Vă cunosc pe fiecare

-Că stai jos, dar în cer sus,
Îţi spune acum Isus.
-De înţeles e foarte greu,
Cum îmi vorbeşti, Domnul meu.

-Stai bine, are ordonanţă,
Pentru tine stă de pază;
E îngerul Gabriel,
Ţi-am mai spus, ai scris de el.

Mereu e alături de tine,
Şi în casă, şi în lume.
Când te rogi, îţi stă în dreapta,
În partea care-i fereastra,

Că pe afară mai trec nori,
Şi pot fi distrugători,
Plini de praf sau de otravă,
De pe munţi sau Marea Neagră.

-Cum scriu acum, nu înţeleg,
Despre munţi, mare şi nori:
Unde-s unii, unde-i alta,
Şi apoi, ăhăă….unde e apa!

-Acum e mare distanţă,
Între munţi şi Marea Neagră.
Norii ajung peste tot,
Duşi de vânt spre sud, spre nord.

Ca şi gândul umblă vântul,
Înconjurând tot pământul.
Aşa răul dă târcoale,
De la munte pân’ la mare.

Şi acei nori când vor veni,
Ce negri, urâţi vor fi!
Când pe sus vor bubui,
Pământul se va urni,

Cerul se va clătina.
Scrie, nu te întrista,
Că va fi mare urgie,
Cât universul cuprinde.

-Doamne, îmi spui lucruri noi,
Şi eşti supărat pe noi,
Că e sinistru, e trist,
Ce acum îmi spui de scris.

-Sinistrul puţin se vede,
Tristeţea demult domneşte…
De când şarpele cu mărul,
A înşelat femeia, omul.

Dragi copii, Mă întorc la voi,
În acest timp de apoi,
Ca să vă dau libertatea,
Pe care şarpele a luat-o.

Însă aveţi luptă grea,
Înapoi a o câştiga.
Şi iubirea de Tatăl dată,
Tot de şarpe a fost luată.

Libertate şi iubire,
Nu mai este acum în lume.
Aveţi conturi, aveţi rate,
Aveţi limuzine, palate,

Multe griji, multe probleme,
Fără nimeni să vă îndemne.
Voi alergaţi ca năuci,
După frumos şi mai mult.

Aşa mult aţi îndesat,
De nu mai încape-n sac,
Cel de dus, din viaţa voastră,
Este greu şi vă apasă.

Eu v-am spus de cumpătare,
În odihnă, muncă, mâncare.
Munca e plină de stres,
Odihnă nu mai aveţi.

Şi în fugă când mâncaţi,
La tv, net vă uitaţi.
Pentru ce atâta fugă,
Când mergeţi, băgaţi în gură,

Un hot-dog sau o shaorma?
Gura nu mai spune vorba,
Socializaţi fel de fel,
Pe facebook, internet.

Curentul o să-l opresc,
Eu cu voi ca să vorbesc;
Să vă văd, să Mă vedeţi,
Nu pe facebook, internet,

Numai între patru ochi.
Mulţi din voi veţi cade jos.
Nu port laptop, nici mobil,
Nici de voi nu sunt străin.

Vă cunosc pe fiecare,
Cum umblaţi, pe care cale,
Cât furaţi şi cum minţiţi,
Pe lume, copii, părinţi.

Vedeţi ce grav s-a ajuns?
Că se aude până sus.
Strigă lumea, vrea dreptate,
De la Guvern şi Palate.

Hoţii au ajuns în vârf,
Şi e greu de coborât.
Pericolul e şi mai mare,
Doar închişi aveţi scăpare,

Dar şi acolo schimbat totul,
Că hoţul păzeşte hoţul.
Vor confort în puşcării,
Făcând alte dinastii.

Ies din una, intră-n alta,
Se schimbă uşa cu poarta.
Este aceeaşi “Mărie”,
Dar cu altă pălărie.

Pân’ nu scoateţi rădăcina,
Şi nu îndepărtaţi pricina,
Să-i băgaţi după zăvoare,
Viaţa nu va fi uşoară.

duminică, 12.02.2017, ora 22,50 A Ciobanu