Asistăm, în ultima perioadă, la o campanie
mediatică agresivă, privind „necesitatea” introducerii orelor de educaţie
sexuală în şcolile din România.
Astfel, în contextul repetatelor atacuri la
adresa prezenţei orelor de religie în şcoli, un grup de 67 de ONG-uri a lansat,
recent, un apel pentru introducerea
Educaţiei sexuale în şcoli, în curriculum naţional obligatoriu.
Apelul a fost iniţiat de Coaliţia
pentru Egalitate de Gen şi Asociaţia Sexul vs. Barza,
semnatarii militând pentru un model educaţional din care nu trebuie să lipsească
informaţii privind protejarea împotriva sarcinilor nedorite, sexualitate şi
funcţionarea aparatului reproductiv feminin şi masculin, dar şi cunoştinţe
privind diversitatea orientărilor sexuale. Ideea a fost susţinută şi printr-un protest de stradă,
desfăşurat sub sloganuri de genul „O
facem, dar cum”, „Corpul meu, educaţia mea”, „Vrem educaţie sexuală în şcoli,
nu scuze că sunt minori”, care a părut inspirat din
„revoluţiile sexuale” occidentale.
Preconizata materie „Educație sexuală” ar
urma să fie predată pe baza unei programe realizate de una din asociațiile
semnatare ale memoriului.
Este vorba despre programul „Sexul vs. Barza”, în care copiii ar trebui să
învețe cum să facă avort, cum să-și „exploreze” orientările sexuale sau cum să
devină consumatori de pornografie.
Chiar dacă autorităţile în materie de
sănătate şi educaţie nu s-au pus încă de acord în ceea ce priveşte conţinutul
viitoarei materii, şi nici asupra competenţelor pe care trebuie să le
deţină educatorii, cursurile de acest gen se desfăşoară totuşi în şcoli, sub
umbrela diferitelor programe finanţate din fonduri străine, toate ţintind, în
fapt, spre distrugerea inocenţei copiilor noştri.
Alături de „lecțiile” de educaţie sexuală
susţinute anii trecuţi de echipa „Sexul vs. Barza”, şocante prin caracterul
obscen al videoclipurilor proiectate la clase, Fundaţia MTV Staying Alive din America finanțează,
astăzi, în școlile din România, programul intitulat DOAR EU.
Proiectul se desfăşoară în parteneriat cu Asociaţia Semper Musica - unul dintre
semnatarii apelului privind introducerea urgentă a educaţiei sexuale în şcoli -
parteneri şi sponsori fiind MTV România, Durex Ro, ARAS şi MTV Staying Alive
Fondation SUA. Potrivit organizatorilor, cursurile sunt menite să-i înveţe pe
elevi „cum să se protejeze
de infecţia cu HIV, cum să folosească corect prezervativul, care sunt metodele
de contracepţie, care sunt simptomele infecţiilor cu transmitere sexuală”.
Anul trecut, proiectul a ajuns în șase licee din Alexandria,
Călărași, Curtea de Argeș, Giurgiu, Târgu Bujor și Tecuci, beneficiari fiind
peste 4000 de elevi. Lor
le-au fost distribuite aproximativ 10.000 de prezervative și 3000 de reviste de
benzi desenate, pe tema discriminării.
Până la sfârşitul anului, Fundaţia MTV a
anunțat că finanțează proiectul şi
pentru liceele din Focșani, Panciu, Mărășești, Adjud, Onești, Bacău și Râmnicu
Sărat.
Cât de „receptivi” sunt elevii la asemenea
cursuri, se poate vedea din următorul fragment extras dintr-un interviu
realizat chiar de iniţiatorii programului, la sfârşitul sesiunii de educaţie
sexuală desfăşurată în Adjud:
„Adevărul este că în ziua de azi şi, mai ales
la vârsta noastră, avem această «poftă» nebună de sex, dar câteodată nu o facem
cu persoanele potrivite şi, mai ales, nu o facem protejat pentru că vrem ca
senzaţia să fie cât mai profundă şi astfel ne infectăm fără să ştim cu HIV şi
nu numai şi toată viaţa noastră este ruinată. Trebuie să punem pe primul loc
siguranţa şi după, plăcerea.”
