeu este un semn supranatural pentru începutul Apocalipsei, iar el îl va vedea pe Pământ. A mai văzut luna întunecată, roșie ca sângele, ca semn pentru venirea în curând a lui Isus Cristos; acest semn va fi văzut și de alți oameni, în diferite locuri.

Altă viziune: el, transpus în viitor, în casa lui, în familie, pentru începutul marii strâmtorări.

A auzit un huruit puternic, profund, în timpul nopții (care l-a trezit din somn), un astfel de zgomot nu a mai auzit niciodată în viața lui, aceasta se întâmpla înainte de ora patru. El are o amintire și inspirația că era vocea mânioasă a lui Dumnezeu Tatăl. Huruitul a durat mult și era însoțit de zăngănitul geamurilor, era îngrozitor. Maica Domnului i-a spus că acest sunet se aude în întreaga lume. El simțea că îi vibrează întregul corp, îi era îngrozitor de frică. Apoi s-a auzit din ce în ce mai slab, împrăștiindu-se în depărtare. Huruitul era ca un tunet, ca o voce mânioasă, așa i s-a întipărit în memorie. Maica Domnului i-a explicat că din acel moment, pe pământ, va veni o așa o mare strâmtorare, cum nu a mai existat. Răbdarea lui Dumnezeu cu omenirea păcătoasă a ajuns la limită, nici o amânare nu mai e posibilă.

Să încercăm pe cât posibil momente de liniște, de reculegere, să ne adresăm în smerenie și simplitate lui Dumnezeu. Toate problemele, greutățile să i le destăinuim, să-i cerem sfatul, ajutorul. E recomandat să găsim în timpul zilei un moment, măcar pentru o scurtă rugăciune. Să-i mulțumim !!!!!

Vederea sufletului

Maica Domnului l-a transpus în zilele de acum, în casa lui, care pe atunci nu era construită. Și-a văzut statura (din 2015), era corpolent. La 15 ani era slab, sportive, iar înfățișarea de acum l-a speriat, nu-și putea închipui că va arăta astfel. Se afla în sufragerie, cu familia, cei doi fii și soția. Deasupra pianului a văzut un aparat de 1 m lungime și 0,5 m lățime, negru, subțire. Maica Domnului i-a explicat că acesta este un televizor, care în zilele de pe urmă va fi statuia lui satan, el se va folosi de televizor și va aduce în locuințe minciuni (de ex. că avortul e o faptă nevinovată), imagini obscene, femei tunse scurt ca bărbații, îmbrăcate sumar, care și-au pierdut înfățișarea feminină, tineri cu corpurile tatuate, cu inele în limbă, în buze etc. Aceste schimbări decadente vor fi înainte de a Doua Venire lui Isus. În timp ce se afla cu familia, a simțit că viața i-se întrerupe, că ceva ciudat se întâmplă cu el. Avea sentimentul că se uită în propriul corp, un fel de amețeală, pierderea greutății. Deodată, duhul lui s-a despărțit, fără ca el să se poate împotrivi, dintr-o dată a fost scos din această lume, a putut să intre în contact cu o” Ființă” pe care nu o cunoștea. Putea dintr-o dată să-și vadă păcatele, arătate de aceea ființă, de la care percepea aprecierea lor. Știa exact că acestea erau păcatele lui depozitate în sufletul lui. A aruncat o privire spre cei din familie, pentru a constata dacă ei observă că se petrece cu el ceva profund. Ei nu remarcau nimic. Imediat a fost readus pe deplin în trăirea lui. El putea cunoaște greșelile lui în fața lui Dumnezeu și cum sunt acestea judecate și ce i s-ar întâmpla dacă ar muri atunci. Putea să vadă în interiorul lui și să recunoască ce gândește Dumnezeu despre păcatele lui, își privea sufletul cu ochii lui Dumnezeu Tatăl. Dintr-o dată fără să fie prevenit a simțit o fierbințeală în tot corpul. I s-a arătat că trebuie să se curețe de toate păcatele, înainte de a veni în fața lui Dumnezeu Tatal. A putut vedea în mod deosebit un păcat din cauza căruia se simțea foarte fierbinte, până la limita suportabilității, a avut sentimentul că începe să ardă. A întrebat ”Ființa” din fața lui ce înseamnă aceasta. A primit răspunsul că arsura pe care tocmai o simte e a Purgatoriului. A simțit fierbințeala flăcărilor în tot corpul, cu toate că nu putea vedea flăcările. A rugat-o pe ”Ființă” să îndepărteze arsura, pentru că nu o mai poate suporta. Explicația primită: dacă un suflet e prins de un păcat, nu se mai găsește în stare de har, el trebuie să meargă în iad. Păcatele grele duc la osândă, în iad, la suferința nesfârșită, aceasta nu pentru că ”Ființa” dorește să osândească, ci pentru că păcătosul se osândește singur din cauza păcatelor și nu vrea să locuiască la Dumnezeu. A întrebat cine este ”Ființa”? Răspunsul: este Isus Cristos însuși.

Apoi i s-a arătat un păcat al lui pe care el nu-l considera ca atare, avea altă părere decât Isus. Isus l-a îndemnat să recunoască acel fapt ca păcat, altfel sufletul lui nu poate fi pe deplin curățat. Procesul de curățire e repetat de atâtea ori și atâta timp, până când păcatul e recunoscut ca păcat, presupunând că nu este unul foarte grav. Abia după ce este recunoscut păcatul, e posibilă căința, apoi poate să meargă în Cer, să vadă chipul Lui Dumnezeu Tatăl. Sufletul trebuie pe deplin eliberat de păcate, trebuie să fie curat. Dacă sufletul este încă prins de un păcat, fie el chiar mic, ar arde la vederea Chipului lui Dumnezeu. Așa de mare este Puritatea lui Dumnezeu, pentru că El este Iubire.

