Pentru cei ce te insultă,
Roagă-te şi-i
binecuvântă.
Poate sunt neştiutori,
Sau poate neînţelegători,
În această lume plină,
De păcate şi de vină.
Iartă-i şi nu le
răspunde,
La provocări, la
insulte.
Aşa-s crescuţi,
educaţi,
Şi în lume aruncaţi,
Fără arme, fără haine,
Şi mâinile lor sunt goale,
Sufletul sălbăticit,
De credinţă neştiind.
Au mai fost, nu vor mai
fi,
Când Crucea va coborî,
Că atunci acea lumină,
Cu puterea ei divină,
Va înmuia, despica,
Tot în cale ce-i va
sta.
Ştiţi voi oare ce vă
spun?
Ce n-am spus până acum?
De spălarea în lumină,
Nu cu apă, nici cu
spumă
De leşie, detergent,
Ci cu albitor
perfect,
Ce din cer va fi
trimis,
Spălând lume şi pământ,
De orice fel de
otravă,
Sufletul de orice pată,
Mintea să o stoarcă
bine,
Inima nouă să învie.
Tot va fi trezit la
viaţă,
Într-o zi pe la
amiază.
Poate azi, dacă nu
mâine,
Hotărârea-i sus la
Mine.
Cine sunt? Mă aflu în
voi,
Când strigă, oile ascultă,
La păşune sau la
strungă.
De păşune timpul s-a
dus,
E prin strungă de
trecut,
Prin poartă pe la
cântar,
Strigaţi din
abecedar.
Cei se aud, trec partea
cealaltă,
Care nu, fac cale întoarsă.
Să fie spălaţi n-au
vrut,
Când Semnul a apărut,
Şi i-a întrebat pe toţi:
”Vreţi curaţi şi haine
noi?”
Le-a spus şi le-a
oferit,
Pentru Noul Cer,
Pământ.
Domnul stă un pic şi pleacă,
Cine vrea atunci se
îmbracă,
Pentru veci, pe totdeauna;
Isus v-a spus vouă acuma.
marţi, 30.05.2017,
ora 14:53, Anton Ciobanu
