635. Învățătură despre Sacramente, preziceri referitoare la Biserică
Se află pe un munte lângă Nazaret, unde pădurea este mai deasă și de la
poalele muntelui pornește un drum.
Isus îi așează în cerc, pe apostoli mai aproape, în spatele lor pe ucenici (care aparțin
celor 72 și nu au plecat care încotro), respectiv pe Zacaria și Iosif. Marziam
stă la picioarele Lui. După ce s-au așezat și s-au liniștit, Isus începe să
vorbească:
- Acum fiți foarte atenți la
Mine pentru că vă voi spune lucruri deosebit de importante! Acum,
încă nu veți înțelege totul. Dar Cel care vine după Mine, vă va face să le înțelegeți.
Fiți dar atenți!
Voi știți cel mai bine că omul, fără ajutorul lui Dumnezeu, ușor cade în păcat întrucât Păcatul
l-a slăbit. Aș fi un Răscumpărător nechibzuit dacă, după răscumpărare, nu v-aș
da instrumente în mână prin care să rămâneți în rodul Jertfei Mele.
Și voi știți că omul păcătuiește foarte ușor fiindcă Păcatul care vă privează de Har,
îi ia puterea: viața în Har. Voi ați spus: ”Dar Tu ai dat Harul!” Nu. Acesta a
fost primit de către cei drepți, până la moartea Mea(92). Cei din viitor
vor avea nevoie de un instrument. Un instrument care nu va fi doar un
instrument ceremonial, ci un dar care va întipări în cei aleși, semnul copiilor
lui Dumnezeu. Dumnezeu dă binecuvântări creaturilor Sale dragi, la fel ca și
lui Adam și Evei.
Voi știți ce a avut Omul,
ceea ce mai târziu a pierdut. Însă prin Jertfa Mea,
porțile Harului s-au deschis și Harul pătrunde în toți cei care îl cer în
numele semnului iubirii Mele. Oamenii pot din nou purta semnul copiilor lui
Dumnezeu, prin meritele Întâiului născut, cel care acum vă vorbește, cel care
este Răscumpărătorul, Preotul veșnic, Fratele vostru, Învățătorul vostru.
Oamenii prezentului și cei din viitor, prin Cristos și datorită lui Cristos vor
putea avea parte de Împărăția Cerurilor până la sfârșitul lumii.
Până acum, nici cei mai drepți nu au putut atinge aceasta, degeaba au fost
tăiați împrejur ca fii ai poporului ales. Cu toate că de la Dumnezeu au primit
virtutea lor, și locul în Paradis le-a fost deja pregătit, au fost excluși de
acolo. În sufletul lor – în acea binecuvântată grădină cu flori, unde virtuțile
înfloreau în splendoare – stătea însă acolo și pomul Păcatului originar și
nicio faptă sfântă nu a putut să îl stârpească de acolo. Însă în Rai nu se
poate ajunge cu rădăcinile și frunzișul plantei rele. Însă în ziua Învierii
Mele, patriarhii, profeții și toți oamenii drepți din Israel au tresăltat de
fericirea Răscumpărării deoarece din sufletul lor plin de virtuți, mai strălucitor
și mai alb decât zăpada piscurilor, a dispărut singura Pată care i-a împiedicat
să intre în Rai.
Viața merge mai departe. Se
nasc noi și noi generații. Noi și noi popoare vor veni la Cristos. Cristos
trebuie să moară pentru fiecare generație și popor care vine la
El ? Nu. Cristos a murit o dată și nu va mai muri niciodată. Aceste
generații și popoare trebuie să fie înțelepte în cunoașterea Cuvintelor Mele,
însă nu pot intra în Paradis din cauza Păcatului originar ? Nu. Nu ar fi drept
pentru ei, deoarece atunci degeaba m-au iubit. Și nici pentru Mine nu ar fi
drept pentru că a trebuit să mor pentru prea puțini oameni. Și atunci ? Cum să
fac dreptate ? Ce nouă minune va face Cristos, cel care și până acum a făcut
atât de multe înainte de a se Înălța la Ceruri, înainte de a fi murit pentru
oameni ?