I s-a arătat cum corpul păcătosului, la o apropiere prea mare de Dumnezeu, prin iubirea mistuitoare, începe să ardă. Pe întreaga durată a trăirii supranaturale a simțit iubirea imensă a lui Isus Cristos. Isus întreprinde tot ce e posibil ca sufletul să fie salvat pentru veșnicie. Dacă omul se opune prin voința lui liberă, Isus nu poate să-l salveze, pentru că Isus nu se atinge de voința liberă a omului. Voința liberă i-a fost dată omului în momentul zămislirii, în momentul în care spermatozoidul se contopește cu ovulul, atunci Dumnezeu îi insuflă omului sufletul, omul devine om, iar nu atunci când embrionul se fixează pe peretele uterului, (cum susțin unii cercetători).

Isus Cristos i-a spus în timpul vederii sufletului că Tatăl Ceresc dorește ca toți oamenii să fie pregătiți în fața evenimentelor ce vor veni pe aceasta lume, iar oamenii se pot pregăti prin spovadă și o viață sacramentală. I-a explicat că Tatăl este de o Milostivire neînchipuit de mare.

Nu există Milostivire fără Dreptate și invers, Dreptate fără Milostivire.

(Helmut, cel ce a suferit moartea) a întrebat dacă toți oamenii, vor primi această informație, așa cum a primit-o el. I s-a răspuns că la vederea sufletului, toți oamenii vor primi acest dar, cu excepția copiilor până la vârsta de 7 ani, pentru că până la această vârstă ei nu posedă înțelepciunea într-o asemenea măsură încât să răspundă pe deplin pentru faptele lor. La Sfârșitul Timpurilor când aceasta se va întâmpla, din păcate milioane de oameni nu vor fi pregătăți, cu toate că vor fi informați - din cauza mândriei și a aroganței ei nu vor accepta.

La privirea în propriul suflet, vor simți, mai mult sau mai puțin, nu numai fierbințeală în corp ci și alte simptome. El însuși și-a simțit pulsul, tensiunea arterială, bătăile inimii. Acestea pot duce la o stare de șoc. La mulți oameni nepregătiți, atunci când își vor vedea sufletul cu ochii lui Dumnezeu, poate să apară această stare de șoc, iar mulți pot să moară.

Când și–a revenit din viziune, din lumea cealaltă, s-a uitat la ceasul cu pendul din perete și a avut sentimentul că arătătorul minutelor nu s-a mișcat (poate doar cca.10 minute). Isus i-a explicat că timpul s-a oprit atunci. El poate mărturisi că aceasta s-a întâmplat cândva după amiaza. Data nu i-a arătat-o Isus, a zis că nici el nu știe.

Momentul vederii sufletului este un mister ascuns în știința Tatălui Ceresc.

I s-a arătat cum zilele următoare, erau șiruri, oameni la rând, care așteptau la spovadă. Unii n-au mers la lucru, străduindu-se să-și pună sufletul în ordine. Milioane, zeci de milioane de oameni se vor converti, unii oameni însă vor rămâne atei. Vor fi și oameni care se vor converti, dar după un anumit timp se vor întoarce la necredință. Ateii, psihiatrii, psihologii, oameni de știință necredincioși, vor susține după aceea că vederea sufletului a fost un fenomen neobișnuit, dar nu supranatural, și că oamenii se pot întoarce liniștiți la vechea lor viață păcătoasă, aceste explicații vor duce la recăderea multor oameni în viața păcătoasă.

Satan, care dorește ca în timpul ce-l mai are la dispoziție să câștige cât mai multe suflete pentru iad, se bucură de recăderea oamenilor. Râsul lui batjocoritor i-a rămas în ureche celui ce a trăit acestea.

Isus i-a spus că vederea sufletului este cea mai mare minune pe care Tatăl a făcut-o vreodată pentru oameni. Numai din pură iubire pentru oameni va întrebuința acest mijloc pentru salvarea sufletelor oamenilor. Dumnezeu va încerca totul pentru salvare, dar de voința liberă nu se va atinge, nimeni nu va fi constrâns pentru Cer, el îl va lăsa pe om să decidă liber.

Maica Domnului i-a arătat ca semne înainte de a Doua Venire a lui Isus, schimbările masive de climă în natură ... . Oamenii de știință nu vor găsi o explicație. Cauzele sunt de găsit în interacțiunea dintre purtarea plină de păcate a oamenilor și starea Creației lui Dumnezeu. Cei răspunzători nu acționează să oprească procesul de distrugere a mediului. La sfârșitul Timpurilor vor fi temperaturi atât de scăzute, cum nu s-au mai pomenit, mai ales în Europa. Maica Domnului l-a condus la mare pentru a-i explica de ce se va răci clima. În mare, pe coastele diferitelor ținuturi, sunt curenți care transportă căldura, această căldură se simte nu numai în zonă de coastă, ci și mai departe pe uscat, ex.: Portugalia, Spania, Franța. Curenții ce aduc căldură își încetinesc viteza, până la liniștire. Atunci nu se mai aduce căldură. Maica Domnului l-a condus până la Oceanul Atlantic, în apropierea de Golful Byscaia. Maica Domnului i-a arătat ca din satelit cum frigul va veni succesiv, astfel că în natură nu se va mai putea cultiva pământul, acesta rămânând pe durată lungă înghețat.

O perioadă de timp va sufla un vânt puternic de la răsărit, săptămâni de a rândul (așa i s-a arătat). A suflat un vânt de o intensitate atât de mare încât oamenii sufereau fizic și psihic. Vântul s-a transformat într-un uragan care a făcut dezastru în toată Europa, atât de mare cum nu s-a mai văzut niciodată în lume. Maica Domnului i-a explicat că aceasta nu se va întâmpla dacă oamenii din Europa se vor converti, se vor întoarce la credință. Aceasta înseamnă clar că tăria, durata și dacă furtunile vor avea loc, depinde de păcătoșenia populației europene. Oamenii din timpurile de acum, în mândria și aroganța lor au uitat cine este Creatorul lor. În mod conștient, prin masonerie, se urmărește decimarea populației.

