Prima dată, satana mi s-a arătat în tinereţe, în miez de noapte, eram
la sfânta Mănăstire Cucoş în vizită la moşul meu. Acest demon avea chip de
întuneric ce mă sufoca, ieşindu-mi sufletul până la gât. În felul acesta mi s-a
arătat până ce am ajuns în preoţie. Acest lucru mi s-a întâmplat, deoarece
luasem hotărârea, ca să mă lupt toată viaţa mea cu el, şi să-l înving cu:
rugăciunea, postul şi psaltirea.
După ce am fost hirotonit preot, pe lângă aceste arme, am mai luat ca
armă şi citirea Moliftelor Sfântului Vasile Cel Mare. La început, mi se arăta
ca o putere a întunericului, dar nu mă mai înspăimânta, căci aveam şi darul
preoţiei. Atunci, pentru a mă înfricoşa a început să mi se arate sub chip de
fiară, de lup ce se repezea spre mine. Acest lucru a ţinut până ce am intrat în
prigoana vrăjmaşilor. În timpul prigoanei un demon se schimba mereu când în
lup, când în câine negru şi foarte mare.
Văzând că nu mă înfricoşează, a început a mi se arăta în chipul unor
colegi de seminar care mi-au fost duşmani. Însă, acum, mi se arătau cu multă
bunăvoinţă sfătuindu-mă să fac câte ceva, ce nu era conform voii lui Dumnezeu.
În mintea mea judecând rău, am început să cred câte ceva din cele ce-mi
arătau. În timpul acesta îngerii care mi se arătau în numele unor colegi buni,
au prins a dispărea şi a rămâne numai cu colegii cei răi. Odată am cerut de la
Dumnezeu ca să-mi împlinească un lucru arătat mie – timpul de suferinţă – După
închipuirile mele credeam că anul al treilea este sfârşitul şi timpul trecea,
am cerut în disperare şi chiar cu o mare nemulţumire faţă de Dumnezeu pentru a
împlini acea închipuire a mea neţinând seama că trei îngeri mi-au spus că nu
este sfârşitul anul acesta. Într-o arătare nu ştiu dacă a fost de la Dumnezeu
sau de la satana, dar ştiu că am cerut îndeplinirea celor văzute, atunci am
văzut pe satana în toată urâciunea lui cu capete de cal, cu trup de om păros şi
coadă de viţel. Şi tot atunci am văzut şi toate cetele demonice şi stăpânitorul
demonilor celor fără de Dumnezeu iar îngerul lui Dumnezeu m-a izbăvit că, eu
văzusem faţa lor.
Am văzut
cum se luptă cetele de îngeri cu cetele de demoni
Am vãzut 7 cete de demoni, care duc lupte cu îngerii pentru a-i câştiga
pe oameni şi anume:
Prima
ceatã de demoni, sunt: mãscãrici-amãgitori, care se folosesc de
tot felul de mascarade şi de amãgiri ca sã cazi de la poruncile lui Dumnezeu.
Aceştia au diferite înfãţişãri de om şi de animale, cu chipuri de bãrbaţi,
femei şi copii;
A doua ceatã de demoni, sunt: demonii
cu chipuri numai de bãrbaţi îmbrãcaţi militar şi înarmaţi.
Sunt cruzi şi iuţi, spaima te cuprinde vãzându-i. Aceştia te iau în primire
dacã ai cãzut la amãgitori. Dacã nu au reuşit amãgitorii vin ei şi dau luptã cu
îngerul pãzitor şi cu tine.
A treia ceatã de demoni, sunt: demonii
cu grade de ofiţeri superiori. Sub ascultarea lor sunt
cele douã cete de dinainte
;
A patra ceatã de demoni, sunt: demonii
ce stãpânesc clãdiri mari, cu sãli mari, unde stăpânesc pe oameni
prin întruniri şi şedinţe, pentru a transforma adevãrul în minciunã. Pe aceşti
demoni nu i-am vãzut la chip.
A cincea ceatã de demoni, sunt : demonii
stãpânitori de câmp cu bogăţiile lui, care ajută pe unii oameni să
se îmbogãţească pe nedrept şi să fie ucigaşii pentru pãmânt. Au chipul de
bãrbat negru la faţã, linguşitori şi înfricoşători.
