Papa Francisc a dat un
interviu de peste o oră revistei "La Croix", la Vatican, în reședința
Sf. Marta, luni, 9 mai.
Au fost discutate mai
multe teme: rădăcinile creștine ale Europei, migrația, islamul, secularismul,
ideea lui legată de Franţa, scandalurile de pedofilie.
Câteva idei de ale lui
Francisc prezentate în acest interviu:
-datoria
creștinismului în Europa este cea a slujirii;
-ne
trebuie o economie socială de piaţă;
-Isis
provine din ideea de cucerire a Islamului, dar şi Isus şi-a trimis discipolii
în aceeaşi idee de cucerire;
-statul
trebuie să fie laic;
-integrarea
musulmanilor în Europa este necesară pentru că în Europa rata natalităţii este
foarte scăzută;.
-cum ar
trebui catolicii să-şi apere preocuparile...? e la latitudinea Parlamentului...
Iată fragmente din
interviu, traduse din limba engleză.
- În discursurile
dumneavoastră în Europa, vă referiți la "rădăcinile" continentului,
fără a le descrie vreodată ca fiind creștine. Mai degrabă, definiți
"identitatea europeană" ca fiind "dinamică și
multiculturală." În opinia dumneavoastră, expresia "cu rădăcini
creștine" este nepotrivită pentru Europa?
- Papa Francis: Trebuie
să vorbim de rădăcini la plural, deoarece există foarte multe. În acest sens, atunci când aud
vorbindu-se de rădăcinile creștine ale Europei, uneori mă îngrozeşte tonul,
care poate părea triumfalist sau chiar răzbunător. Apoi, capătă chiar conotaţii
colonialiste. Ioan Paul al II-lea,
cu toate acestea, a vorbit despre această chestiune într-un mod blând.
Da, Europa are rădăcini
creștine și este responsabilitatea creștinismului să ude acele rădăcini. Dar
acest lucru trebuie să se facă într-un spirit al slujirii, ca și la spălarea
picioarelor. Datoria creștinismului
în Europa este cea a slujirii. După cum Erich
Przywara, marele maestru al lui Romano Guardini [n.tr. preot catolic, teolog si
filozof] și Hans Urs von Balthasar, ne învață ca, contribuția
creștinismului la o cultură este acea a lui Cristos în spălarea picioarelor. Cu
alte cuvinte, servire și darul vieții. Ea nu trebuie să devină o întreprindere
colonială.
- La 16 aprilie, ați
făcut un gest puternic prin aducerea înapoi a refugiaților de la Lesbos la
Roma. Cu toate acestea, are Europa capacitatea de a accepta atât de mulți
migranți?
- Papa Francis: Aceasta
este o întrebare corectă și responsabilă, deoarece nu se pot deschide porțile
larg în mod nejustificat. Cu toate acestea, întrebarea profundă este motivul
pentru care există atât de mulți migranți acum. Când m-am dus la Lampedusa în
urmă cu trei ani, acest fenomen începuse deja.
Problemele inițiale
sunt războaiele din Orientul Mijlociu și în Africa, precum și insuficienta
dezvoltare a continentului african, care provoaca foametea. În cazul în care
există războaie, aceasta se datorează faptului că există producători de arme -
care pot fi justificaţi în scopuri defensive - și mai ales traficanții de arme.
În cazul în care există atât de mult șomaj, aceasta este din cauza lipsei de
investiții capabile să asigure locuri de muncă, de care Africa are o mare
nevoie.
Mai mult, în general,
acest lucru ridică problema unui sistem economic mondial, care a coborât în idolatria banului. Marea
majoritate a bogăției omenirii a căzut înmâinile unei minorități
a populației.
O piață complet liberă
nu funcționează. Piețele în sine sunt bune, dar au nevoie, de asemenea, de un
punct de sprijin, de un terț, sau de stat pentru a le monitoriza și de a le
echilibra. Cu alte cuvinte, [ceea ne trebuie este] o
economie socială de piață.