Cineva v-a lăsat aici Trupul și Sângele Său ca să vă întăriți, să deveniți sfinți și
să vă amintiți de iubirea Lui. V-a poruncit să faceți totul așa cum am făcut Eu
pentru ca ucenicii și ucenicii ucenicilor să-și aducă aminte de Mine și să se
sfințească. Așa trebuie să fie până la sfârșitul lumii. Dar în acea noapte, după
ce v-ați spălat, aduceți-vă aminte ce am făcut. Am luat un ștergar de pânză și
v-am spălat picioarele, dar atunci când unul dintre voi s-a împotrivit
vehement, am spus: ”Dacă nu te spăl, nu ești în comuniune cu Mine”.
Voi nu ați înțeles ce am
spus și ce am făcut. Acum vă explic. V-am învățat smerenia. V-am învățat
că dacă vreți să intrați în Împărăția Mea, atunci trebuie să fiți curați. V-am
învățat că, Dumnezeu așteaptă și de la cei mai curați oameni – curați fizic și
spiritual – ca să se spele și acolo unde se murdărește cel mai ușor. Eu v-am spălat
picioarele, partea cea mai inferioară a corpului, cu care călcați în noroi,
praf și uneori în mizerie. Asta, că și trupul vostru, carnea – doar dacă nu
vorbim despre cei care s-au născut neprihăniți(93), fie datorită voinței
lui Dumnezeu, fie datorită ființei lor dumnezeiești - întotdeauna are greșeli, chiar dacă sunt atât
de mici încât le vede doar Dumnezeu, dar trebuie să fi atent la ele și
trebuiesc suprimate ca nu cumva să devină dăunătoare.
V-am spălat picioarele. Când ? Înainte de a frânge pâinea și împreună cu vinul
le-am transformat în Trupul și Sângele Meu. Pentru că Eu sunt Mielul lui
Dumnezeu și nu mă pot coborî acolo unde se găsesc urmele Satanei. Așadar întâi
v-am spălat. Și voi îi veți spăla cu Botezul (94) pe aceia care vor veni
la Mine, ca nu cumva să ia Trupul Meu în mod nevrednic și să nu devină pentru
ei păcat de moarte. Sunteți neîncrezători. Vă uitați unul la altul. Privirile
voastre întreabă: ” Și Iuda ?” Răspunsul Meu este că Iuda și-a mâncat osânda.
Acest semn al iubirii nu i-a atins inima. Și ultimul gest al iubirii Învățătorului
său s-a lovit de stânca inimii sale, dar acea piatră nu a purtat semnul Tau, ci
al Satanei, semnul groaznic al Bestiei. Așadar v-am spălat înainte de a vă
chema la ospățul Sfântului Sacrament, înainte de a vă asculta mărturisirea păcatelor,
înainte de a vi-L trimite pe Duhul Sfânt, ca prin Har să deveniți adevărați Creștini
și Preoți ai Mei. Faceți și voi la fel cu cei pe care îi veți pregăti pentru
viața creștinească.
Botezați cu apă în numele lui Dumnezeu în trei persoane, în numele Meu și al tuturor
faptelor Mele, ca să șteargă din inimile voastre păcatul originar, ca să șteargă
greșalele, să aducă cu el Harul și sfintele Virtuți și pentru ca Sfântul Duh să
poată umple templele, adică trupurile oamenilor care trăiesc în harul lui
Dumnezeu.
Pentru ștergerea Păcatului, a fost nevoie de apă ? Apa nu atinge sufletul. Dar semnele
nepalpabile, ochiul omului nu le vede. De aceea trebuie să fie un lucru
palpabil. Mi-aș fi putut da viața și fără instrumente vizibile. Dar cine ar fi
crezut ? Câți oameni pot crede cu adevărat, dacă nu văd ? De aceea luați apa
sfințită conform legii lui Moise (95), cu care este obiceiul a-i
purifica pe cei necurați, care au atins un mort. Adevărul e că fiecare om vine
pe pământ necurat întrucât s-a întâlnit cu sufletul mort Harului. Spălați-l cu
apă sfințită, ca prin purificarea lui să fie demn a păși în Templul veșnic.
