„FERICE DE MINE DE AM SĂ FIU CURAT CU INIMA”.
Dumnezeu
este Puritatea. Paradisul este Împărăţia Curăţiei. Nimic din ceea ce este
necurat nu poate să pătrundă în Cerul în care este Dumnezeu. Pentru aceea, dacă
veţi fi necuraţi, nu veţi putea intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Dar, ah, ce
bucurie ! Iată care este bucuria pe care le-o dă Tatăl fiilor săi spre a o
pregusta ! Acela care este curat pregustă încă de pe Pământ Cerul, pentru că
Dumnezeu se apleacă asupra celui curat şi omul îl vede pe Dumnezeu încă de pe Pământ
fiind. El nu cunoaşte gustul dragostei omeneşti, ci gustă, până la extaz,
savoarea iubirii dumnezeieşti şi poate să spună: „Eu sunt cu Tine, iar Tu eşti în
mine, prin urmare eu te-am găsit şi te recunosc drept mirele preaiubit al
sufletului meu”. Credeţi-mă, acela care îl află pe Dumnezeu cunoaşte o
schimbare a firii pe care îi este greu să şi-o explice chiar sieşi, devenind sfânt,
înţelept, puternic, pe buzele-i înflorind vorbe, iar faptele sale vădind o
putere care nu vine, nu, de la făptură, ci de la Dumnezeu care trăieşte în
aceasta.
Ce este oare viaţa aceluia care îl vede
pe Dumnezeu ? Fericire. Aţi vrea voi oare să vă lipsiţi de un asemenea dar din
pricina necurăţiei rău mirositoare?
Sursa
: "Evanghelia, aşa cum mi-a fost revelată" - Maria Valtorta, vol. 3,
pag. 91-92.
