Un alt om din Rama întreabă: „Doamne, puţini sunt aceia
care se mântuiesc ?”
„Dacă omul s-ar şti purta cu respect faţă de sine şi cu o
iubire plină de veneraţie faţă de Dumnezeu, toţi oamenii s-ar mântui, aşa cum o
doreşte Dumnezeu. Omul însă nu face aşa şi, ca un neghiob, se amăgeşte cu false
străluciri în loc de a lua aurul adevărat. Fiţi generoşi în a vă dori Binele. Vă costă ? Aici stă tot meritul. Străduiţi-vă
să intraţi pe poarta cea strâmtă. Cealaltă, foarte largă şi împodobită, este
ispitirea Satanei pentru a vă înşela. Poarta Cerului este strâmtă, joasă,
despuiată şi aspră. Pentru a trece prin ea trebuie să fiţi iuţi, uşori, despuiaţi
de fast şi de cele trupeşti. Este de trebuinţă să fiţi spirituali pentru a
putea trece. Altminteri, când va sosi ceasul morţii, nu veţi izbuti să treceţi
prin ea. Și într-adevăr fi-vor unii care au să caute să intre pe ea fără a
izbuti însă, până într-atât de mult atârnă în ei cele trupeşti, până într-atât
sunt de învăluiţi în fastul lumesc, întăriţi de o crustă de păcat, incapabili să
plece din pricina mândriei care este precum un schelet pentru ei. Și va veni
atunci Stăpânul Împărăţiei să închidă poarta, iar cei de afară, cei care nu vor
fi putut intra la timpul potrivit, stând afară vor bate la uşor, strigând:
„Doamne, descuie-ne. Mai suntem şi noi aici”. El însă va spune: „Cu adevărat,
Eu nu vă cunosc şi nici nu ştiu de unde veniţi”. Ei vor spune din nou: „Dar cum
aşa? Nu-ţi aminteşti de noi? Noi am mâncat şi am băut împreună cu Tine şi te-am
ascultat pe când învăţai în pieţele noastre”. El însă va răspunde: „Cu adevărat,
Eu nu vă cunosc. Cu cât mai mult mă uit la voi, cu atât mai sătui îmi păreţi de
ceea ce Eu am spus că este mâncare necurată. Cu adevărat, cu cât vă cercetez
mai mult, cu atât mai bine văd că nu sunteţi din neamul meu. Cu adevărat, iată,
acum văd cui îi sunteţi fii şi cui supuşi: Celuilalt. Îi aveţi drept tată pe
Satana, drept mamă – Carnea, drept doică – Mândria, drept servă – Ura, drept
tezaur – păcatul, drept pietre preţioase – viciile. Pe inimile voastre este
scris „Egoism”. Mâinile voastre sunt murdare de furtul de la fraţii voştrii.
Plecaţi de aici ! Îndepărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care aţi săvârşit
nedreptatea”. Și atunci, pe când din adâncul Cerurilor vor veni strălucind de
slavă Abraham, Isac şi Iacob şi toţi proorocii şi drepţii din Împărăţia lui
Dumnezeu, ei, cei care nu vor fi vădit iubire, ci egoism, nu jertfire, ci
moliciune, fi-vor alungaţi departe, închişi în locul în care plânsul este veşnic
şi unde nu este altceva decât groază. Iar cei înviaţi întru mărire, veniţi de
la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi, au să se adune la
ospăţul de nuntă al Mielului, Regele Împărăţiei lui Dumnezeu. Și are să se vadă
atunci că mulţi dintre aceia care au părut „cei mai mici” în oştirea de pe Pământ
se vor număra printre cetăţenii de vază ai Împărăţiei. Și la fel vor vedea că
nu toţi cei puternici din Israel sunt puternici şi în Cer şi că nu toţi cei aleşi
de către Cristos pentru menirea de a fi servi ai săi s-au ştiut învrednici a fi
aleşi la ospăţul de nuntă. Vor vedea, dimpotrivă, că mulţi dintre cei socotiţi
„cei dintâi” fi-vor nu doar ultimii, dar nu vor fi nici măcar între cei de pe
urmă. Aceasta pentru că mulţi sunt cei aleşi, dar puţini aceia care din alegere
ştiu să-şi facă o adevărată glorie”.
Sursa : "Evanghelia, aşa cum mi-a fost
revelată" - Maria Valtorta, vol. 5, pag. 493-494.
