Cardinalul Burke: “Este imposibil ca Biserica să permită lucruri pe care Cristos nu le permite”

Într-un interviu difuzat de postul catolic de televiziune EWTN la 15 decembrie a.c., Cardinalul Raymond Burke explică pe larg motivația care a stat la baza apelului celor patru cardinali și răspunde la criticile Papei Francisc și colaboratorilor săi apropiați vis-a-vis de acest gest.

Referindu-se la declarațiile potrivit cărora Amoris laetitia permite accesul divorțaților “recăsătoriți” la Sfânta Împărtășanie, Cardinalul Burke precizează:

Problema este că a te angaja într-o uniune sexuală cu cineva care nu-ți este soț/soție reprezintă un păcat grav, iar a trăi public într-o asemenea stare înseamnă că nu ai acces la Sacramente, deoarece persoana respectivă nu trăiește în conformitate cu adevărul lui Cristos. Și este imposibil ca Biserica să-i permită cuiva să facă lucruri pe care Cristos nu le permite.

În ceea ce privește conștiința, Eminența Sa subliniază faptul că există o ordine naturală a lucrurilor, iar “conștiința nu poate face dintr-un individ judecătorul binelui și răului”. Conștiința bine formată și informată “recunoaște ordinea obiectivă a lucrurilor și, prin urmare, știe ceea ce este bine și ceea ce este rău și acționează în consecință”.

Răspunzând criticilor care i-au fost aduse de către unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai Papei, Pr. Antonio Spadaro, care a declarat că gestul de a înainta Dubiile reprezintă o încercare de a amplifica tensiunile și de a crea diviziuni în Biserică, Cardinalul Burke face următoarele precizări:

În realitate, noi încercăm să abordăm diviziunea care este deja foarte mult amplificată, ca să folosesc expresia lui. Peste tot unde merg … mulți credincioși, preoți, episcopi și laici cu care vorbesc se află într-o stare de confuzie gravă în această privință. Aud de la preoți că, la spovadă, un preot spune una, altul spune alta. Doar atunci când aceste întrebări, pe care le-am pus în conformitate cu modul tradițional de a rezolva problemele din Biserică și care au de-a face cu lucruri foarte grave, doar atunci când la aceste întrebări se va răspunde într-un mod adecvat, va fi risipită diviziunea. Dar, așa cum se întâmplă acum, atâta vreme cât acest lucru continuă, diviziunea nu va face decât să sporească și, bineînțeles, rodul diviziunii este eroarea. Iar aici este vorba despre mântuirea sufletelor, despre oameni care sunt induși în eroare în chestiuni care au de-a face cu mântuirea lor veșnică. Așa că afirmația Părintelui Spadaro este foarte greșită.

Întrebat dacă s-a simțit ofensat de afirmația Părintelui Spadaro potrivit căreia Papa nu răspunde la întrebări binare, Eminența Sa răspunde cu un da hotărât, adăugând că, în calitatea sa de gardian al unității episcopilor și a întregului Trup [Mistic] al lui Cristos, rolul Papei este acela de a răspunde la astfel de întrebări.

Vă asigur că, în ceea ce mă privește pe mine și pe ceilalți cardinali implicați, nu am pune întrebări dacă nu am fi profund și absolut sincer îngrijorați pentru Biserica însăși și pentru credincioșii individuali.

La întrebarea dacă nu cumva, prin scrisoarea sa către episcopii argentinieni din Regiunea Buenos Aires, Papa a răspuns deja la întrebările celor patru cardinali, Eminența Sa răspunde în felul următor:

Nu, nicidecum. El și-a exprimat opinia personală în această chestiune. Dar la această întrebare nu se poate răspunde decât în sensul a ceea ce Biserica a învățat și practicat dintotdeauna, lucru ilustrat, de pildă, în cartea publicată în vederea Sinodului din 2014, Remaining in the Truth of Christ (Rămânând în adevărul lui Cristos). Și una este că Papa poate spune că interpretarea corectă a celor scrise în Amoris laetitia este că un anumit preot îi poate permite cuiva aflat într-o uniune matrimonială iregulară să primească Sacramentele, fără a fi hotărât ferm să-și îndrepte viața, dar acest lucru nu rezolvă problema. Întrebarea este: ce ne învață Biserica? Nu este vorba de o idee speculativă pe care aș putea-o avea despre cum să abordez aceste chestiuni, ci cum abordează Cristos, în Biserica Lui, aceste chestiuni. Până când nu se va da acel răspuns, vom rămâne într-o stare de confuzie.

