Pe mine m-a afectat,
Super luna m-a
întristat,
De atâtea multe veşti
proaste,
Despre pământ, despre
ape.
Cu aşa dimensiune,
Toate în rău or să se
schimbe,
Mai ales în câţiva ani,
Dezastrele vor fi
mari.
Deja sunt, au arătat,
Vântul tot a măturat,
Apa s-a mai înălţat,
Pe undeva a îngheţat.
Ce trăim e uimitor!
S-au mutat din locul lor,
De cum oamenii şi clima.
Apocalipsa e acuma.
Nu peste câteva zile,
Sau în anul care
vine!
O trăim, e în faţa noastră,
Că e seară,
dimineaţă.
Doamne, tare-s
supărat,-
Aşa s-a mai întâmplat-,
Nu pe Tine, ci pe lume,
Că nu ascultă de
Tine!
După atâtea veşti şi semne,
Parcă arde cremene!
Inima tare ca piatra,
Mintea a luat-o
razna!
Şi de merge, calcă strâmb,
Pe alăturea de drum.
Nu mai este ţintă,
scop,
Şi ceva făcând cu
rost.
Nu e bun simţ, nu-i
respect,
Toţi sunt mari şi sunt
deştepţi.
Au iahturi şi mari
palate,
Şi conturi în alte
state,
Ca siguranţă,
dobândă,
Acolo să le convină.
Şi hoteluri au făcut,
Banii unde au depus.
Şi pământ au
cumpărat,
Că al nostru-i
degradat.
Greu e, Doamne, acum în
lume,
Şi pământului care o
tine!
Că şi el s-a supărat,
A crăpat sau s-a
surpat.
O să fie tot de-a
valma,
Cu pământul şi cu
apa.
Crapă munţi, surpă pământul.
Nici acum nu e
sfârşitul?
Cu cutremure,
vulcani,
Astea nu-s semne?
Nu-s mari?
Sunt şi boli, sunt şi
războaie,
Şi sunt mulţi ce mor
de foame.
După cum a rămas scris,
Trăim în Apocalips!
luni, 14.11.2016, ora
20,07. A. Ciobanu