Marea foamete

Ca urmarea acestei evoluții, încetinirea până la liniștire a curenților din apă pe lângă coaste, va fi mare foamete. Curenții determinau o climă blândă, plăcută în lunile de iarnă. Păcatele noastre, marea prăbușire a credinței, au fost numite de Maica Domnului ca fiind cauza principală!

Oamenii distrug natura prin modul în care o folosesc, dar și prin starea întunecată a sufletului o duc la distrugere. Maica Domnului i-a arătat magazine goale fără alimente, fără pâine, puținele alimente erau extrem de scumpe. Unii oameni vor muri de foame. Această stare va dura puțin, mai multe luni, nu ani. Acele țări, națiuni, case, care în anii buni au aruncat surplusul de produse alimentare, cereale, în containere, în mare, vor fi greu încercate prin foamete.

Maica Domnului i-a arătat cum anotimpurile, temperaturile corespunzătoare, vor fi schimbate, amânate, acestea acum deja se întâmplă, la Crăciun înfloresc flori care are altfel în primăvară ar începe să înflorească., în toamnă pomii înmuguresc. În aceste semne vom recunoaște că a Doua Venire a lui Isus e aproape. Iernile devin mai calde și verile mai reci, nu mai există perioadă de trecere de la un anotimp la altul. Verile nu vor depăși 15-20 de grade C, clima se va schimba întratât încât nu se va mai ști că vara este vară sau iarna că e iarnă. El a putut vedea acolo (în cele arătate) perioadele ploioase. În ultimii ani, înainte de Marea Strâmtorare, au fost recolte bune.

Maica Domnului i-a permis (pe atunci) să asculte și să înțeleagă limba viețuitoarelor. Plantele, viețuitoarele, comunică între ele, știu cine este creatorul lor, în contrast cu unii oameni care nu mai susțin că ei știu sau cred că sunt creații ale lui Dumnezeu. Sunt oameni de știință convinși că ei știu multe. Ceea ce s-a descoperit (în domeniul științelor) este foarte puțin în comparație cu toate misterele care nu au fost descoperite. Procesul de cunoaștere va fi abrupt întrerupt, pentru că natura se va nărui pe deplin, din cauza comportării oamenilor, a păcatelor lor împotriva poruncilor lui Dumnezeu.

Maica Domnului i-a arătat starea dezolantă a naturii în viitor. Oamenii fac foarte puțin împotriva poluării mediului înconjurător. Oamenii de știință cunosc situația, dar politicienii nu pun în practică planurile de ameliorare, de salvare, susținând că nu au bani pentru acestea.

Semne: nu va mai fi zăpadă, ca urmare a încălzirii pământului, ghețarii polari se topesc.

Meteorologii cu toată tehnologia (computere, sateliți), nu vor mai reuși să prevadă vremea din cauza schimbărilor rapide, neașteptate.

Semnele timpului (la sfârșit) vor fi atât de evidente încât și cei necredincioși vor recunoaște că o mână supranaturală lucrează. Păcatele: Avortul, Eutanasia, etc., se vor înmulții în așa măsură încât Pământul se va întuneca în modul în care va fi în Cele trei zile de Întuneric. Lumea cuprinsă în întunericul spiritual (necredință, păcate), va acționa și asupra luminii zilei. Lumina Soarelui își pierde o treime din luminozitate, pentru astfel de fenomene nu se va găsi explicație. Întunecarea lumii are dimensiune supranaturală, e provocată de păcate, satan în ura lui vrea să distrugă creația lui Dumnezeu.

Natura posedă un anumit mod de a gândi, realizează că omul a greșit imens față de ea și i se împotrivește. Catastrofele naturale vor fi din ce în ce mai frecvente și mai puternice și în Europa. Răbdarea lui Dumnezeu a ajuns la limită, oamenii nu vor să se convertească, inimile lor sunt împietrite, Domnul Dumnezeu permite acestea, pentru că pedepsele blânde nu ar avea nici un efect. Oamenii se revoltă de ce Dumnezeu permite acestea și îl insultă pe Dumnezeu mai mult ca niciodată, în comportarea lor nu e nici o scânteie de remușcare, de prețuire.

Relațiile între om și natură sunt distruse, natura dorește să le dizolve. Natura se află înaintea distrugerii, punctul culminant a fost depășit, de aceea va reacționa agresiv împotriva oamenilor. A fost o luptă a naturii împotriva poluării și lupta spirituală, dar o regenerare nu mai e posibilă.

Maica Domnului i-a spus că cercetătorii au o stare de teamă și din lașitate nu vorbesc despre distrugerea posibilă, apropiată.

Răcirea în iubire

Sentimentul iubirii aproape va dispărea, oamenii se vor distanța, va fi răceală între ei. Fiecare om poate prin întoarcere la credință și o viață sacramentală să acționeze împotriva răului.

Dumnezeu Tatăl va face totul ca să-i determine pe oameni la convertire, dar nu se va atinge de Voința Liberă care este un dar sfânt, acordat oamenilor. De noi depinde ceea ce facem cu lumea creată. E nevoie de convertire, de ispășire individuală sau în colectiv, în mod deosebit sunt chemați creștinii.

Alte semne ale timpului.

Parfum și fenomene ale Soarelui

Viziuni

Inundații

Ridicarea inexplicabilă a nivelului mării

Învățături false, erezii

Semnul bestiei, cipul

Acțiuni pentru reducerea populației

Desființarea circulației banilor

Controlul economic

Apariția Sfintei Fecioare în multe locuri (parfumul de trandafir însoțește aparițiile) pentru a pregăti omenirea pentru a ”Doua Sfântă Venire a lui Isus Cristos”.