În continuarea interviului, Eminența Sa subliniază faptul că documentul Sf. Ioan Paul al II-lea, Familiaris consortio, exprimă ceea ce Biserica a învățat și practicat dintotdeauna, iar Amoris laetitia pare să permită o interpretare care ar duce la o situație care să contrazică practica constantă a Bisericii.

Pe marginea afirmațiilor Cardinalului Schönborn, potrivit cărora Amoris laetitia nu reprezintă o ruptură cu tradiția, ci o evoluție a doctrinei, Cardinalul Burke comentează:

Nu. Nu poate exista o maturare a învățăturii, care să fie o ruptură cu învățătura respectivă, o abatere de la acea învățătură. Remarcile Cardinalului Schönborn pe această temă nu reflectă ceeea ce numim dezvoltarea doctrinei – cu alte cuvinte, prin reflecție, Biserica își aprofundează aprecierea pentru o anumită învățătură și îi ajută pe credincioși să pună în practică acea învățătură. În cazul de față, se pune problema unei rupturi complete cu învățătura Bisericii, o ruptură completă cu ceea ce Biserica a învățat și practicat dintotdeauna. Iar așa ceva nu se poate numi maturare. Maturarea este ceva organic, în care ceea ce Biserica a învățat despre căsătorie este exprimat acum într-un mod mai deplin.

După ce își exprimă nedumerirea cu privire la nemaipomenita campanie mediatică îndreptată împotriva celor care ridică întrebări legitime cu privire la învățătura Bisericii, reporterul aduce în discuție următorul comentariu recent al Episcopului Athanasius Schneider:

Există o formă ciudată de schismă. În exterior, numeroși clerici salvgardează unitatea cu Papa, în unele cazuri, urmărind astfel binele propriei lor cariere, sau dintr-un fel de papolatrie. Și, în același timp, și-au rupt legăturile cu Cristos, Adevărul și cu Cristos, adevăratul cap al Bisericii.

Întrebat dacă ne aflăm în toiul unei schisme, și dacă a mai văzut vreodată o asemenea campanie mediatică, Cardinalul Burke răspunde:

Ei bine, cu siguranță, în viața mea nu am mai văzut așa ceva. În istoria Bisericii, au mai existat situații similare într-o oarecare măsură cu situația prezentă, dar observ că un spirit monden, un spirit lumesc a pătruns în Biserică, spirit care îi împarte în diferite tabere pe membrii ei: liberali și conservatori, care sunt fundamentaliști, așa cum le place unora să ne numească pe cei dintre noi care ne străduim să apărăm învățătura constantă a Bisericii. Acest spirit lumesc se reflectă foarte mult într-o serie de slogane […], de etichete care li se aplică oamenilor, pentru a-i discredita. Dar suntem cu toții romano-catolici. Suntem chemați să-L urmăm pe Cristos, așa cum Îl primim prin învățătura constantă a Bisericii Lui … această politizare a Bisericii, pe care toate aceste forme de intervenție mediatică o amplifică foarte mult, este foarte nocivă și dăunează foarte mult binelui comun al tuturor celor din Biserică.

În continuarea interviului, după ce amintește mai întâi de remarcile Papei Francisc la adresa celor care dau dovadă de “rigiditate” doctrinară – oameni care ar suferi, după părerea Papei, de vreo boală – reporterul îi cere Eminenței Sale să comenteze pe marginea acestor declarații ale Papei, și îl întreabă ce va face dacă Papa nu va da un răspuns pozitiv la Dubii.

