În 2011, Natalie Saracco,
regizoare franceză, a suferit un accident, în timp ce conducea în Normandia.
Mașina ei, lovită de un camion, a fost proiectată cu viteza de 130 km/oră în
parapetul central. Natalie a trăit o experiență de moarte iminentă,
regăsindu-se în fața lui Hristos „care plângea și suferea martiriul”. Interviul
de mai jos a fost realizat de site-ul Aleteia.fr.
Cum ați ajuns în fața
lui Isus?
Eram ghemuită în mașină
și simțeam cum energia, viața, căldura mă părăsesc, începând de la picioare, ca
un recipient spart. Totuși, eram deplin conștientă în acest timp, încastrată în
mașina din care pompierii încercau să ne extragă, pe mine și pe prietena mea.
Unul din ei mă tot chema pe nume, pentru că vedea că mă duc. Deodată, m-am
regăsit într-un loc în care toate convențiile noastre umane au dispărut:
fără timp, fără spațiu, fără niciun decor. Totul era alb, iar Isus era în fața
mea, cu chip de om. Fiind credincioasă, nu am fost surpinsă să-l întâlnesc. Nu
numai că mă așteptam, dar și speram aceasta! Dar acolo unde eram fixată, m-am
întâlnit față în față cu Domnul plângând, suferind martiriul.
Cum a transformat viața
dvs. această întâlnire?
Mai mult decât cu
Hristos, m-am întâlnit cu Inima Lui. În acea perioadă, nu cunoșteam nimic
despre Preasfânta Inimă a lui Isus, cu excepția bazilicii de pe Montmartre. Și,
datorită acestui accident, m-am întâlnit față în față cu această Inimă
însângerată: Isus care plânge și suferă martiriul. Acest lucru m-a șocat total.
După ce puteați vedea
că suferă?
Isus plângea cu lacrimi
fierbinți și tremura din cauza unei suferințe îngrozitoare. Îmi arăta Inima sa,
care era ca și ieșită din pieptul său. Era atât de mare, atât de corporală…
Inima lui roșie era înconjurată de o cunună de spini și vărsa ca niște lacrimi
de sânge. Alte lacrimi îi desfigurau chipul. Unii mă întreabă uneori ce culoare
au ochii lui. Glumiți, oameni buni? Nu știu nimic despre asta! Eram copleșită, absorbită
de suferința lui. Era insuportabil pentru mine să-l văd pe Hristos și să simt
fizic durerea lui… Voia în mod vizibil să o împărtășesc cu El.
Cum ați reacționat în
fața acestui spectacol dureros?
L-am întrebat: „Dar de
ce plângi, Domnul meu?” Răspunsul Lui, care se adresează întregii omeniri, m-a
lăsat fără cuvinte: „Plâng pentru că mi-am dat viața pentru voi, pentru voi
toți, copiii mei iubiți, pentru că nu știu ce să mai fac pentru voi și pentru
că în schimb nu primesc decât răceală, dispreț și indiferență”. Vă puteți da
seama? În acea perioadă nu știam de Paray-le-Monial, iar când am povestit unor
preoți acest dialog, la ceva timp după aceea, am descoperit că era mesajul pe
care Hristos îl dăduse deja Sfintei Margareta-Maria Alacoque. Când am cumpărat
cartea care relatează acestea, am izbucnit în plâns. Erau unele pasaje în care
Domnul îi încredințase cuvânt cu cuvânt ceea ce îmi spusese mie!
Ce altceva v-a mai spus?
„Plâng pentru că mi-am
dat viața pentru voi și vă iubesc până la nebunie. Nu știu ce să mai fac pentru
voi, iar în schimb nu am decât răceală, dispreț și indiferență. Plâng pentru că
Inima mea se consumă cu o Iubire nebunească pentru voi toți, oricine ați fi”.
Și, în timp ce vorbea, m-a făcut să simt fizic iubirea Lui pentru mine, pentru
noi toți… Depășește orice înțelegere! Ce putere și ce bucurie! Nu ne vom
plictisi în Paradis, credeți-mă! Vom fi cufundați în Iubirea lui, El va fi în
noi, și noi, în El, va fi extazul fără de sfârșit.
În cartea dvs.
descrieți faptul că trăiți un dialog permanent cu Hristos după accidentul dvs….
Puteți sta de vorbă cu El în mod direct, ca și cu orice altă persoană?