Oamenii vor primi, la aceste apariții, mari haruri pregătitoare. Duhul Sfânt se va revărsa puternic aducând vindecări și dovezi deosebite.

I s-a arătat că în timpul confuziei din interiorul Bisericii romano-catolice mulți oameni vor avea viziuni, mai ales cei tineri și ei le vor face cunoscute. Adulții și bătrânii vor avea vise și alte trăiri.

Un semn marcant al timpurilor de la sfârșit este că Binele va fi considerat ca rău și Răul ca bun (avortul, euthanasia, homosexualitatea, lesbianism, libertatea sexuală, imoralitatea etc.).

Aceasta va duce la dezorientare, mai ales la cei credincioși, în capacitatea de diferențiere, de discernământ între ce este drept și nedrept.

Credința dispare în timpul câtorva generații

Maica Domnului i-a arătat că părinții poartă vina pentru copii deveniți adulți, pentru că le-au transmis credința într-o mică măsură sau deloc. În școli, rar este transmisă adevărata credință, Învățătura lui Isus Cristos. Cei care predau, uneori moderniști, sunt născuți și instruiți într-o societate fără credință, de aceea au o învățătură greșită, slabă, superficială. În această înlănțuire, copiii sunt cel mai puțin vinovați. Maica Domnului i-a spus pe atunci ca, dacă două generații nu se transmite mai departe credința, a treia generație a pierdut-o deja.

În zilele noastre, când credința e slabă sau absentă, sunt multe practici oculte, cei care caută contact cu puteri supranaturale interzise, ajung să fie posedați, acești oameni ajung într-o situație periculoasă pentru suflet, care înseamnă moarte veșnică. Din această stare e foarte greu să fie eliberate sufletele, uneori nici cu ajutorul exorcizmului rostit de preot nu se poate reuși. În această direcție sunt toate practicile de ghicire a viitorului: citire în palmă, globul de cristal, cafea, ceai, horoscop, cărți de tarot, parapsihologia, etc.

Semnul bestiei

Semnul bestiei este numărul 666, numărul lui satan. Maica Domnului i-a explicat că satan îl imită pe Isus Cristos ca o maimuță. El îl imită pe Dumnezeu în toate, pentru că dorește să fie ca Dumnezeu. Acesta a fost destinul lui în Cer. Satan a fost purtător al luminii Lucifer (latinește lux= lumină, ferre=a purta). Numărul 666, trinitatea cea rea: diavolul imită Sfânta Treime, o Ființă în Trei Persoane. Satan vrea să fie ca Dumnezeu, a ales nr. 666, dublul numărului 333, care indică Sfânta Treime. Acesta este semnul despre care se vorbește în Biblie, în Apokalypsa Sfântului Ioan (ultima Carte a Bibliei). Oamenii nu trebuie să accepte să primească acest număr, ca să nu fie pierduți. Maica Domnului i-a explicat că la Sfârșitul Timpurilor, Novus Urdo Seclorum care vrea să domine lumea, va încerca să implanteze acest număr oamenilor. Pentru atingerea acestui scop și Biserica va colabora, sub conducerea falsului profet (papa), care se va afla de un timp pe scaunul lui Petru, în Roma. Se vor folosi toate posibilitățile ca acest semn, printr-un cip, să fie implantat pe fruntea sau la încheietura mâinii oamenilor. În societate, toate aparatele vor fi adaptate pentru acest cip. Maica Domnului ne previne să nu acceptăm implantarea cipului, (prin el suntem sub controlul satanei), chiar dacă pentru un timp refuzul are ca urmare că nu se va putea cumpăra sau vinde nimic.

Într-un interval scurt de timp, trebuie găsite forme de procurare a hranei necesare, pentru hrana corpului. Implantarea cipului va fi motivată prin aceea că se va lucra mai simplu, mai comod. Plata cu bani va fi succesiv desființată, astfel că prin introducerea cipului totul va fi sub control în întreaga lume (ex, în Austria E-Card în domeniul sănătătii va fi desființat și înlocuit). Această perioadă va fi scurtă, pentru că Isus Cristos va interveni cu o lovitură puternică. El trimite Marea Suferință pentru acest grup nelegiuit și pentru toți susținătorii lui. Persoanele care poartă acest semn, s-au abandonat lui satan. Suferințele trimise vor lua forma unor epidemii îngrozitoare, boli grele, dureri mari, buboaie ulceroase pe față. Dimpotrivă toți oamenii care au refuzat implantarea acestui cip, nu vor avea de suferit toate acestea. În Marea Britanie s-au făcut încercări de implantare la polițiști, de câteva luni, pentru a vedea dacă acest sistem funcționează în practică. În Austria în parlamentul austriac, s-a discutat deja, referitor la domeniul sănătății, ELGA, dacă nu ar fi mai bine ca oamenii să fie implantați cu un cip, avantajul că la vizita la medic nu le mai trebuie carte de sănătate. Oamenii să fie vigilenți, de la început să se opună acestui sistem.

Puteri demonice

În mod normal Satana, puterile demonice, acționează într-o măsură limitată. Cineva printr-o comportare negativă, prin păcate, prin deschiderea conștientă către ele, poate da posibilitatea, în mod deosebit, puterilor întunericului, să atace. Astfel de oameni se află într-o luptă continuă, fie că sunt conștienți sau nu. Pentru puterile demonice este avantajos ca oamenii să nu fie conștienți de prezența, de puterea lor. Demonii găsesc posibilitatea să pătrundă în subconștient, de ex. la alcoolici, la cei ce se droghează etc. Aceștia își pierd controlul și săvârșesc fapte rele: furturi, crime. Cei care merg la vrăjitoare, la alte practici oculte de ghicit, de influențarea viitorului, permit demonilor să pătrundă în ei. Maica Domnului, în viziuni, i-a permis să-i vadă pe demoni. Ea i-a spus că este foarte greu să fie apoi îndepărtați, uneori nici prin spovadă - e nevoie de exorcism - rugăciuni speciale. În timpul exorcismului sunt alungați demonii, astfel se întâmplă exact opusul a ceea ce se petrece prin practicile magiei (vrajitoriei).