Ei bine, înainte de toate, noi am prezentat cele cinci întrebări cu mare seninătate și într-un mod foarte respectuos. Acestea nu sunt reacțiile unor persoare care suferă de vreo tulburare emoțională. Faptul că ne preocupă foarte mult adevărul doctrinei credinței și integritatea lui nu reprezintă semnul vreunei boli. Ce vom face? Trebuie să continuăm să slujim adevărul, cu caritate și, așadar, în special cei dintre noi care suntem cardinali, care suntem sfetnicii principali ai Sfântului Părinte, avem obligația solemnă de a apăra Biserica de astfel de atacuri îndreptate împotriva însăși fundației ei. Adică trebuie să nu uităm că aici este vorba despre învățătura despre familie și rodul ei, familia, iar a ataca această învățătură înseamnă să destabilizezi întreaga Biserică, precum și societatea în general. Astfel, răspunderea este foarte mare, iar noi, cu siguranță – pot vorbi aici doar în numele meu, dar știu [acest lucru și] de la frații mei cardinali care s-au implicat alături de mine – noi dorim să slujim adevărul, orice-ar fi. În ceea ce mă privește, nu voi lua niciodată parte la o schismă. Sunt romano-catolic, iar a apăra credința romano-catolică nu poate cauza separarea mea de Biserică. Așa că, pur și simplu, doresc să continui să apăr credința, din iubire pentru Domnul nostru și pentru Trupul Lui Mistic, pentru frații și surorile din Biserică, și cred că ceilalți cardinali doresc același lucru.

La finalul interviului, Cardinalul Burke este întrebat dacă mai sunt și alți cardinali care susțin demersul grupului celor patru, și dacă planul corijării formale a Papei (dacă va fi necesar) mai rămâne în picioare.

Bineînțeles că rămâne în picioare, acesta este instrumentul standard de care se folosește Biserica într-o astfel de situație. Da, mai sunt și alți cardinali. Nu vreau să intru în discuția despre numere. Să nu uităm că adevărul este criteriul. Au existat cazuri – să luăm, de pildă, cazul lui Heric al VIII-lea, cu dorința lui de a se putea căsători a doua oară, fără ca prima lui căsătorie să fi fost declarată nulă – toți episcopii Angliei, cu excepția Sfântului John Fisher, s-au complăcut în această eroare, dar Sf. John Fisher a ajuns sfânt pentru că a apărat adevărul. Și toți cei dintre noi care suntem cardinali, episcopi, avem răspunderea să apărăm adevărul; nu contează că părem a fi numeroși, sau foarte puțini. Adevărul lui Cristos este ceea ce trebuie propovăduit.

Sursa articol: http://www.resurrexitsicutdixit.com/?p=5137

Si despre aceste lucruri am fost avertizati prin mesajele date MDM:

Biserica Catolică va fi Biserica în care va începe marea diviziune. Aceasta este Biserica în care preoții Fiului Meu vor suferi cel mai mult în timpul marii apostazii care, foarte curând, va trebui îndurată din interiorul ei. (05 august 2013)

Timpul în care schisma va fi evidentă este aproape și deja, la Roma, se resimte o neliniște teribilă. Când Duhul Sfânt se va ciocni cu spiritul răului, o linie va despărți, la mijloc, formând două tabere. Marea diviziune va coborî foarte repede. (14 martie 2013)

Biserica Catolică este prima țintă a anticristului și el nu se va opri până când nu va corupe jumătate dintre clericii Bisericii Mele de pe acest pământ. Așa de nepregătiți sunt Cardinalii Mei, Episcopii și preoții, încât nu vor reuși să observe schimbările subtile care au loc în propriile lor rânduri. Nu va trece mult timp până când divizarea din interiorul Bisericii Mele va deveni cu adevărat evidentă. Acesta este cel mai mare atac asupra Bisericii Mele de la moartea Mea pe Cruce. (28 octombrie 2011)

Sunt atât de infestați cei care colindă coridoarele Romei, însă cel mai mare semn se va vedea în haosul care va urma aderării lor la comanda impostorului. Haos, dezordine, diviziune și contradicție vor fi pretutindeni la Roma. Această dezordine vine de la satana, pentru că nu poate veni de la Dumnezeu. (16 martie 2013)

Ei, acest grup viclean, și-au început campania de a înlătura de pe pământ Adevărul Învățăturilor Mele. … Masoneria s-a infiltrat în Biserica Mea de pe pământ si în curând, schisma, după cum a fost prezisă, va crea diviziuni și neliniște printre slujitorii Mei credincioși. Mulți nu știu absolut nimic despre înșelăciunea care li se propune. Nici nu știu că temelia Bisericii Mele, Biserica Catolică, a fost zdrobită și prefăcută în praf. În locul acesteia se va ridica urâciunea iar Eu voi interveni și voi trimite semne ca să avertizez fiecare suflet despre importanța rugăciunii, astfel ca ele să poată discerne Adevărul de ficțiune. (13 februarie 2013)

