Asociatia “Surorile Sãracilor Pãrintelui
Vincenzo Morinello”, Surorile Franciscane Misionare de Assisi, dar si preotii
celor douã parohii locale ale credinciosilor catolici din Husi, zi de zi, ajutã
o multime de copii, proveninti din familii sãrace, dar si bãtrâni singuri si
bolnavi, sã aibã o viatã mai usoarã. Ceea ce este cu adevãrat impresionant se
referã la faptul cã binefacerile lor nu tin cont de religie. Fie copil sau
bãtrân, catolic sau ortodox, fiecare suflet în nevoie este ajutat. În centrul
de zi “Sfântul Anton”, aproape 100 de copii proveniti din familii nevoiase,
sunt ajutati sã depãseascã greutãtile si sã-si continue scoala. De asemenea,
în casa „O Razã de soare”, apartinând tot comunitãtii catolice, zece copii si
tineri seropozitivi sunt îngrijiti, cu multã dragoste.
Huși 15
februarie 2017, Biserica Sf. Anton de Padova
Scumpii
noștri, Paula, Costel, Mihai și Florin; drage surori franciscane,... adevărate
mame pentru Geana, dragă Alina, sora ei, iubiți confrați preoți, dragi
credincioși din Huși și din alte părți,
Cristos a înviat! Cred că așa ne-ar saluta astăzi Geana! Pentru că astăzi celebrăm învierea ei, nașterea ei pentru cer!
Când acum 17 ani, surorile franciscane deschideau ușile casei „O rază de soare” acestor 10 copii pe care îi cunoaștem, era sărbătoarea sfinților îngeri păzitori – 2 octombrie – și tocmai de aceea i-au ales pe ei ca patroni ai casei – sfinții îngeri păzitori. Aveau nevoie acești copii de ocrotirea lor! În aceeași zi au sărbătorit-o pe Geana; era ziua ei de naștere! Împlinea zece anișori.
Da! Putem spune fără să greșim că Geana a fost un înger pe pământ pentru toți din casă, pentru copii, pentru surori și pentru noi toți care am cunoscut-o, am prețuit-o, am iubit-o. Și nu puteai să n-o îndrăgești, nu puteai să n-o iubești. Un suflet într-adevăr deosebit!
Duminică, 12 februarie, ziua Domnului, zi de Înviere, după multă suferință, îndurată în tăcere, cu atâta răbdare, resemnare, seninătate, cu o credință atât de puternică, cu o iubire dumnezeiască, Geana este prima din casă care își ia zborul spre ceruri, îngeraș frumos și drag. A zburat să fie alături de Isus, prietenul ei, pe care l-a cunoscut și l-a iubit tot mai mult în mod deosebit aici în comunitatea d-voastră din Huși, și căruia i-a oferit totul, în mod deosebit boala, suferința.
Este extrem de sugestivă, grăitoare imaginea pe care ne-a lăsat-o în ultimele ei clipe pe acest pământ, imagine care spune totul despre frumusețea, noblețea și puritatea de copil a sufletului ei: Geana se afla în brațele unei surori, primind iubire, mângâiere, încurajare (nu te teme, sunt aici cu tine, Isus te așteaptă) … își dă ultima suflare, luptând conștientă până la capăt, oferind lui Isus suferința, neputința ei și dăruind pace în jurul ei … și ea, ca și Isus pe cruce, a strigat „nu mai pot” … un strigăt de credință, de abandonare, de încredere, de ajutor! Și Isus și Maica Preacurată n-au întârziat să îi vină în ajutor, deschizându-i larg poarta veșniciei fericite.
Îmi place să-mi imaginez ceea ce a urmat: Isus, răstignit pe cruce, își întinde mâinile și o ia în brațele sale, copleșind-o de iubirea lui, transformând-o total în lumina învierii lui. O lumină care ne învăluie și pe noi astăzi, datorită ei, făcându-ne să înțelegem mai mult, chiar și printre lacrimi, misterul vieții, al suferinței și al morții.
Stând de vorbă mai ieri cu tinerii de la „O rază de soare”, familia ei dragă, i-am întrebat: știți unde este acum Geana? Mi-au răspuns cu toții: în cer, alături de Isus … iar unul dintre ei, privind Crucea … mi-a răspuns: „în brațe lui Isus, pe Cruce”.
