„FERICE DE MINE DE AM SĂ FIU PRIGONIT PENTRU CREDINCIOȘIA-MI
FAȚĂ DE DREPTATE”.
Omul este atat de îndrăcit încât urăşte
binele oriunde s-ar afla, atât de îndrăcit încât îl urăşte pe cel care este
bun, ca şi cum chiar dacă acesta tace, acesta l-ar învinovăţi şi mustra. În
fapt, bunătatea cuiva face să pară încă mai hâdă răutatea celui rău. În fapt,
credinţa celui cu adevărat cucernic face să pară încă mai vie făţărnicia
falsului credincios. În fapt, nu poate să nu fie urât de cei nedrepţi acela
care, prin modul său de a trăi, dă neîncetat mărturie pentru dreptate. Și
atunci sigur că lumea se poartă cu cruzime cu aceia care iubesc dreptatea.
Și aici se întâmplă ca în război. Omul îşi
rafinează satanica artă a prigonirii mai mult decât pe cea sfântă a iubirii. Nu
poate să prigonească însă altceva decât ceea ce are viaţă trecătoare. Ceea ce
este veşnic în om scapă uneltirii şi, mai mult, întru prigonire capătă mai multă
vigoare. Dacă viaţa se scurge prin rănile deschise-n vine sau se stinge din
pricina lipsurilor care-l nimicesc pe cel prigonit, din sânge se ţese purpura
regelui viitor, iar lipsurile devin tot atâtea trepte pentru a sui pe tronurile
pe care Tatăl le-a pregătit pentru martirii Săi, cărora le sunt rezervate
tronurile de domnie din Împărăţia Cerurilor.
„FERICE DE MINE DE AM SĂ FIU OCĂRÂT ȘI ÎNVINOVĂȚIT”.
Purtaţi-vă în aşa fel încât numele
voastre să poată fi scrise în Cer, acolo unde numele nu se înscriu după
minciunile omeneşti care-i laudă pe cei mai puţin vrednici de laudă, ci unde,
cu dreptate şi dragoste, sunt scrise faptele celor buni pentru ca lor să li se
dea răsplata făgăduita de Dumnezeu celor binecuvântaţi.
Mai înainte au fost învinovăţiţi şi ocărâţi
Profeţii. Atunci însă când se vor deschide porţile Cerurilor, asemenea unor
regi impunători, ei au să intre în Cetatea lui Dumnezeu, iar lor au să li se închine
îngerii, cântând de bucurie. Și voi, şi voi, cei ocărâţi şi învinovăţiţi pentru
că veţi fi fost ai lui Dumnezeu, veţi avea biruinţa cerească, iar atunci când
se va fi împlinit timpul şi Paradisul se va fi întregit, atunci vă veţi preţui
fiece lacrimă, deoarece prin această mărire veşnică pe care Eu o făgăduiesc în
numele Tatălui.
Sursa : "Evanghelia,
aşa cum mi-a fost revelată" - Maria Valtorta, vol. 3, pag. 92-93.