Organizatorii au pus la dispoziţia elevilor
şi un site, unde aceştia
pot afla totul despre viaţa sexuală, beneficiind şi de
consiliere gratuită, sub garanţia anonimatului.
„Ne dorim ca website-ul să fie un sprijin
real pentru orice adolescent care are întrebări pentru care nu găseşte răspuns
în familie sau în cercul de prieteni: «Când este ok să îmi încep viaţa
sexuală?», «Cum spun nu partenerului când acesta refuză folosirea
prezervativului?», «Când îmi creşte barbă?» «Ce înseamnă pubertatea?», «Sexul
neprotejat: riscuri» sau «Primul sărut»”, spun coordonatorii
proiectului.
Iată şi câteva titluri recomandate elevilor: „6 tipuri de sex. „Ţie care ţi se
potriveşte?”; „Sexul în grup”, „Ce este orgasmul tantric”; „Sex la TV?” etc.
Cât priveşte informaţiile transmise elevilor,
fără informarea şi acordul scris al părinţilor, acestea frizează până şi cel mai elementar bun-simţ,
încurajând comportamentul şi practicile perverse.
Spre exemplu, unul din articolele recomandate
abordează o temă „de larg interes” în rândul tinerilor noştri, respectiv orgasmul tantric. Dacă
Sfinţii Părinţi ne învaţă că cea mai înaltă rugăciune este rugăciunea din
inimă, „adică cu participarea inimii, prin umilinţă, zdrobire şi lacrimi” (cum
spunea părintele Cleopa), „educatorii” de modă nouă îi învaţă pe tineri să extindă orgasmul sexual de la
organele genitale la inimă. „Aminteşte-i partenerului/ei că organsmul se poate
«răspândi» la inimă”, se spune pe site-ul dedicat
proiectului.
De asemenea, toate perversiunile sunt văzute
ca pratici sexuale fireşti: „Un
alt aspect vital al tantrei: fie că eşti homosexual, heterosexual sau bisexual,
fie monogam, necăsătorit/ă sau swinger, nimic nu este considerat tabu sau
pervers în practica tantra”.
Organizatorii ne asigură că proiectul
va continua şi în acest an şcolar, cu atât mai mult cu cât, în luna mai 2015, mai
multe vedete din România au participat la o campanie de „strângere de fonduri pentru
continuarea organizării de sesiuni de educație sexuală în liceele din România,
activitate pe care Asociația Semper Musica a început-o în 2014, cu ajutor din
partea Fundației MTV Staying Alive SUA şi a partenerilor locali: MTV Romania şi
DUREX Romania”.
Veștile „bune” nu se opresc aici, întrucât la
sfârşitul lunii aprilie 2015, tot sub egida Asociației Semper Musica, a
avut loc lansarea proiectului „Learning
from the best: a Swiss-Romanian cooperation project”, o
inițiativă dezvoltată în parteneriat cu Asociația ABQ din Berna, Elveția și
finanțată în cadrul Programului de Cooperare Elvețiano-Român, Fondul Tematic
pentru Parteneriate și Experți, Schema de grant pentru Parteneriate.
Programul îşi propune să aducă în discuția cu elevii din 7 licee,
din 7 orașe diferite, discriminarea și efectele ei asupra grupurilor
vulnerabile, în mod particular asupra persoanelor LGBT – lesbiene, gay,
bisexuali şi trans. Proiectul are o durată de 18 luni, fiind pus în
practică în cadrul a 14 sesiuni pilot, adresate unui număr de 400 de liceeni.
Mai mult decât atât, echipa proiectului propune și organizarea de workshop-uri
pentru părinți și profesori prin care aceștia să primească instrumente „eficiente”,
după modelul elvețian, cu ajutorul cărora să își îmbunătățească relația cu
copiii sau studenții lor.
Un proiect similar are în vedere și Asociația
ACCEPT care a lansat, în luna mai 2015, proiectul „E timpul pentru combaterea
discriminării LGBT în liceele din România!”, finanțat prin
fondurile SEE. Proiectul se va derula în mai multe şcoli din Muntenia, cu
scopul de a „întâmpina o
creștere a fenomenului homofobiei în rândul elevilor de liceu”.