A sasea ceatã de demoni, sunt: demonii
care prin culturã şi ştiinţã amãgesc lumea, răstălmăcind
adevărul, pun munciuna în locul adevărului, pervertesc lucrurile adevãrate prin
minciună şi, îi ridică la loc de cinste şi la nivel înalt în societate pe cei
ce sunt cuprinşi de aceşti demoni. Pe aceşti demoni nu i-am vãzut la
chip.
A şaptea ceatã de demoni, sunt: demonii scaunelor de domnie. Aceşti
demoni stãpânesc peste celelalte cete de demoni, iar, mai marele demonilor, stă
mândru şi plin cu decoraţii cum stã o icoanã în stranã, cu pervazuri şi cu
voaluri îmbrãcatã. Decoraţiile, erau: o stea ruseascã în cinci colţuri şi o
mânã cu cinci degete. Faţa lui este albã, cu inele pe degete, cu decoraţii pe
piept şi îmbrãcat peste tot în negru. Aceşti demoni, au misiunea de a aduna
şefii tuturor cultelor, de a-i înregimenta în diferite organizaţii religioase
interne şi internaţionale pentru a face ascultare de ce vor porunci ei. Aceşti
demoni schimbã sãrbãtorile religioase, insemnele religioase mai ales
icoanele şi Sf Cruce, legile care sunt conforme cu voia lui Dumnezeu,
favorizează cultele păgâne şi pe acelea creştine eretice şi schismatice ca să
distrugă ortodoxia care propovăduieşte adevărul de credinţă. Aceşti demoni întoarce
pe conducători împotriva poporului, aduc suferinţă şi greutăţi mari poporului
şi persecută biserica şi seamănă necredinţa şi ateismul.
Demoni stãpânesc partea de miază-noapte şi jumãtate din apus, iar
îngerii partea de rãsãrit de miazãzi şi jumãtate din apus şi sunt în poziţie de
luptã cu demonii ce sunt în care de rãzboi şi foarte înfricoşători.
Am văzut
cum arată diavolul care stăpâneşte satul socrilor mei, Oniceni (Suceava)
Demonul
care stãpâneşte satul Oniceni, este negru la faţã, iar pedeasupra are o
hainã brumãrie din lânã de oaie ca o scurteicã. Are sub ascultarea lui mai
mulţi demoni cu chip de bãrbaţi şi de femei cu copii. Aceştia amãgesc pe
oamenii din sat şi dupã ce reuşesc sã amãgeascã un suflet îl dau în
stãpânirea celui mare.
Am văzut
cum arată: Satana care voia să mă robească; Cetele de demoni; Porţile iadului;
Portarii şi sufletele la locul de chin
În anul
1951. Eram culcat în podul şurii pe paie. Ca şi în anul 1950, a venit satana la
mine şi a început lupta cu mine, cu gând să mă ia rob sau să mă robească. Eu am
început lupta cu el şi atât m-am luptat, până ce şi cu picioarele am început să
dau, de mi-au sărit pingelele de la ghete. Atunci am apucat parcă ghetele de
vârf şi să-i dau cu călcâiul de la încălţăminte şi deodată a dispărut şi când
m-am uitat la picioare am văzut o coroană prea frumoasă de aur pe care am dat
s-o iau şi atunci mi-am revenit.Tot anul acela m-am luptat cu satana, atât
în arătare de noapte arătându-mi-se chiar după chip, cât mai ales prin
slugile lui care mi-au făcut o viaţă amară cu multe nedreptăţi ce mi le-au
făcut, până şi cu demonii cu care lucrau unii am avut lupte mereu.
Dumnezeu
mi-a arătat în timpul anului toate cetele de demoni ce sunt în văzduh, urâţi şi
înfricoşaţi, mi-a arătat porţile iadului şi păzitorii lor, mi-a arătat
sufletele pe care demonii le duceau la osândă. Mi-a descoperit sfântul casei
acesteia . Locul arătărilor era podul şurii socrilor mei Preotul Mihailescu din
satul Oniceni, judeţul Suceava, unde am stat ascuns vreo patru ani în timpul
persecuţii comuniste şi a securităţii împotriva preoţilor. Partidul comunist,
pentru că nu am fost de acord ca duminica să termin slujba la ora 9 şi să mă
duc cu credincioşii pe tarlaua CAP-ului, m-a declarat duşmanul poporului, am
fost judecat în lipsă şi condamnat la moarte.