Alte practici demonice

Reîncarnarea, curentul New Age, yoga, purtarea unor obiecte despre care se crede că aduc noroc, telepatia, hipnoza, magia neagră

Muzică satanică - brutală, zgomotoasă, texte de neînțeles, cântăreți ce poartă inele, ținte de metal, pe față, pe corp, care își mișcă corpul în mod obscen.

Cele trei zile de întuneric (descrise în Apocalipsă), sunt cele trei zile de la sfârșitul Strâmtorării nemijlocit înainte de a Doua Venire a lui Isus Cristos. (Sfârșitul Timpurilor) ”Eu l-am văzut pe Isus Cristos, în partea de răsărit a Cerului, însoțit de miliarde de Îngeri, a coborît în lume ca să-i împartă pe oameni în suflete drepte și nedrepte. Eu am putut să văd cum oamenii credincioși, care în timpul greu de strâmtorare nu s-au lepădat de credință, nu l-au părăsit pe Isus, erau ocrotiți într-un mod minunat, de miliarde de îngeri.” Cu multe luni înainte de a Doua Venire a lui Isus a suflat un vânt puternic, de durată, din răsărit, care înclina pomii și arbuștii spre vest. Vântul a devenit apoi atât de puternic, încât s-a transformat într-un uragan. (Pedeapsă pentru Europa din cauza marilor păcate, ale avorturilor.) Peste intreg pământul, pe o durată lungă, au căzut ploi multe, de aceea roadele câmpurilor, fructele, nu s-au putut coace. Imediat după timpul ploios a urmat frigul. Pământul îmbibat adânc cu apă a înghețat. Țevile cu apă din cauza înghețului au crăpat și sau spart (cca. 50-70 de grade C). Înainte de a Doua Venire a lui Isus Cristos pământul devenea din ce în ce mai întunecat, din cauza păcatelor care se manifestau în natură, în întregul Univers. I s-a permis să vadă cum s-a format pe Cer o cruce luminoasă, cum era vizibilă în întreaga lume. Isus i-a explicat apariția acestei cruci ca să determine omenirea să se convertească. După cea de a Doua Venire e prea târziu, atunci convertirea nu mai e posibilă. Crucea pe Cer e un semn dumnezeiesc pentru omenirea care s-a îndepărtat de Dumnezeu și de adevărata credință și alunecă atât de repede pe calea stricăciunii (pierzării). El mărturisește că nu-și amintește exact, dar e posibil ca apariția crucii să fie înaintea Vederii Sufletului.

Venirea în curând al lui Isus Cristos

Maica Domnului i-a arătat că va veni timpul în care unii oameni vor fi persecutați și vor lua asupra lor Martiriul (jertfa) de bună voie. Nu trebuie să ne temem, dimpotrivă să ne bucurăm pentru Venirea în curând a lui Isus Cristos așa cum s-a spus în Sfânta Scriptură (Apocalipsă). Ceea ce va veni trebuie să vină, este ultima încercare a lui Dumnezeu Tatăl să smulgă cât mai multe suflete din mâna lui Satana. Maica Domului i-a explicat că, în vremurile grele, Domnul va fi alături de noi, noi trebuie să avem încredere deplină în El. Noi putem influența direct cele ce se vor petrece, prin recitarea zilnică a rozarului, în speranța că Tatăl v-a scurta cât mai mult timpul de strâmtorare. Prin rugăciuni, implorare, jertfă,etc. se poate micșora, slăbi intensitatea, iar începutul se poate amâna. Oamenii trebuie să se roage foarte mult, să ducă o viață sacramentală ca să poată, în deplină măsură, să fie atinși de harul Domnului, aceasta înseamnă să fie în stare de har. Să participăm regulat la Sfintele Liturghii, atâta timp cât e posibil, este locul cel mai important al harurilor, să primim Sfânta Împărtășanie, dacă suntem în stare de har;  dacă o primim fără să fim în stare de har (cu păcate grele nespovedite și fără căință), atunci aducem stricăciune sufletului, prin aceea că mâncăm “judecata” noastră. Să încercăm să evităm păcatul și să ne spovedim mai des. Să practicăm rugăciunea altruistă, rugându-ne pentru alții care sunt depărțați mai mult sau mai puțin de credință adevărată în Dumnezeu, credința Bisericii romano-catolice și apostolice. Să nu acceptăm învățături false, doctrine moderniste dinăuntrul și din afara bisericii. Să păstrăm credința în Învățătura Sfântă a lui Isus Cristos, așa cum ne-a fost dată de Sfânta Scriptură. Maica Domnului i-a arătat povestitorului pe cei patru evangheliști Marcu, Matei, Luca și Ioan în timp ce scriau inspirați de Duhul Sfânt.

Ultimul atac a lui Satana

La Sfârșitul Timpurilor, toate vor fi schimbate în biserici. Satana știe exact că ne aflăm în timpul Apocalipsei și că timpul ce-l are la dispoziție este până la a Doua Venire a lui Isus Cristos. El încearcă să atragă cât mai multe suflete, se folosește de unii preoți, de cardinali și episcopi care sunt susținuți de falsul profet - un papă. Această credință falsă va prospera în Vatican,”poporul lui Dumnezeu” va participa cu mult elan să o transpună în viață cât mai repede. Oamenii se vor aduna la altar, printre ei și femei, într-un fel de veșminte liturgice, mândrii și cu fețe prietenoase. Dumnezeu nu va mai fi în centru, bărbați și femei se vor mișca încoace și încolo în presbiterium. Pe vremea când i s-au arătat toate acestea, băiatul de 15 ani știa că la altar e permis numai preotului și ministranților. (în prezent – Episcopul din Linz (Austria) a vizitat o parohie unde a constatat că asistente pastorale predicau la altar; deși episcopul le-a indicat că nu au ce căuta acolo, preotul, neascultător, după un timp le-a rechemat la activitatea lor.)