În acest proiect, 540 de elevi de liceu vor fi supuși unui
curs de formare legat de problematica homosexualității, acești copii devenind
ulterior, conform proiectului, activiști în timpul Lunii Istoriei LGBT din
februarie 2016. Totodată, 54 de profesori vor fi instruiți în folosirea unui
„curriculum anti-discriminare”, program de pregătire a personalului din
învățământ în vederea combaterii homofobiei. Scopul declarat al
acestui proiect este ca Asociația ACCEPT să argumenteze în fața instituțiilor
ce reglementează educația în România necesitatea
implementării la nivel național a unei programe educaționale care să
instruiască elevii în ceea ce privește homosexualitatea și identitatea de gen.
Nu
sunt uitaţi nici copiii de grădiniţă, cărora le este dedicat proiectul „Avem fiecare o poveste”,
subintitulat „Program prodiversitate
şi proincluziune în grădiniţe”. Proiectul se derulează până în
martie 2016, fiind realizat de Fundaţia Centrul Parteneriat pentru Egalitate.
Sunt vizate 6
grădiniţe-pilot publice şi private din Bucureşti, cu implicarea a minimum
120 de copii şi 100 de educatoare şi educatori. Iată şi un
fragment relevant din descrierea proiectului: „Stereotipurile şi prejudecăţile sunt formate în
copilăria timpurie (4-5 ani). Odată formate, ele devin rezistente la schimbare
şi creează o bază solidă pentru rasism, sexism, homofobie etc. Traduse în
acţiune, acestea duc la inegalitate, discriminare şi violenţă socială.
Intervenţia timpurie în dezvoltarea copiilor este esenţială pentru a ne asigura
că vor deveni adulţi echilibraţi, care să respecte diversitatea şi drepturile
fundamentale ale celorlalţi”.
Iată cum şcoala tinde să devină, dintr-un
spaţiu al educaţiei şi formării caracterelor, locul unde se distribuie
prezervative şi unde copiii sunt învăţaţi, încă de timpuriu… cum să facă sex!
Departe de a transmite valorile
morale ale castităţii, abstinenţei şi iubirii ca bază a actului
sexual, şcoala îşi asumă rolul de cabinet de boli venerice, pe fondul unor lupte acerbe în vederea eliminării din
şcoală a religiei, care ar putea să contribuie de mii de ori mai bine la
educarea în spiritul sănătăţii sexuale a tinerei generaţii.
Adevărata cauză a răspândirii bolilor
cu transmitere sexuală şi a creşterii ratei avortului este, însă, reprezentată
tocmai de libertinajul sexual şi de promovarea lui pe toate canalele media. Părerea că
deschiderea apetitului sexual al unui tânăr contribuie la reducerea sarcinilor
nedorite, a avorturilor sau a bolilor cu transmitere sexuală sfidează logica şi
bunul-simţ elementar. Statisticile
au arătat că, dimpotrivă, în toată lumea unde s-au aplicat aceste programe de
„conştientizare” sexuală, numărul sarcinilor nedorite a crescut considerabil.
Pentru limitarea acestor fenomene şi a
consecinţelor nefaste pe care le implică nu
e nevoie de educaţie sexuală în şcoli, ci de legi care să interzică
pornografia, atât în spaţiul public, cât şi în cel virtual. Atâta vreme cât imoralitatea se
cultivă la nivel legislativ, educaţional şi social, vom asista neputincioşi la
un proces de destructurare spirituală şi biologică a poporului român, începând
cu cele mai nevinovate victime: copiii.
Situaţia din România nu este, însă,
singulară. Există exemple funeste, ca cel german, în care un părinte a fost
arestat pentru că nu şi-a dus copilul la cursul de educaţie sexuală, dar
există, în contrabalanţă, exemplul polonez, în care mii de părinţi au mărşăluit
împotriva educaţiei sexuale în şcoli, sub deviza „Educaţie pentru familie, nu
pentru depravare”, forţând guvernul să bată în retragere. De asemenea, este de
notorietate situaţia din Canada, unde părinţii îşi retrag copiii din şcoli, ca
urmare a introducerii orelor de educaţie sexuală, la presiunea prim-ministrului Kathleen Wynne, care
i-a acuzat pe părinţii revoltaţi de această decizie că sunt „homofobi”,
„ignoranţi” şi „pioni” într-un complot conservator „abject”, ea însăşi
neascunzând faptul că este lesbiană.