Da, acolo este Geana, nespus de fericită, acolo și în inima noastră. Este îngerul nostru păzitor, frumos și drag.
De obicei, la predică, se vorbește despre Cuvântul lui Dumnezeu, plin de învățătură și înțelepciune, hrană pentru sufletele noastre, Cuvânt plin de viață și de mângâiere … Ei bine: astăzi acest Cuvânt pentru noi este viața Geanei, care ne-a lăsat o formidabilă lecție de viață: tuturor! Pot afirma fără să greșesc că Geana, în puținii ei ani (27), a dobândit înțelepciunea inimii.
Ne-a învățat să credem cu simplitate și tărie! Ne-a învățat să acceptăm și să trăim suferința în credință, abandonându-ne iubirii infinite a lui Dumnezeu! Pe patul de suferință s-a lăsat îngrijită ca un copil, fără să se plângă, fără a avea preferințe, primind totul cu recunoștință.
Ne-a învățat să iubim, cu o inimă sinceră, deschisă, curată, zâmbitoare … în mod gratuit. Ne-a învățat că viața este frumoasă și merită trăită din plin, dincolo de boală, oricare ar fi ea și oricât de necruțătoare …
Cine poate uita vreodată cheful ei de viață, curajul și tăria ei, spiritul ei glumeț care crea bună-dispoziție, bucurie în jurul ei … ea dădea tonul și toți ceilalți o urmau …
Cine va putea uita vreodată zâmbetul ei inocent, strălucitor, autentic … în orice situație, inclusiv pe patul de suferință … un zâmbet dăruit cu sinceritate și bucurie tuturor!
Geana ne-a învățat mai ales că veșnicia începe de aici, de pe pământ.
Copiii, de acum tinerii de la „O rază de soare”, cu siguranță își vor aminti mereu de spiritul ei matern, încă de mică, de modul plăcut, delicat cu care se îngrijea de ei. Toți o ascultau, pentru că îi simțeau iubirea! Avea o autoritate aparte asupra lor, acea autoritate care venea din stilul ei de viață, plin de iubire, jovialitate, înțelegere, simplitate, duioșie. Și-a câștigat încrederea, simpatia și iubirea tuturor!
Ea n-a făcut voturi, dar și-a trăit dăruirea mai ceva ca o persoană consacrată
… Îmi spunea cineva: „Atât de mult Dumnezeu a iubit-o încât a ales-o să ne dea
mărturie, o mărturie a celui sărac în Duh – abandonat cu totul Domnului!” Cel
sărac știe că depinde de Dumnezeu și de iubirea altora! Și că această iubire te
îmbogățește și-ți face sufletul frumos! Mărturia ei să fie pentru noi imbold și
curaj în a ne trăi cu bucurie și dăruire consacrarea noastră!
Aș vrea ca în numele Geanei, dacă îmi este îngăduit, să le mulțumim surorilor franciscane, care în acești ani, 17 la număr, i-au fost și tată, și mamă; au îngrijit-o și au înconjurat-o cu atâta iubire. Iubirea face minuni! Sunt convins că n-au ținut-o în viață doar medicamentele, dar în mod deosebit dragostea, afecțiunea și grija voastră, drage surori. Geana avea o inimă generoasă și recunoscătoare; a știut mereu să spună mulțumesc, conștientă că tot ceea ce primea era un dar. Astăzi vă spune încă odată: Mulțumesc!
Geana, îngerul nostru drag și frumos, să mijlocească pentru noi din paradis și să vegheze asupra noastră, în mod deosebit asupra tinerilor de la „O rază de soare”. Noi toți să ne străduim să învățăm bine lecția de viață pe care ne-a dat-o cu atâta măiestrie!
Și aș vrea să termin cu o altă imagine sugestivă lăsată nouă de Geana: atunci când am avut posibilitatea să o vizităm la spital, în momentul despărțirii, ne saluta mereu cu mânuța ei suferindă (ca o binecuvântare) și ne zâmbea tuturor!
Mulțumim Geana pentru tot!
La bună revedere în Paradis, înger frumos și drag!
(fr. Marius)