La Sfârșitul Timpurilor, în unele regiuni, Sfânta Liturghie va fi desființată, va fi numai liturghia Cuvântului. Satana nu va reuși total, întotdeauna vor exista în lume Sfinte Liturghii celebrate de preoți. Isus i-a explicat că chiar dacă există numai o singură liturghie care e celebrată regulat, în fiecare zi, Satana nu are nici o șansă să impună răul, așa de mare este puterea Sfintei Liturghii celebrată cu evlavie. Ea are mai mare valoare decât toate rugăciunile, care s-au spus vreodată și care se vor rosti în viitor. Este cel mai mare izvor de haruri de pe pământ, pentru că la fiecare Sfântă Liturghie celebrată de preot, este prezentă și săvârșită în mod nesângeros jertfa morții lui Isus. Acest Mister i-a fost dezvăluit concret.

Lupta dintre bine și rău

Omenirea se află nemijlocit la Sfârșitul Timpurilor. Nu sfârșitul lumii, ci timpul de la sfârșit, în care va avea loc cea de a Doua Venire a lui Isus Cristos așa cum este descrisă în Apocalipsa sf.Ioan. Ne aflăm deja în mijlocul luptei dintre bine și rău. A putut vedea pe cealaltă lume cum lupta între bine și rău est mult mai avansată decât lupta în lumea vizibilă, la noi pe pământ. Este vorba despre lupta dintre adevăr și minciună ”Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” a spus Isus. Biserica întemeiată de Isus Cristos este pentru noi adevărata Cale, Adevărul absolut și Viața veșnică. Isus a venit pentru prima oară în lumea noastră ca să depună mărturie despre Adevăr, a întemeiat Biserica sa pe apostolul Petru, care ca și Isus a murit răstignit pe cruce pentru Adevăr. Vor fi timpuri în care creștinii vor fi urmăriți, persecutați, disprețuiți sau chiar uciși. Sfânta jertfă nu va fi pe deplin eliminată.

I s-a arătat cum dreptcredincioșii vor fi excomunicați din biserică. Ex. actual cardinalul Burke - cu puțin timp în urmă i s-a ridicat funcția în vatican. El trebuia nu de mult, în Viena, să țină o conferință în care ar fi dat explicații despre uneltirile din Vatican (i-a fost refuzată de cardinalul Schonbern).

Maica Domnului i-a explicat că biserica va fi așa de modernizată, total orbită de Satana. Creștinii care vor adera la această biserică sunt produsul propriei lor aroganțe și mândrii, ei vor fi conduși de Satana. Lupta de la sfârșit va fi lupta dintre lumină și întuneric. Oamenii vor trebui să decidă pentru adevăr sau minciună, la cea de a Doua Venirea lui Isus ei vor da socoteală pentru alegerea lor. I s-a arătat cum o soră medicală, dintr-un spital în Marea Britanie s-a rugat împreună cu un pacient bolnav, pentru acest fapt ea a fost concediată. (faptul este real) Unei salariate a unei societăți de avioane care purta în timpul serviciului un lanț cu cruce, i s-a interzis să-l mai poarte. Maica Domnului i-a spus că mai târziu vor fi interzise semnele exterioare ale credinței, crucile în școli, etc. și în clădirile oficiale.

Cardinalul Burke l-a criticat pe papă pentru tendințele de înnoire în Vatican care nu corespund Cuvântului lui Dumnezeu.

Majoritatea oamenilor vor urma biserica falsă, Satana va lucra atât de dibaci, viclean, încât oamenii nu-și vor da seama de adevăr. În acest timp trebuie să ne rugăm la Duhul Sfânt ca să ne dăruiască harul discernământului, prin aceasta vom recunoaște ce este adevărat și ce vine de la Satana.

El (Helmut), însuși a primit atunci darul discernământului, de aceea el poate da acum mărturie despre cele ce se vor întâmpla.

Milostivirea lui Dumnezeu față de oameni este neînchipuit de mare.Pe lumea cealaltă înțelegerea sufletelor este mai luminată, dar sunt unele mistere pe care nu le vom putea cuprinde nici în toată veșnicia.

Lupta spirituală între Cer și iad

Lupta dintre Cer și Iad este o luptă spirituală pentru suflete, câte suflete merg în veșnicie la Dumnezeu și câte în împărăția Intunericului. În această luptă, Dumnezeu întrebuințează acele mijloace care sunt eficiente împotriva lui Satana. Satana lucrează pentru a câștiga suflete pentru iad din răzbunare împotriva lui Isus Cristos, care l-a aruncat pentru veșnicie în iad. Umanismul autentic este bun.

Adepții falsului umanism

Satana întrebuințează un umanism fals, ca să nu fie descoperite uneltirile lui satanice. Acest fals umanism este transmis acoliților săi, care vor să pară buni în fața oamenilor, în realitate ei se află în spatele revoltelor, războaielor, a masoneriei (USA, Marea Britanie). Ei nu vor pace, ci crează haos, sunt repartizați în întreaga lume, apar ca oameni buni, propovăduitori ai păcii, ai prieteniei și iubirii de oameni. Acest grup rău format în decurs de zeci de ani își urmărește planul de reducere (decimare) a populației lumii, o treime din omenire să fie distrusă (de ex. prin vaccinări) Kenia 2014. Prin rugăciune, post și jertfă putem acționa împotrivă.

