Cei care încă dormiţi,
Vă veţi trezi îngroziţi,
Într-o stare
alarmantă,
De cum aţi fi traşi pe
roată.
Nu o să vedeţi, n-o
să înţelegeţi,
Ce trăiţi şi unde sunteţi.
Din Inima Mea vă
spun:
V-aţi făcut carne de
tun.
Din iubirea Mea de
Tată,
Vă spun pentru ultima
dată.
În zadar am strigat
la voi,
Aţi fost muţi şi ca
de sloi.
Cine credeţi că vă spune,
Acum aceste cuvinte?
Sunt Cel ce sunt şi
am fost,
Şi voi rămâne pe veci.
N-a fost, nu-i şi nici
va fi,
Ca Mine de a domni,
Peste tot ce am
creat,
Stăpânul cel Preaînalt.
Sunt Stăpân pe orice vreme,
Şi pe tot ce nu se
vede.
Scrie, Antoane, să rămână,
La lumea care o să vină.
Cea care acum ascultă,
Va învinge pe redută,
Cu ostia, postul,
ruga,
Vor fi cei primind cununa,
Biruinţei şi a
dreptăţii,
Veşnică a libertăţii,
Sus în cer sau Paradis,
Că aşa Eu v-am
promis.
joi, 27.04.2017, ora
20,39 A Ciobanu
