Vineri, 13 mai, 2016
Am văzut că toţi aceia care au
avut parte de Spovedanie, Însuşi Domnul Isus i-a primit în Sacramentul
Pocăinţei. Isus este atât de bun şi îndurător cu sufletul care se căieşte încât
le ia povara păcatelor, pentru că prin spovadă, prin Sfântul Său Sânge, plăteşte
preţul păcatelor şi şterge datoriile. A luat crucile noastre asupra Sa, apoi
după un timp oamenii şi-au primit crucile înapoi care erau învăluite în lumina
lui Dumnezeu. Iar atunci când oamenii şi-au luat din nou crucile pe umeri,
acelea au fost dulci şi uşoare.
În momentul Împărtăşaniei am
văzut cu ochii sufletului că în jurul preotului stăteau îngeri. Aceşti îngeri
cu toţii adorau prosternaţi Euharistia. Atunci am simţit în inimă o dorinţă
imensă să ador şi eu aşa Euharistia, cum faceau îngerii. (în spatele preotului
stătea un serafim şi cu cele două braţe ale sale şi cu cele şase aripi îl
învăluiau pe preot. Serafimul este întotdeaua păzitorul Euharistiei şi-şi
extinde ocrotirea aceasta şi asupra slujitorului sfinţit, întrucât preotul este
de neînlocuit în celebrarea Sfintei Liturghii.) Dar toată atenţia era
încreptată spre Euharistiei şi am văzut că Euharistia s-a transformat în
totalitate şi în acelaşi timp din Ea se revărsau raze de lumină supranaturale,
iar acestea încet, încet îl învăluiau şi pe preot într-atât încât nu i se mai
putea vedea faţa. Dumnezeu mi-a permis să văd că în această lumină, în mâna
preotului nu se mai afla Sfanta Ostie, ci Pâinea veşnică, vie, glorificată,
adică Trupul lui Cristos. Isus a spus: „În Euharistie, îngerii Mă văd faţă în
faţă şi prosternarea lor Îmi este plăcută. Însă Inima Mea s-ar umple de o
bucurie şi mai mare dacă şi credincioşii ar practica adoraţia cu toată inima şi
fiinţa lor. Aceia, care se unesc cu Mine în Sfânta Împărtăşanie cu inima
curată, sunt părtaşi la haruri în cel mai înalt grad. Atunci când vă spovediţi
cu o adevărată căinţă şi ieşiţi de la spovadă cu haina sufletului de un alb
imaculat, atunci Eu Mă dăruiesc vouă, în Sfânta Ostie cu cea mai mare bucurie.
O, ce bucurie mare există în cei care se străduiesc să-şi păstreze sufletul în
stare de har! Dar aveţi grijă că satana, în gelozia lui, e capabil să smulgă
repede de pe voi haina voastră strălucitoare, în momentul în care cedaţi
ispitelor lui. În aceste situaţii chemaţi-i în ajutor pe îngerii Mei fideli ca
să vă apere. Dacă aţi avea credinţă încât să mutaţi munţii, s-ar petrece multe
minuni în bisericile şi în vieţile voastre. Băgaţi de seamă şi micile minuni,
fiindcă şi în acelea se manifestă Măreţia Mea. Rugaţi-vă pentru fiii Mei
preoţi, deoarece privesc cu o profundă durere la aceia care se îndoiesc de
prezenţa Mea reală în Euharistie. Rugaţi-vă pentru cei ce se îndoiesc. În ei îl
văd pe apostolul Meu, Toma necredinciosul! Adevăr vă spun că cea mai mare
comoară ce poate exista pe pământ este credinţa. Mulţi doresc să mă înfăţişez
lor, dar nu ştiu ce cer. Toţi cei care Mă văd prin intermediul harului
viziunii, odată cu aceasta creşte şi responsabilitatea, deoarece cu cât ştiu
mai mult, cu atât mai mult sunt traşi la răspundere.
Maria Magdalena
