Zece ani se
împlinesc,
De când mesaje primesc,
De la Tatăl şi Isus,
Inspirat de Duhul Sfânt,
Şi de la Mama
Cerească,
Cum a lui Isus şi a
noastră.
Ce se va întâmpla, nu ştiam,
Despre ce vedeam şi scriam.
Mă speriam câteodată,
De ceea ce vedeam în faţă:
Mari torente, mari tornade,
Mult terorism şi războaie.
Ochii cât puteau să vadă,
În faţă totul să ardă!
Ce cutremure,
vulcani,
Cât de dese şi de
mari!
O dată am văzut în faţă,
Ţara noastră dărâmată,
Nimic şi nimeni în viaţă,
Însă pe jos era
iarbă.
Ce nori negri,
furioşi,
Se lăsau pe pământ jos!
Şi deodată a apărut,
Ca smoala, ceaţă,
urât!
Altă dată într-o
noapte,
De sus am văzut căzând
carne (avionul polonez în Ucraina).
Cele ce n-am înţeles,
Urmează să le
privesc.
Uneori părea sinistru,
Cum vedeam cerul,
pământul.
Din ce am văzut şi am
scris,
Multe au fost. Mai e
un pic,
Însă greul e la urmă,
Când va fi marea furtună
(cele 3 zile de întuneric),
De a trece în noul timp,
Noua Lume, Noul pământ.
vineri, 25.11.2016,
ora 19,53. A. Ciobanu