Dumnezeu este atotputernic, a pregătit totul, în primul rând pe plan spiritual pentru timpul ce va veni. Dacă ne decidem pentru Adevăr vom primi locurile necesare să depunem mărturie, să ajutăm, să fim in rugăciune. Dumnezeu ne va conduce, ne va ajuta, ne va da cele necesare ca să supraviețuim.

I s-a arătat că vor fi locuri unde vor fi celebrate Sfinte Liturghii, așa cum au fost lasate de Isus. Pe lumea cealaltă (figurativ) i s-a făcut cunoscut ce se va întâmpla cu oamenii care ar trebui să ia o decizie spre Adevăr sau minciună. Simbolic a văzut o bifurcare a drumului, toți oamenii trebuiau să se hotărască pe ce drum vor merge, la dreapta – Drumul Adevărului, sau la stânga spre iad - dar la această bifurcarție nu se știa aceasta. Acolo se afla o cruce mare, ușor ridicată pe un deal de piatră, ca simbol al credinței și fidelității față de Dumnezeu. Erau persoane care făceau gesturi de defăimare spre cruce, dar și persoane care încercau să oprească aceasta. În partea stângă a crucii era un drum îngust presărat cu pietre, drumul devenea în depărtare din ce în ce mai luminos. Se zărea o apă pe care se afla o barcă, în barcă era o persoană îmbrăcată în alb cu mâinile lateral întinse, de la această persoană porneau raze de aur, care se răspândeau în împrejurime. Deasupra acestei persone, sus pe cer, a văzut o coroană uriașă de un auriu închis în care el a observat o inimă și pe ea o cruce mică.

De la această minunată, supradimensionată coroană porneau raze luminoase aurii, care învăluiau Pământul și Cerul în tonuri de auriu. Această coroană era ținută de două mâini supradimensionate transparente, fără să se vadă un corp de care sa aparțina. Oamenii care au ales drumul îngust și-au dat seama că se află pe calea cea dreaptă și erau fericiți. Pe drumul îngust erau făcute fapte de caritate. Îngerii aduceau sau încercau să aducă oamenii pe acest drum. Drumul îngust reprezintă calea adevărului, a credinței, a speranței și a iubirii.

În partea dreaptă a crucii se afla un drum larg, la capătul căreia era Satana plin de bucurie. Lângă Satana era o persoană cu înfățișare de femeie, care ținea în mână o tolbă din care ieșeau 7 șerpi verzi veninoși. (Cele șapte vicii sub înfățișarea unei femei.) Pe umărul femeii era un corb negru ca păcura. Femeia l-a prins de braț pe Satana și-l însoțea. Oamenii care se îndreptau spre Satana erau simbolic înfățișați, hoți, ucigași, cei care sau îmbogățit pe căi nedrepte, prostituate, tineri orbiți de petrceri, bețivi, homosexuali, etc. Pe marginea drumului larg se aflau flori, dar printre ele își scoteau capetele șerpii. În apă ce se vedea? Înnotau șerpi, se puteau vedea, și diavoli care îi atrăgeau pe oameni, mai ales pe cei căldicei, cu credința slabă. În marginea drumului se aflau și îngeri păzitori care eliberau copii din ghearele celui rău, aceste ființe luminoase îi îndrumau spre drumul îngust pe cei care și-au dat seama că se aflau pe calea greșită care duce în mlaștina păcatelor.

Vechiul rit

Cea mai frumoasă și înaltă formă de Liturghie este cea în vechiul rit. Celebrarea în acest rit este în timpul nostru din ce în ce mai rară. Maica Domnului i-a promis că-i va susține pe preoții care celebrează in acest rit, ca și în viitor să o poată face. Cerul nu este de acord ca altarul sa fie spre popor, nu a dorit niciodată un astfel de altar. Preoții trebuie să celebreze Sfânta Liturghie spre Domnul pe Cruce, spre Răsărit, pentru că Isus Cristos la cea de a Doua Venire pe Pământ va veni dinspre Răsărit.

Sființia sa Benedict al XVI-lea a îndepărtat altarul spre popor în Capela Sixtină și a celebrat Sf. Liturghie în vechiul rit. El a făcut pasul curajos de a o celebra în această veche formă, de înaltă cinstire. Din păcate papa Francisc a revenit la altarul spre popor, imediat ce și-a preluat funcția, acest gest a fost apreciat de cei cu influențe masonice, de mediile lumești. În toată lumea s-a răspândit impresia că odată cu acest papă s-a introdus în Vatican un spirit deschis spre lume. Nu a durat mult și papa Francisc, indirect a interzis Franciscanilor Imaculatei din întreaga lume să mai celebreze în vechiul rit. Experiența trăită dincolo dovedește că demersurile papei nu sunt în armonie cu Cerul.

Noul Timp pe care-l va aduce cu sine cea dea a Doua Venire a lui Isus Cristos pe Pamânt

Prin a Doua Venire a lui Isus Cristos va veni un timp plin de pace.

A putut vedea cum oamenii care nu purtau pe frunte sau la încheietura mâinii semnul Satanei, erau ocrotiți de îngerii lui Dumnezeu. La Sfârșitul Timpurilor vor fi milioane și milioane de demoni care-i vor seduce pe oameni și-i vor câștiga pentru iad. Dar în acest timp vor fi pe pământ milioane de îngeri care vor purta de grijă oamenilor. Dacă Dumnezeu nu ar trimite acești îngeri puternici, noi oamenii nu am avea nici o șansă să ne apărăm împotriva celui rău. Acolo a putut vedea exemple concrete în care îngerii ajută ca binele să învingă și răul să fie nimicit.

Isus i-a zis că  Satana trebuie să se înalțe sus și apoi să fie aruncat de el jos în cea mai mare adâncime a iadului.