Cum mi
s-a arătat diavolul şchiop pe când aveam vreo nouă anişori 1
Diavolul
intră în om şi prin frică. Trei căi sunt prin care diavolul poate intra în om
foarte uşor: prin frică, prin mândrie şi prin necredinţă. Să vă povestesc ce mi
s-a întâmplat mie când eram mic, cred că aveam vreo nouă anişori sau ceva mai
mare. Tata de cu ziuă îmi spune:
- Măi
băiete să te duci după topor la cabana din vie, să-l am pentru mâine dimineaţă
când am să merg la pădure.
Tata avea
vie la vreo trei kilometri de casă, pe care o curăţise, a mai întărit pe unele
locuri parii care putreziseră şi a uitat toporul în bordei. Eu luându-mă cu
joaca şi cu alte treburi de pe lângă casă, am uitat să aduc toporul de la
bordei. Aproape de miezul nopţii, tata şi-a adus aminte de topor şi o întreabă
pe mama:
- Măi
femeie, o fi adus băiatul acela toporul, aşa cum i-am spus eu?
Mama îi
spune că nu ştie. Atunci tata mă scoală şi mă întreabă de topor. Şi pentru că
nu l-am ascultat şi să mă învăţ minte ca de altădată să fac
ce-mi spune, în puterea nopţii mă trimite după topor. Mama insista să nu mă
trimită, pentru că trebuia să trec peste un pârâu, unde se spunea că acolo se
află un diavol şchiop. În zadar au fost insistenţele mamei de a nu mă trimite,
că tata trebuia să mă înveţe minte ca de altădată să ascult. Am plecat după
topor. După ce am trecut pârâul cu pricina, numai ce aud în urma mea pe cineva
care fuge după mine şi scotea un sunet de parcă ar fi avut un picior în proteză
de lemn. Eu ştiind de la mama şi de la moşul meu care era un duhovnic vestit la
M-rea Cocoşu în Dobrogea, să nu-ţi fie frică când diavolul îţi dă târcoale şi
mai ales să nu te uiţi înapoi, nu m-am înfricoşat şi nici nu m-am uitat înapoi.
Diavolul a venit fuga până în spatele meu încât îi simţeam răsuflarea după
urechi. Atunci, mi-am zis: Da..! tu eşti? şi mi-am continuat mersul. Diavolul
s-a oprit, l-am lăsat în urmă. Pe când m-am îndepărtat cam vreo două sute de
metrii, iar îl aud că fuge în urma mea şi parcă iuţea fuga pe moment ce se
apropia de mine. Venea până în spatele meu de-mi sufla în ureche ca să mă
înfricoşeze. Eu, m-am ţinut curajos, nu m-am înfricoşat şi nici nu m-am uitat
în urmă. A rămas în urmă. Eu am ajuns la colibă, am luat toporul şi m-am
întors. La întoarcere, mă simţeam mai în siguranţă pentru că aveam toporul în
mână. Mi-am zis că de mi se arată îl tai cu toporul. Minte şi curaj de copil
neînfricat. La întoarcere nu mi s-a mai arătat. Îmi dau seama, că tata a făcut
o greşeală neascultând-o pe mama, de m-a trimis în toiul nopţii la o aşa
depărtare să-i aduc toporul, mai ales că ştia de existenţa acelui diavol.
Copil fiind, putea să mi se întâmple un necaz mare, dacă nu aveam înger păzitor
puternic. Dacă mă înfricoşam atunci m-ar fi cuprins. De atunci, am rămas
neînfricat în lupta cu diavolii. M-am rugat la hirotonie ca unul dintre
darurile pe care le primesc să fie şi acela de a izgoni
pe diavol din oameni.
Am văzut
cum arată demonii jocurilor de noroc2
-Părinte, este
bine ca banii pe care-i câştigi la loz în plic, loto sau jocuri de noroc, să-i
dai la Biserică şi mai ales acolo unde se zideşte o Biserică să o ajuţi?
- Nu este
bine! Nu este jertfa cea curată şi plăcută lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea ca ceea
ce-i aducem să fie din muncă cinstită şi curată, pe când banii câştigaţi la
loto şi jocuri de noroc nu sunt curaţi. Dacă preotul primeşte astfel de bani
înseamnă că-i face şi lui aşchiuţă parte la lucrarea închinată lui Dumnezeu.