Revenind la problema
migranților, cea mai rea formă de a le ura bun venit este plasarea lor în
ghetouri. Dimpotrivă, este necesar ca ei să fie integraţi. La
Bruxelles, teroriștii au fost belgienii, copiii migranților, dar care au
crescut într-un ghetou. La Londra, noul primar (n.tr. Sadiq Khan, fiul unor
pakistanezi musulmani) a depus jurământul într-o catedrală și se va întâlni,
fără îndoială, cu regina. Acest lucru ilustrează necesitatea ca Europa să-si
redescopere capacitatea de a integra.
Mă gândesc aici la papa
Grigorie cel Mare (n.tr: Papă în perioada 590-604), care a negociat cu
popoarele cunoscute sub numele de barbari, care ulterior au fost integrati. Această integrare este
tot mai necesară astăzi, pentru că Europa se confruntă cu problema gravă a
ratei natalității în scădere, ca urmare a unei
goane egoiste după bunăstare. Un gol demografic este în curs de dezvoltare. În
Franța, cel puțin, această tendință este mai puțin accentuată datorită
politicilor orientate spre familie.
- Teama de a accepta
migranții se bazează parțial pe o teamă de Islam. În opinia dumneavoastră, este
justificată teama că această religie va declanşa scântei în Europa?
- Papa Francis: Astăzi, eu nu cred că
există o frică de Islam ca atare, ci de ISIS și războiul acestuia de cucerire,
care este parțial trasat de Islam. Este adevărat că ideea de cucerire este
inerentă în sufletul Islamului. Cu toate acestea, este de asemenea posibil să
se interpreteze obiectivul conform Evangheliei lui Matei, unde Isus îi trimite
pe ucenicii Săi la toate națiunile, în aceeași idee de cucerire.
În fața terorismului
islamic, ar fi, prin urmare, mai bine să ne punem întrebări cu privire la modul
în care un model prea occidental de democrație a fost exportat în țări precum
Irakul, în cazul în care anterior a existat un guvern puternic. Sau, în Libia,
unde există o structură tribală. Nu putem avansa fără a lua aceste culturi în
considerare. După cum a declarat recent un libian, "Ne-am obişnuit să avem
un singur Gaddafi, acum avem cincizeci."
În cele din urmă,
coexistența între creștini și musulmani este încă posibilă. Eu vin dintr-o țară
în care ei conviețuiesc în termeni buni. Musulmanii vin să-i venereze pe
Fecioara Maria si Sf. George. În mod similar, mi s-a spus că pentru Anul
Jubiliar într-o țară africană musulmanii au format o coadă lungă la catedrală
pentru a intra prin ușa sfântă și a se ruga Fecioarei Maria. În Africa
Centrală, înainte de război, creștini și musulmani obişnuiau să trăiască
împreună și trebuie să învețe să facă acest lucru din nou. Libanul, de
asemenea, arată că acest lucru este posibil.
- Semnificația
Islamului în Franța de azi, ţinând cont de fundamentul istoric creștin al
acestei națiuni, ridică întrebări recurente cu privire la locul religiei în
arena publică. Cum ați caracteriza o formă pozitivă de laicitate (Editor:
"laicitate" se referă la sistemul francez de separare a Bisericii de
stat)?
- Papa Francis: Statele trebuie să fie
laice [n.tr: nu religioase]. Statele confesionale [n.tr. religioase] o termină
prost. Acest lucru merge împotriva esenţei istoriei. Eu
cred că o versiune de laicitate însoțită de o lege solidă care garantează
libertatea religioasă oferă un cadru propice pentru a merge mai departe. Noi
suntem toți egali ca fii (și fiice) ale lui Dumnezeu și cu demnitatea noastră
personală. Cu toate acestea, toată lumea trebuie să aibă libertatea de a-și
manifeste propria sa credință. În cazul în care o femeie musulmana doreşte să
poarte un văl, ea trebuie să poată face acest lucru. În mod similar, în cazul
în care un catolic dorește să poarte o cruce. Oamenii trebuie să aibă
libertatea de a-şi profesa credința în centrul propriei lor culturi nu doar la
marginile sale.