Prețuiți apa...După 33 de ani grei și cu prețul ispășirii Mele, am răscumpărat lumea, după
ce Mi-am dat Sângele din cauza păcatelor oamenilor, din Trupul umilit și
strivit a țâșnit apa care dă viață, ca să spele păcatul originar. Cu jertfa Mea
v-am eliberat de acea pată. Dar dacă în pragul vieții m-aș fi dat jos de pe
cruce cu ajutorul unei minuni dumnezeiești, cu Sângele Meu v-aș fi putut curața
păcatele, dar de Păcat, nu. De aceea a fost necesar ca să Mă predau
cu totul. Adevărat vă spun ca apa vie despre care vorbește Ezechiel (96),
a curs din această Coastă. Cufundați sufletele în ea, pentru ca să poată primi
curate pe Sfântul Duh. Sfântul Duh se reîntoarce în inima oamenilor răscumpărați,
în amintirea acelei suflări pe care Creatorul a dat-o lui Adam, ca să aibă
suflet și să devină după chipul și asemănarea Sa.
Așadar botezați în Numele
lui Dumnezeu în trei persoane, fiindcă dacă Tatăl nu ar fi
vrut și Duhul nu ar fi conlucrat, Cuvântul nu s-ar fi întrupat și nici voi nu ați
fi avut parte de Răscumpărare. De aceea este corect și adecvat ca oamenii să
fie părtași la viață, prin Botez, în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului
Duh, oameni care după Mine vor primi numele de creștini. Cu aceasta vor fi
diferențiați de restul riturilor trecute și viitoare, care nu dau semne de neșters
în sufletul nemuritor.
Note
(92) Acesta a fost primit de către cei drepți, până la moartea Mea: adică cei drepți, care au trăit
până la Moartea Mea, se diferențiază de cei din viitor care vor avea
nevoie de ceva.
(93) Neprihăniți: Sfânta Fecioară, prin mâna lui Dumnezeu, și
Isus prin natura Sa dumnezeiască, așa cum scrie Maria Valtorta într-un
manuscris. Zămislirea neprihănită a Mariei este amintită în operă la paragraful
(1.3 și 4.5). În cazul lui Isus este din nou întărită (ex. 126.3 și 642.3.) Mai
trebuie adăugat că și Ioan Botezătorul a fost scutit de păcatul strămoșesc,
întrucât a fost sfințit încă din sânul mamei sale (9.5 – 45.6 – 127.5 – 166.8 –
567.16). Așa cum Isus clarifică în paragraful 414.5, El (ca om) și Maria au
fost zămisliți fără de păcat (primul datorită naturii Sale dumnezeiești și
a doua iară prin mâna lui Dumnezeu). Pe Ioan Botezătorul Dumnezeu l-a
eliberat de păcatul strămoșesc după zămislirea sa, dar încă înainte de nașterea
sa.
(94) Cu Botez: prin spălarea picioarelor a devenit
sacrament (600.11). Isus și Ioan, respectiv despre natura diferită a botezului
apostolilor putem citi în următoarele paragrafe: 96.4 – 259.3 – 600.11 – 630.19
(95) Apa sfințită: cele necesare ritualului prescris, vezi Numeri
19,17-22
(96)Vorbește Ezechiel: Ez 47, 1-12
Și luați Pâinea și Vinul, binecuvântați-le și împărțiți-le! Astfel creștinii se vor hrăni din Mine. Jertfiți Tatălui din
Pâine și Vin în amintirea Jerfei Mele, pe care am adus-o pe Cruce pentru voi
spre mântuirea voastră. Eu, Preotul și Jertfa, m-am jertfit doar din propria
Mea voință, jertfă pe care nimeni nu ar fi putut să o facă în locul meu. Voi, așadar
faceți-o în amintirea Mea și rugați-L pe Domnul ca Jertfa Mea să pogoare ca o
comoară nesfârșită de binecuvântare asupra celor care o cer cu o credință
puternică.
Vorbesc despre credință puternică. Nu știință trebuie pentru ca Hrana și Jerfa Sfântului
Sacrament să fie spre folosul vostru, ci credință. Credință, și anume în aceea
că, pîinea și vinul care vor fi transformate în numele Meu de către aceia care
vin după Mine, - tu Petru, Întâiul Preot al Bisericii, tu, Filip, tu Iacob,
fiul lui Alfeu, tu Ioan, tu Andrei, tu Simon, tu Bartolomeu, tu Toma, tu Iuda,
tu Matei și tu Iacob, fiul lui Zebedeu – sunt Trupul Meu și Sângele Meu și cei
care se vor hrăni cu Acestea, iau cu adevărat Trupul Meu, Sângele Meu, Sufletul
Meu și Dumnezeirea Mea. Cel care Mă dă pe Mine să Îl dea pe Isus Cristos, așa
cum El a făcut-o dându-se pe sine pentru păcatele lumii. Mă poate lua atât un
neștiutor și un copil, cât și un învățat și un adult. Și neștiutorul și copilul
obține din Jertfa Mea tot atâta binecuvântare, ca oricare dintre voi. Ajunge
doar să creadă și să se încreadă în Dumnezeu.