Falsul profet – el care pozează ca lider al Bisericii Mele – este gata să îmbrace hainele care nu au fost croite pentru el. El va pângări Sfânta Mea Euharistie și va diviza Biserica Mea în două jumătăți iar apoi, din nou, în alte două jumătăți. Va face eforturi să-i elibereze din funcție pe acei urmași loiali ai Sfântului Meu Vicar îndrăgit, Papa Benedict al XVI-lea, numit de Mine. Îi va înlătura pe toți aceia care sunt loiali Învățăturilor Mele și îi va arunca la lupi. (08 martie 2013)

Divizarea între discipolii mei loiali, cei care acceptă Cartea Tatălui Meu, Preasfânta Biblie și cei care vor să schimbe Adevărul, este pe punctul de a crește. O jumătate nu se va abate de la Adevăr. Cealaltă jumătate va falsifica Adevărul. Vor face aceasta pentru ca el să corespundă cu motivațiile lor personale și politice, care vor fi ascunse în spatele unui limbaj studiat. Adevărul va fi declarat în curând ca fiind minciună iar Dumnezeu va fi învinuit pentru aceasta. (21 noiembrie 2012)

Pentru că este aproape ca timpul persecutării preaiubitului Meu Vicar Papa Benedict al XVI-lea să ajungă la apogeu. Foarte curând el va fi obligat să fugă din Vatican. Apoi va veni vremea când Biserica Mea se va diviza, o parte împotriva celeilalte. Fac apel la toți slujitorii Mei sfințiți să-și aducă aminte de cele mai sfinte jurăminte. Niciodată să nu vă abandonați misiunea. Niciodată să nu Mă părăsiți pe Mine. Niciodată să nu acceptați minciuni în locul Adevărului. (16 iulie 2012)

Multe evenimente prezise sunt pe cale de a se petrece în lume. Nu este timp pentru diviziune între cei care-L cinstesc pe Fiul Meu. Curând, Creștinilor le vor fi impuse diviziuni. Din acest motiv, uniți, veți deveni o armată puternică, demnă de a proclama Cuvântul Lui Dumnezeu. Divizați, veți fi absorbiți într-un vid unde legi păgâne vor fi impuse Bisericii voastre. Când provocați diviziune, nu poate exista unitate. Doar cei cu credința puternică, uniți în Inima Fiului Meu, vor înainta în armata Sa. (29 noiembrie 2012)

Biserica Mea, când se va diviza și va cădea, va îmbrățișa umanismul cu o mare satisfacție. Și, drept rezultat, va conduce toate acele suflete către o interpretare greșită a Adevărului propriei lor existențe. Lumea va îmbrățișa atunci acest nou tip de biserică – o biserică preocupată de nedreptățile sociale – care nu va spune nici un cuvânt despre importanța mântuirii sufletelor voastre. (27 iunie 2014)

Sursa: http://profetieavertisment.ro/

Spovada văzută prin ochii unui preot

pr. Mike Schmitz

Eram odată într-un autobuz, împreună cu câțiva oameni mai în vârstă, mergând spre aeroport. Aceștia au observat că sunt preot și au început să îmi pună întrebări. „Faceți toate acele ‘chestii preoțești’?” „Da.” „Chiar și chestia cu Spovada?” „Da. Tot timpul.” O doamnă mai în vârstă a exclamat: „Ei bine, cred că aceasta este partea cea mai rea. Trebuie să fie atât de deprimant să auzi toate păcatele oamenilor.”

Le-am spus că este exact opusul. Aproape că nu există niciun alt loc mai bun în care să te afli decât alături de cineva care se întoarce la Dumnezeu. Le-am spus: „Ar fi deprimant dacă ar trebui să privesc cum cineva se îndepărtează de Dumnezeu. Dar eu am șansa de a fi lângă ei atunci când se reîntorc la El.” Confesionalul este un loc în care oamenii lasă iubirea lui Dumnezeu să învingă. Confesionalul este cel mai plin de bucurie, de smerenie și cel mai înălțător loc din lume.

Ce văd la Spovadă?

Cred că sunt trei lucruri. În primul rând, văd îndurarea măreață a lui Dumnezeu în acțiune. Am șansa de a mă afla în mod regulat față în față cu puterea copleșitoare, care transformă vieți, a iubirii lui Dumnezeu. Văd de aproape această iubire și îmi amintesc cât de bun este Dumnezeu.