Dumnezeu în Atotputernicia și Înțelepciunea sa va lucra pentru mântuirea copiilor lui. A prevăzut și pregătit din timp totul, pentru ca noi să ajungem la țintă, în Noua Împărăție, pe cat posibil fără stricăciune. După cele 3 zile de întuneric va apărea la răsărit luminozitatea care va străluci peste tot Pământul. Sufletele vor fi împărțite în drepte și nedrepte. Oamenii cei răi vor încerca să se ascundă, își vor acoperi ochii, pentru că ei nu vor putea suporta aceea Luminozitate, mai luminoasă și mai pătrunzătoare decât soarele. Lumina lui Isus va avea aceeași intensitate peste tot. Cei drepți, adepții adevăratei credințe, au așteptat cu bucurie. Cei răi au fost conduși în fața lui Isus, au fost judecați și apoi trimiși în iad. Așa i s-a arătat, ei au refuzat până la sfârșit să-l accepte pe Dumnezeu și să-i slujească. Acei oameni răi au fost chemați din lumea întreagă în fața lui Isus (cu rozariul alături) și au fost trimiși în iad, pentru că în viața lor s-au decis pentru Satana, aceasta fost voința lor liberă.

Timpul de pace

Va dura 1000 de ani, în acest timp nu va mai fi suferință și moarte, numai pace și armonie. Cel rău a fost alungat, sufletele nedrepte au fost trimise în locul îngrozitor unde pe vecie este numai plâns și scrâșnire de dinți. Pământul, cerul, apa, plantele și animalele, omul de pe pământ și toate viețuitoarele, au fost purificate astfel Isus a putut să pună piciorul pe pământ. Prin curățirea pământului, bolile au fost eliminate, pentru că nu mai există nici un păcat. Nu vor mai exista infirmități, malformații, toate vor fi vindecate. A constatat la propriul corp că dintele scos se află în gură, deși nu fusese la dentist. Cei care avuserseră un braț sau un picior amputat l-au primit înapoi, cei chiori și orbi din naștere puteau vedea, cei paralizați puteau merge, se puteau mișca, cei muți vorbeau, cântau, îl lăudau pe Dumnezeu și-i mulțumeau. Nu mai era nevoie de spitale. Medicii, personalul sanitar trebuiau să caute altceva de lucru. El însuși trebuia să se orienteze spre altă profesie, ca radiolog nu mai avea ce face. A putut vedea cum biserica, în acest timp de pace, va înflori din nou. Nu va mai fi lipsă de preoți și mănăstirile vor fi pline. Sfintele Liturghii vor fi celebrate în vechiul rit în întreaga lume. În timpul slujbei, în centru va fi Dumnezeu iar nu omul, nici femei, nici ministranți nu a mai văzut la altar. Sf.Ostie nu va mai fi primită în mână, ci direct în gură. Numai mâinile sfințite ale preotului au voie să o atingă. Sfânta Împărtășanie va fi dăruită doar de preoți. A văzut cum tabernacolul se afla pe altar, în centru, zilnic se făcea adorație la Isus. Statuile au fost aduse înapoi în biserică. Duminica bisericile erau pline, până la ultimul loc. În biserici se predica Adevărul, Cuvântul lui Dumnezeu, neprescurtat și nemodificat. A văzut că există o singură religie, cea a Bisericii romano-catolice și apostolice. Evreii s-au convertit și au trecut la această religie încă din timpul Marii Strâmtorări, la fel și musulmanii. Toți oamenii într-un Duh Sfânt. Isus Cristos a nimicit o ”religie a lumii” care fusese declarată de învățătura greșită din ultimele timpuri.

Nimicirea trădătorilor lui Isus

Isus l-a luat pe tânăr cu el la Roma. I-a adus pe reprezentanții satanismului din Vatican la el. Isus plutea deasupra Pieții Sf. Petru și tânărul se afla lângă el. Știa de la Sfânta Fecioară că în Vatican este o doctrină falsă în interiorul Bisericii. Fără nici o excepție toți reprezentanții învățăturii false, mulți cardinali și episcopi din întreaga lume, Papa ca fals profet, care deja de câtva timp ajunsese în vârf, pe scaunul lui Petru cu Anticrist în fruntea Biserici romano- catolice care acum nu mai era astfel denumită, ci ca ”Religie a lumii”, toți fără excepție, acești ”purtători ai demnității” au trebuit să se așeze în fața lui Isus Cristos.

Deodată Isus Cristos a inspirat puternic. El nu a vorbit cu nicio persoană, nu a așteptat nicio justificare. Câteva persoane au încercat timid să i se adreseze lui Isus, dar nu au putut avea parte de ascultare. Isus a expirat cu forță și din suflul respirației Sale, a ieșit din gura Lui ca o furtună uriașă peste această bandă nelegiuită de oameni răi. A putut vedea cum mitrele de pe capetele lor au fost smulse, au fost despuiați de veșmintele lor liturgice, într-un mod asemănător celui în care lui Isus Cristos, cu puțin înainte de Răstignire i-au smuls cu violență veșmintele de pe corpul Său. Toți au știut că vor sta acum în fața lui Isus Cristos, de aceea repede au îmbrăcat veșmintele liturgice căutând să-i placă lui Isus. A fost ultima lor încercare de a-și masca fățărnicia, pentru că ei erau adepții credinței că Isus a fost numai un om, nu și Dumnezeu întrupat în toată persoana sa. În această ceată, în care erau și femei, erau și falsul profet și anticrist, și toți au fost prin această furtună aruncați în iad, unde pe vecie vor fi supuși chinului, pe care l-au provocat prin viața lor satanică.

Isus l-a așezat din nou pe Sf. Petru drept conducător al Bisericii romano-catolice și apostolice și Biserica a început să înflorească pentru totdeauna.

Sursa :

Un rezumat tradus al cărții:

MEIN STERBEERLEBNIS,

Himmel - Hölle – Fegefeuer,

Gibt es doch

Angelicus Media, Am Graben 23

Cod 81735, Munchen