Pentru aceasta va avea mult de pătimit, în Biserică vor fi multe certuri şi
neînţelegeri, multă tulburare, multe furtuni şi nelinişte, pentru că diavolul
se crede şi el cu drept în acea Biserică. Să vă dau un exemplu personal, ce mi
s-a întâmplat mie.
Când am
început să zidesc Biserica de la Boroaia, se câştigau maşini la loz în plic. Ce
mi-a trecut prin minte, să pun rugăciuni înaintea lui Dumnezeu ca să-mi dea un
loz câştigător şi să câştig o maşină. Pe atunci cu banii de pe o maşină ridicai
toată biserica. Am zis că am s-o vând şi cu banii de pe ea am să cumpăr toată
cărămida şi toate materialele ce trebuiau. După câteva zile de post şi
rugăciuni mi se arată Maica Domnului, pe malul Mării Negre şi-mi spune:
- Ai
cerut de la Creatorul să-ţi ajute să câştigi o maşină?
- Da !
I-am răspuns eu. Vreau s-o vând şi cu banii de pe ea să zidesc Biserica.
- Uită-te
în spate şi vezi maşina ta!
Când mi-a
spus aceste cuvinte, am văzut în ochii Maicii Domnului curgând lacrimi şi a
dispărut. Când m-am uitat în spate, am văzut o Dacie de culoare roşie, nouă şi
foarte frumoasă. Dar, pe botul ei erau doi drăcuşori, la volan era altul şi pe
capota din spate alţi doi. Când m-am întors, aceştia au început să se legene pe
maşină şi să se bucure, zicând:
-
Uite-l... ! A lui e maşina dar stăpâni pe maşină suntem noi, noi o s-o
conducem şi o să-l înecăm în marea asta!” Atunci, eu, le-am
zis:
- Dacă-i
vorba că voi sunteţi stăpâni pe ea şi voi o s-o conduceţi, mie nu-mi mai
trebuie!
-
Daaaa…!?
Au
exclamat ei parcă dezamăgiţi şi de ciudă au împins maşina în mare. Am văzut
cum se scufunda maşina în apa mării. Această arătare, a fost mesajul
primit de la Dumnezeu că nu-i place astfel de jertfe pentru zidirea Bisericii
Lui şi că nu este bine să pui la zidirea unei Biserici banii câştigaţi la loto
sau la jocuri de noroc, am lepădat gândul acesta ca pe o
cârpă.
Mi s-a
arătat diavolul în chipul Maicii Domnului3
Să vă
povestesc, când eram ascuns în podul casei din Boroaia, în timpul prigoanei
mele. A apărut Maica Domnului, aşa tânără şi frumoasă cam de vreo 15 anişori,
înconjurată de lumină, cu un veşmânt foarte frumos. Eu, când am văzut aşa
minunăţie aş fi putut să cred că este adevărată, că a venit să mă mângâie cu
chipul şi blândeţea ei, dar ceva îmi spunea că totuşi nu este ea şi, i-am
spus:
- Maica
Domnului, dacă eşti tu cu adevărat, lasă-mă să-ţi sărut picioarele! M-am
apropiat de ea, când am ridicat veşmântul, ce credeţi că am văzut, avea un
picior de cal şi unul de pasăre. Atunci am spus:
- A..!
Tu eşti!? Să te certe pe tine Domnul, tu care ai venit
aici! A pocnit, s-a făcut numai scântei şi s-a împrăştiat în tot
podul. Atunci am zis:
- Aş vrea
să văd şi eu foc aprins de tine în casa mea, dacă va îngădui Dumnezeu!
Diavolul voia să măsperie că se aprinde casa. Atunci s-a auzit un zgomot
mare şi au dispărut toate scânteile şi a ieşit pe poartă, a trântit-o aşa de
tare, de am auzit şi eu din pod şi preoteasa din casă şi ea s-a speriat foarte
tare, nu ştia cine a fost.
bibliografie:
1.- Pr. Argatu V Ioan, 486
Răspunsuri duhovniceşti, pct.198, pg.117,
2.- Op.cit., pct.256,
pg.147,
3.- Op.cit., pct.158,
pg.94.