Nu mulți oameni au ocazia de a vedea felul în care jertfa lui Isus de pe Cruce intră în mod constant în viețile oamenilor și topește și cele mai dure inimi. Isus îi mângâie pe cei care își plâng păcatele… și îi întărește pe cei care sunt pe cale să renunțe la Dumnezeu sau la viață. Ca preot, văd acest lucru întâmplându-se în fiecare zi.

 

Văd un sfânt în devenire.

Al doilea lucru pe care îl văd este o persoană care încă încearcă – un sfânt în devenire. Nu îmi pasă dacă această persoană este la a treia Spovadă din săptămâna aceasta; dacă ea caută Sacramentul Reconcilierii, înseamnă că încearcă. Aceasta este tot ce mă interesează. Merită să reflectăm asupra acestui gând: a merge la Spovadă este un semn că încă nu ai renunțat la Isus.

Acesta este unul dintre motivele pentru care mândria este atât de gravă. Am vorbit cu persoane care mi-au spus că nu vor să meargă la Spovadă la preotul lor pentru că acel preot chiar îi simpatizează și „îi crede copii buni”. Am două lucruri de spus în legătură cu aceasta: 1. Nu va fi dezamăgit! Preotul tău va vedea o persoană care încearcă! Te provoc să găsești un sfânt care nu a avut nevoie de milostivirea lui Dumnezeu! (Chiar și Fecioara Maria a avut nevoie de milostivirea lui Dumnezeu. Ea a primit această milostivire într-un mod dramatic și puternic la conceperea sa.)

2. Și ce dacă preotul ar fi dezamăgit? Încercăm atât de mult să impresionăm în atâtea situații din viața noastră. Confesionalul este un loc în care nu trebuie să impresionăm. Confesionalul este un loc în care dorința de a impresiona trebuie să moară. Gândește-te la aceasta: toate celelalte păcate au potențialul de a ne face să fugim spre confesional, dar mândria este aceea care ne face să ne ascundem de Dumnezeu, Cel care ne poate vindeca.

Îmi amintesc păcatele tale? Nu!

Oameni mă întreabă adesea dacă îmi amintesc păcatele pe care le aud la Spovadă. Ca preot, îmi amintesc foarte rar păcatele din confesional. Poate părea imposibil, dar adevărul este că păcatele nu sunt chiar așa impresionante. Nu sunt ca apusurile memorabile, ca o ploaie de meteoriți sau ca filmele super-captivante… sunt mai mult ca gunoiul.

Iar dacă păcatele sunt ca gunoiul, atunci preotul este într-un fel gunoierul lui Dumnezeu. Dacă întrebi un gunoier care este cel mai scârbos lucru pe care l-a dus vreodată la groapa de gunoi, poaaate că și-l va aminti. Dar adevărul este că odată ce te obișnuiești să duci gunoaiele, acestea încetează să mai fie notabile, să mai iasă în evidență.

Sincer, odată ce înțelegi că Sacramentul Reconcilierii este mai puțin despre păcatele spovedite și mai mult despre moartea și Învierea lui Cristos care triumfă în viața unei persoane, păcatele își pierd toată importanța, iar victoria lui Isus vine pe primul loc.

La Spovadă ne întâlnim cu iubirea extraordinară, care transformă vieți, a lui Dumnezeu… oferită gratuit nouă de fiecare dată când o cerem. Ne întâlnim cu Isus, care ne amintește: „Meriți să mor pentru tine… chiar și cu păcatele tale, meriți să mor pentru tine.” De fiecare dată când cineva vine la Spovadă, văd o persoană care este iubită profund de Dumnezeu și care îi spune lui Dumnezeu că Îl iubește. Atât și nimic mai mult!

 

La Spovadă îmi văd propriile slăbiciuni.

Al treilea lucru pe care un preot îl vede atunci când ascultă mărturisiri este propriul său suflet. Nu pot spune cât de smerit mă simt atunci când oamenii se apropie de milostivirea lui Isus prin mine. Nu mă minunez de păcatele lor; sunt impresionat de faptul că au reușit să recunoască în viețile lor păcate față de care eu sunt orb în propria mea viață. Faptul de a auzi smerenia altora frânge mândria mea. Aceasta este una dintre cele mai bune examinări ale conștiinței.

Spovada poate fi de fapt un loc înfricoșător pentru un preot. De ce? Este înfricoșător datorită faptului că Isus are încredere în mine să fiu un semn viu al milostivirii Sale. Arhiepiscopul Fulton Sheen le-a spus odată preoților că noi cu greu înțelegem ce se întâmplă atunci când ne întindem mâinile deasupra capului cuiva în momentul dezlegării. Nu înțelegem, a spus el, că însuși Sângele lui Cristos se scurge de pe degetele noastre pe capul lui, spălând penitentul.