Critica modestă pe care
aş adresa-o Franței, în această privință, este că exagerează cu laicitatea.
Acest lucru rezultă dintr-un mod de a considera religiile ca sub-culturi, mai
degrabă decât ca culturi cu drepturi depline. Mă tem că această abordare, care
este de înțeles ca făcând parte din moștenirea Iluminismului, continuă să
existe. Franța trebuie să facă un pas înainte în această chestiune, în scopul
de a accepta că deschiderea spre transcendență este un drept pentru toată lumea.
- Într-un cadru
secular, cum ar trebui să-și
apere catolicii preocupările cu privire la aspectele sociale, cum ar fi
eutanasia sau căsătoria între persoane de același sex?
- Papa Francis: Este la
latitudinea Parlamentului să discute, să argumenteze, să explice, să motiveze
[aceste probleme]. Acesta
este modul în care se dezvoltă o societate.
Cu toate acestea, odată
ce o lege a fost adoptată, statul trebuie să respecte, de asemenea, conștiința
[oamenilor]. Dreptul la obiecțiile de conștiință trebuie să fie recunoscut în
cadrul fiecărei structuri juridice, deoarece este un drept al omului. Inclusiv
pentru un funcționar guvernamental, care este o persoană umană. Statul trebuie
să ia în considerare, de asemenea, critica. Aceasta ar fi o formă autentică de
laicitate.
(...)
- Ați convocat deja
două sinoade asupra familiei. În opinia dumneavoastră, acest proces îndelungat
a schimbat Biserica?
- Papa Francis: Acest
proces a fost inițiat de consistoriu (Editor: Consistoriul din februarie 2014) și a fost introdus de
Cardinalul Kasper, înainte de un sinod extraordinar din luna octombrie a
aceluiași an, care a fost urmat de un an de reflecție și de un sinod ordinar.
Cred că noi toți am
ieșit, din diferite procese, diferiţi faţă de modul în care am intrat. Inclusiv
eu.
În Exortația
post-sinodală (Editor: Amoris Laetitia, Aprilie 2016), am căutat la maxim să respect Sinodul. Nu
veţi găsi acolo prescripţii canonice despre ceea ce poate sau nu poate face
cineva.
Este o reflecție
senină, liniștită, despre frumusețea iubirii, cum să fie educaţi copiii, cum să
se pregătească pentru căsătorie ... Se subliniază
responsabilitățile care ar putea fi dezvoltate de Consiliul Pontifical pentru
Laici sub formă de orientări.
Dincolo de acest
proces, trebuie să ne gândim la sinodalitatea autentică, sau cel puțin la sensul
sinodalității catolice. Episcopii sunt “cum Petro, sub Petro” (Editor: cu Petru
și sub Petru). Aceasta diferă de sinodalitatea ortodoxă sau cea a Bisericilor
Greco-Catolice, unde doar Patriarhul contează ca unică voce.
Conciliul Vatican II a
stabilit un ideal de comuniune sinodală și episcopală. Acest lucru are încă
nevoie să fie dezvoltat, inclusiv la nivel de parohie, în ceea ce privește ceea
ce este necesar. Există parohii care încă nu au un consiliu pastoral, nici un
consiliu pentru probleme economice, chiar dacă acestea sunt obligații în
conformitate cu dreptul canonic. Sinodalitatea este, de asemenea, relevantă la
acest nivel.
Traducere de Stefan
GIGACZ a interviului pentru “La Croix” realizat de Guillaume Goubert și
Sébastien Maillard (la Roma)