Absolut! Această
întâlnire cu Inima lui Isus nu a fost un sfârșit, ci un nou început. Savurez și
mă delectez de drumul pe care mă face să-l trăiesc în brațele lui, într-o
întâlnire din ce în ce mai personală, pot spune, o întâlnire de iubire cu El.
Această bucurie și pace
care radiază pe chipul dvs vin deci direct de la El?
Mă rog două ore pe zi,
cu siguranță asta lasă ceva urme! Chiar dacă nu sunt propriu-zis o convertită,
pentru că înainte de acest accident credeam deja, întâlnirea mea cu Hristos a
fost cu adevărat o renaștere a credinței mele. Interlocutorii mei sunt suprinși
de modul în care vorbesc despre Domnul, ca și cum ar fi iubitul meu! Relația cu
acest Dumnezeu-Iubire ține într-adevăr de ceea ce este personal, dar cum îl
port în mine, această relație lasă să transpară ceva ce mă depășește. Asta nu
face din mine o sfântă, Dumnezeu singur este Sfânt și Fecioara Maria este
Neprihănita Zămislire; noi suntem cu toții păcătoși, iar pentru mine,
convertirea ține până la finalul vieții…De altfel, nu ar trebui să ne numin
„ființe umane”, ci „ucenici umani”! Suntem aici ca să ne construim umanitatea.
Înainte de acest
accident, cum era viața dvs de credință?
Am fost crescută de o
mamă foarte credincioasă, care a fost întotdeauna un exemplu de caritate și
iubire. Ea și-a dat seama despre ce e vorba! Tatăl meu era medic la Levallois,
iar mama îi aducea pe cei fără adăpost să doarmă peste noapte în sala de
așteptare a cabinetului și le ducea mâncare. A avut inteligența de a ne vorbi
despre Dumnezeu, fără ca să ne impună ceva vreodată. A fost foarte inteligent
din partea ei. Iar când aveam 14 ani, deși nu sunt o persoană matinală, îmi
luam bicicleta – iar mai târziu, motoreta - și, înainte să mă duc la școală, mă
duceam din Levallois până la bazilica Sacré-Cœur de pe
Montmartre pentru a participa la Sfânta Liturghie de la ora 7, împreună cu
călugărițele. Aceste surori mi-au devenit de fapt prietene: m-au văzut crescând
și au cunoscut toată evoluția mea artistică.
Ce a schimbat această
întâlnire cu Domnul?
Această întâlnire cu
Inima lui Isus a schimbat totul, pentru că m-a făcut să trec de la o idee
intelectuală despre Dumnezeu, de la o tradiție, la o adevărată întâlnire a
inimii, și asta schimbă totul! Am început să-l iubesc cu toată ființa mea, cu
spiritul meu, cu inima mea, cu carnea mea, cu fiecare por, cu fiecare fir de
păr…cu tot ceea ce sunt! Îl iubesc din interior, cu sângele meu: asta înseamnă
femeia îndrăgostită!
Acest mesaj se
adresează doar catolicilor din secolul XXI?
Acest mesaj al lui
Hristos este pentru acum! Evident, este pentru orice perioadă, dar astăzi se
realizează în întregime actualitatea sa. Umanitatea noastră o ia razna, se
distruge din cauză că are nevoie să fie iubită. Noi nici nu mai știm măcar că
soluția la suferința noastră este Iubirea lui Dumnezeu. Viețile noastre nu mai
au sens, pentru că l-am redus la tăcere pe Dumnezeu în societățile noastre. Și,
între timp, Isus suferă martiriul, pentru că Inima Lui e consumată de o Iubire
nebunească pentru noi toți. La el, nu există selecție! Chiar și ultima canalie,
cel mai rău dintre pedofili, este un copil iubit al Domnului, pe care El vrea
să îl salveze. Fiecare suflet care se pierde este o picătură de sânge care se
scurge din Inima lui Hristos. Este insuportabil pentru El, care ne iubește pe
toți atât de mult!
Iar lumea nu
conștientizează…
Cu cât avansez în
întâlnirea mea personală cu Inima Lui Preasfântă, cu atât am impresia că asist
la o întâlnire de dragoste ratată cu Domnul, care și-a dat viața Lui pe Cruce
pentru noi și continuă să se dea nouă în Euharistie. Avem, pe de o parte, un
Dumnezeu care ne iubește până la nebunie, și pe de cealaltă parte, noi – care
murim pentru că nu ne știm iubiți: este ca o întâlnire de dragoste ratată
dintre Dumnezeu și oameni.
Traducere și adaptare:
Oana Viviana Dimcev
Sursa: it.aleteia.org