A doua zi după ce am fost hirotonit, am avut o mică petrecere iar tatăl meu s-a ridicat în picioare și a ținut un toast. El a lucrat întreaga sa viață ca și chirurg ortoped și a fost unul chiar foarte bun. În toată viața mea, pacienți de-ai săi au venit la mine în vreun anumit moment și mi-au spus cum s-a schimbat viața lor datorită faptului că tatăl meu era un chirurg așa de bun.

Iată-l așadar pe tatăl meu, stând în mijlocul acelor oameni și începând să spună: „Toată viața mea mi-am folosit mâinile pentru a vindeca trupurile rănite ale oamenilor. Dar de acum înainte, fiul meu Michael… de fapt, părintele Michael… își va folosi mâinile (în momentul acesta vocea i s-a înecat puțin)…  își va folosi mâinile pentru a vindeca suflete rănite. Mâinile sale vor salva chiar mai multe vieți decât ale mele. ”

Spovada este un loc atât de puternic. Tot ce trebuie să fac este să ofer milostivirea, iubirea și răscumpărarea lui Dumnezeu… dar nu vreau să stau în calea lui Isus. Preotul nu este judecătorul nimănui. În confesional, singurul lucru pe care trebuie să îl ofer este milostivirea.

Am ocazia de a mă sacrifica pentru tine.

În cele din urmă, atunci când un preot ascultă mărturisiri, el își asumă și o altă responsabilitate. La un moment dat, după colegiu, m-am întors la Spovadă după o absență îndelungată, având multe păcate. Ca și canon, preotul mi-a dat doar o „Bucură-te, Marie”, sau așa ceva. M-am blocat. „Hm, părinte…? Ați auzit tot ce am spus?” „Da, am auzit.” „Nu credeți că ar trebui să primesc un canon mai mare de atâta?”

S-a uitat la mine plin de iubire și mi-a spus: „Nu. Această mică penitență este tot ceea ce cer de la tine.” A ezitat, iar apoi a continuat: „Dar ar trebui să știi… voi posti pentru tine în următoarele 30 de zile.” Am împietrit. Nu știam ce să fac. Mi-a spus că așa învață Catehismul Bisericii Catolice, că preotul trebuie să facă acte de penitență pentru toți cei care vin la el la Spovadă (CBC nr. 1466). Iată-l așadar pe el, îmbrățișând o penitență severă pentru toate păcatele mele grave.

De aceea, Spovada dezvăluie sufletul unui preot; dezvăluie disponibilitatea sa de a-și sacrifica viața împreună cu Cristos. El vede păcatele noastre ca pe o povară pe care o va lua în spate (împreună cu Isus!), și le va oferi Tatălui, în timp ce nouă ne oferă milostivirea lui Dumnezeu.

* * *

Ține minte, Spovada este mereu un loc al victoriei. Fie că ai mărturisit un anume păcat pentru prima oară, fie că aceasta este a 731-a oară, fiecare Spovadă este o victorie pentru Isus. Iar eu, ca preot, am șansa de a fi acolo. Așa o văd eu… Am ocazia să îl privesc pe Isus cum își recâștigă mereu copiii.

Iar aceasta este grozav!

Autor: pr. Mike Schmitz

Traducere: Rosana Bălănescu

Sursa: http://www.spovada.ro/resurse/spovada-vazuta-prin-ochii-unui-preot/

Îngerul e pregătit

De ceva timp vă spun, copii,

Că vremurile sunt târzii.

A trecut, s-a scurs mereu,

Şi aţi ajuns la apogeu.

V-am spus să ascultaţi bine,

De ce este şi ce vine.

În zori nu va fi furtună,

Dar apare peste ziuă,

Că la prânz sau către seară,

Când multe se desfăşoară.

Ca de hârtie un sul,

E gol pe tambur acum,

S-a învârtit, s-a oprit,

Aşa cum a trebuit.

Hârtia s-a terminat,

Tamburul deoparte-i dat.

V-am spus şi să priviţi bine,

Şi la semne, şi la lume,

În ce face şi cum umblă,

Pentru Mine a fost surdă.

De ce aşa spun acum?