Insistenţa pe acest tip de educaţie nu poate
decât să închidă tânărului orice sensibilitate umană, supunându-l cu totul
instinctelor sexuale. Aşa se întâmplă, spre exemplu, în Danemarca - o
„campioană” a educaţiei sexuale este pe cale să introducă studiul filmelor porno în
şcolile publice. Astfel, în luna martie a acestui an, un
profesor de sexologie de la Universitatea Aalborg făcea apel la şcoli să le arate
elevilor filme porno, pentru ca aceştia să poată învăţa diferenţa dintre sexul
din viaţa reală şi cel pe care îl văd în filmele de pe internet, acestea din
urmă putându-le crea „aşteptări nerealiste”.
Acesta să fie, oare, modelul educaţional care
va ajunge să fie promovat şi în rândul elevilor români? Ce fel de generaţii vor
ieşi de pe băncile şcolilor? Orice societate are nevoie de repere morale, iar
exemplele bune de urmat reprezintă tot atâtea modele de comportament. Ce fel de repere oferă şcoala prin
intermediul acestor cursuri de pervertire în masă, unei generaţii care şi aşa
se află în derivă, fără morală şi fără ideal?
Dacă minorităţile etnice, sexuale sau de
orice alt gen se plâng că sunt supuse discriminării la noi în ţară, cum se poate numi procesul de
implementare a unor măsuri şi legi pe linie moral-educativă şi religioasă,
împotriva voinţei şi conştiinţei moral-religioase şi etnice a acestui popor?
Mai bine zis: cine
discriminează şi cine este discriminat?
În sfârşit, cine îşi asumă răspunderea pentru viitorul acestei
generaţii şi pentru efectele catastrofale pe care aceste decizii le vor avea
asupra României de mâine?
Educația sexuală obligatorie? Iohannis este pro… Astăzi se decide…
Cu durere am aflat despre incercarea de a se introduce in programa scolara, in MOD OBLIGATORIU, asa-numita “educatie pentru sanatate” care nu inseamna altceva decat educatia sexuala, cu toate cele ale initiatorilor sai: perversiuni, homosexualitate, promiscuitate, si altele asemenea.
Astazi,
joi, 26 noiembrie, (chiar de praznuirea Sfantului Stelian, ocrotitorul copiilor)
la Cotroceni aproxiamtiv 60 de ONG anticrestine si/sau antifamilie discuta cu
Presedintele. La discutie iau parte si cele aproape 60 de ONG-uri crestine
care impartasesc valorile pro-familie aratand punctul de vedere al
crestinilor si al Bisericii.
Pentru luminarea mai
marilor nostri, mai multi parinti ne indeamna sa ne rugam lui Dumnezeu si
Maicii Domnului (Psaltire, Acatistul Sf. Acoperamant, Paraclisele Maicii
Domnului, Rugaciunea lui Iisus, s.a), si astfel sa nu se ingaduie o asa
fara-delege, anume aceasta “educatie pentru sanatate”…
Mesajul
preș-edintelui Iohannis
De
siguranţa şi sănătatea copilului de astăzi depind sănătatea şi bunăstarea adultului,
precum şi dezvoltarea societății de mâine. Educația pentru sănătate este o
primă cale prin care copiii pot afla informații corecte despre diferite aspecte
ale sănătății. Aceasta implică mai mult decât o materie suplimentară la clasă.
Presupune existența în fiecare unitate de învățământ a unei ambianțe școlare ce
inspiră, printre altele, curățenie, siguranță, igienă şi implică asigurarea
asistenței medico-sanitare de urgență în timpul programului. Susțin prevenția
ca prioritate zero a politicilor de sănătate și cred că educația în acest sens
este calea către o societate mai prosperă.
Sursa : http://www.apologeticum.ro/2015/11/educatia-sexuala-obligatorie-iohannis-este-pro-astazi-se-decide/