Că va bate un mare vânt.

Şi ce năprasnic va bate!

Va veni din orice parte,

De sus, de jos, din patru părţi,

Neştiind cum să te-ndrepţi.

Cum vei merge, cum vei sta,

El va bate-n faţa ta,

Să te oprească, să te întoarcă,

Ca să te ascunzi în groapă,

Scăpare nemaiavând,

Aşa tare-i acel vânt.

E drept, vântul nu se vede,

Pe unde bate sau trece,

Dar e periculos,

La fel, şi primejdios.

Vă spun şi aceste cuvinte,

Să luaţi bine aminte:

Când trâmbiţa o să sune,

O să înceapă vântu-n lume.

Îngerul e pregătit,

Aşteaptă, suflă să-i zic,

Vântul tot împrăştiind,

Aşa tare el bătând,

Şi pe drum, şi în ogradă,

Cum în casă şi afară.

O să răscolească totul,

Că va răsuci şi mortul,

De pe laiţă, din sicriu,

Veţi crede că-i din nou viu.

Nu că-i înspăimântător?

Ăsta-i timpul următor,

Cu rafale fel de fel,

De pe pământ până în cer.

Tatăl v-a mai spus şi asta:

De acum începe Pedeapsa!

De la Vatican a început,

Să adie acel vânt,

De sus, de pe tronul lui Petru,

Să-l trimită Fals Profetul.

  

13.12.2016, ora 17,39. Anton Ciobanu 

Edward Pentin: La Vatican “domnește teroarea”

Articolul aici: http://www.resurrexitsicutdixit.com/?p=5121 

Isus: Lumea este în pragul unor mari schimbări

Mesajul (1199) din Cartea Adevărului

Luni, 18 august 2014 la ora 18:47

Mult iubita Mea fiică, atunci când copiii lui Dumnezeu văd în lume conflicte și atrocități îngrozitoare comise în numele dreptății, să știe aceasta. Din rău se naște rău. Ceea ce faceți altora, vi se va face vouă. Dreptatea Mea este inevitabilă și, deși Milostivirea Mea este abundentă, Pedeapsa Mea, care va cădea peste oamenii răi și nerecunoscători, este de temut.

Eu nu produc rău niciunui om, pentru că nu aceasta este ceea ce vine de la Mine. Dar când răul este pricinuit copiilor lui Dumnezeu iar răutatea se răspândește, Eu voi revărsa Dreptatea Mea peste voi; niciun om să nu se îndoiască, aceste timpuri sunt asupra voastră. Răutatea se trage din păcat. Sufletele care au căzut pradă păcatului trebuie întotdeauna să încerce rapid să se răscumpere în Ochii Mei. Dacă nu, păcatul va începe să macine și, dacă vă îndoiți de puterea cu care satana încleștează sufletele care sunt pline de ură și violență, atunci trebuie să știți că este extrem de greu să eliberezi asemenea suflete de sub controlul lui.

Odată ce satana infestează un suflet, el îl va chinui permanent până ce mintea, faptele și acțiunile acelei persoane ajung în uniune cu cel rău. În cele din urmă, sufletul infestat devine posedat și numai Eu, Isus Cristos, pot să eliberez acel suflet, prin exorcism. Un suflet poate deveni posedat foarte repede, însă poate dura ani de zile până să fie eliberat de strânsoarea șarpelui. Așadar, când va fi simțită Pedeapsa Mea, va fi pentru a eradica răul și pentru a-i pedepsi pe făptuitori, pe cei care fură viața altora. Eu îi voi pedepsi pe cei care iau viața trupului ca și viața sufletului. Nicio persoană care face rău nu va rămâne invizibilă, căci Ochii Mei sunt atot-văzători.

Știți atât de multe despre Iubirea Mea. Nu aveți nicio îndoială despre cât de mare este Milostivirea Mea. Dar omul cel muritor nu este conștient de Mânia lui Dumnezeu pentru că este ceva despre care nu vi s-a vorbit. Mânia lui Dumnezeu este reală. Credeți oare că i-ar permite satanei să îi distrugă pe copiii Săi, în timp ce El ar sta liniștit și ar privi? Ați crezut oare că El nu va pedepsi sufletele care cedează poftelor și capriciilor satanei? Sufletele bune poate că vor dispărea, însă ele vor avea viață. Sufletele rele poate că vor trăi, însă ele nu vor avea viață.

Lumea este în pragul unor mari schimbări și tot ceea ce a prezis Dumnezeu se va petrece. Tot ceea ce El a spus că se va întâmpla, se va întâmpla. Și cu toate că Eu v-am dat profeți care să vă avertizeze, voi tot nu ați ascultat. Ați respins multele revelații particulare care au fost date lumii pentru a o pregăti. Totuși nu ați ascultat.

Trebuie să vă rugați ca dimensiunea distrugerii lumii să se poată reduce, căci dacă ați putea vedea ce vă așteaptă în viitor ați cădea la Picioarele Mele implorând Îndurare. Cei care nu au putut menține viu Cuvântul lui Dumnezeu în Bisericile Mele de pe pământ vor fi responsabili de pierderea multor milioane de suflete care altfel ar fi putut fi salvate.

Rușine să vă fie vouă, cei care pe de o parte Mă numiți al vostru atunci când proclamați o parte a Adevărului, iar pe de altă parte Mă huliți. Durerea și tristețea suferite de Mine din cauza păcatului și a separării omului de Creatorul Său, ajung acum la un sfârșit, căci Timpul Meu este acum. În bătălia finală pentru suflete, să știți că pe măsură ce răul crește, Pedeapsa lui Dumnezeu va fi de zece ori mai mare decât cea pe care omul nelegiuit o cauzează fraților și surorilor sale.

Să nu vă temeți de Iubirea Mea, ci de Dreptatea Mea.

Al vostru, Isus

Sursa: http://profetieavertisment.ro/mesaje/1199/lumea-este-in-pragul-unor-mari-schimbari/

Totul este Dumnezeu

Din cer sunt trimise-n lume,

De mesaje, o mulţime,

Nu e continent sau ţară,

În care să nu apară.

Ca înainte de tornadă,

Te grăbeşti să aduni grămadă,

În mai multă siguranţă,

Pentru un timp, pentru viaţă.

Asta până la furtună,

Că după, nu-i nici o urmă,

De cum era de frumos,

Parcă nimic nu a fost.

Acum sunt ca avalanşe,

Atât de multe mesaje,

Înainte de a înceta;

Asta e vestea cea rea!

Că or mai fi câteva zile,

Că mai multe sau puţine,

Aşa de cum curge apa,

Pe unde a trecut tornada,

Cu aşa de multă apă!

După, nu mai e nici iarbă,

Şi pământul se usucă;

Aşa acum se întâmplă.

Ca timp, sunt mii de ani,

Prin profeţi, vizionari,

Domnul mereu prevenind,

Despre cel din urmă timp.

Şi atât de nepăsători,

Că un an trecând ca ieri!

Deloc, lume, nu te întrebi:

Tu mai mult nu poţi să mergi?

Doar atât cât ţi-a fost dat,

Să umbli în lung şi-n lat,

Dar să te opreşti din drum,

Şi în cap să-ţi dai un pumn.

Un cucui de se va face,

Nu mai pleca.Te întoarce,

La a ta casă şi masă,

Nicăieri nu-i mai frumoasă!

Cu sudoare, multă trudă,

Că o casă sau o tindă,

Să ai, să fii stăpân,

Şi să te opreşti din drum,

Care duce nu ştii unde,

Prin atât de multă lume,

Învrăjbită, dezbinată;

Opresc totul deodată!

Cu cât spun, cu cât vă rog,

Voi faceţi totul pe dos.

Scrie, Antoane, că scrii bine,

Lumea îşi va aminti de tine.

Ce-o să strige! Ce-o să ţipe,

Că nu a vrut să asculte,

Acum când încă e bine,

Una sau mai multe zile!

Că timpul e măsurat,

Şi atât de bine gradat.

Se va pune punct deodată,

La pământ, natură, viaţă.

Tatăl, Creator a toate,

V-a mai spus aceste şoapte:

Că timpul e la sfârşit,

Şi mesajele de oprit,

De la Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt,

Ce pân’ acum v-au vorbit,

Prin Sfânta Maică din cer,

Pe pământ prin mesageri.

Duhul Sfânt la cer se urcă,

Mesaje n-o să mai aducă.

Fiecare prin credinţă,

De acum singur se descurcă.

O să mai scriu de primesc,

De nu, aici mă opresc.

Nimic nu hotărăsc eu,

Totul este Dumnezeu.

sâmbătă, 10.12.2016, ora 22,12 Anton Ciobanu