Dar în curând veți primi
noul Botez și anume pe Sfântul Duh. Îl veți primi așa cum v-am promis. Însuși
Duhul Sfânt se va pogorî asupra voastră. Vă voi spune când.
Și voi vă veți umple cu El în deplinătatea capacității preoțești. Prin aceasta și
voi veți fi capabili, asemeni Mie, să-i întăriți în credință pe creștini și să
dați mai departe darurile Duhului Sfânt. Să dați mai departe, ca Sacrament
Regesc, cu maiestuozitatea consacrării mozaice (97), prin impunerea mâinilor și
cu ulei plăcut mirositor, așa cum au fost ele utilizate odinioară la sfințirea
preoților.
Nu! Nu vă uitați speriați unii la alții! Nu am spus lucruri sacrilege! Nu vă învăț
fapte sacrilege. Vă spun din nou, demnitatea unui creștin nu este mai prejos de
cea a preoțimii. Unde trăiesc preoții ? În Templu. Creștinul va fi un templu
viu. Ce fac preoții ? Îl slujesc pe Dumnezeu cu rugăciunile lor, cu jertfele
lor și cu grija pe care o au pentru credincioșii lor. Asta ar fi trebuit să facă...Și
creștinul Îl va sluji pe Dumnezeu cu rugăciune, cu jertfă și cu iubirea față de
semen.
Ascultați spovada păcătoșilor, așa cum și Eu i-am ascultat pe mulți și, unde am văzut căință
adevărată, am iertat.
De ce sunteți atât de neliniștiți
? De ce ? Vă este teamă că nu veți putea discerne ? V-am vorbit
de mai multe ori despre păcat și despre judecarea păcatului. Când cântăriți,
aduceți-vă aminte de cele șapte condiții (98), pe baza cărora puteți decide
care fapte nu sunt considerate a fi păcate și care da, respectiv gravitatea
lor. Vi le spun din nou pe scurt. Când a păcătuit, de câte ori, cine a păcătuit
împotriva cui, cu ce a făcut-o, care este subiectul păcatului, care este
motivul și de ce l-a făcut ? Dar nu vă fie frică! Sfântul Duh vă va fi de
ajutor.
Vă rog foarte mult, ca întotdeauna să vă străduiți spre sfințenia vieții!
Aceasta va întări în voi asemenea măsură lumina supranaturală, încât veți citi
din inimile oamenilor fără greșeală, veți spune păcătoșilor, cu iubire sau cu
hotărâre, - în funcție de cât de rușine le este a-și descoperi păcatele sau de
vor cu încăpățânare să le treacă sub tăcere – ce se găsește în inima lor,
ajutându-i pe cei sfioși și frângându-i pe cei îndârjiți. Amintiți-vă că Pământul
l-a pierdut pe Dezlegătorul, de aceea și voi trebuie să fiți asemeni Mie: fiți
drepți, răbdători, milostivi, dar nu slabi! V-am spus: ceea ce veți
dezlega pe pământ, va fi dezlegat și în Ceruri și ceea ce veți lega pe pământ,
va legat și în Ceruri. De aceea examinați (judecați) profund pe fiecare om fără
să vă influențeze simpatia sau antipatia pe care o simțiți față de el, să nu vă
influențeze nici donațiile sau amenințările. Nu fiți părtinitori, cum nici
Dumnezeu nu este și să aveți în vedere slăbiciunile lor și intrigile dușmanilor
lor.
Vă atenționez că uneori Dumnezeu permite ca aleșii să cadă, dar nu pentru
că și-ar afla bucurie în căderea lor, ci pentru ca, mai târziu, din cădere să
provină un bine mai mare. Așadar întindeți-vă brațele către cei care cad,
pentru că nu puteți ști dacă acea cădere finală nu se va întoarce spre
mântuirea sa eliberatoare care, aducând vindecare, purifică sângele omului. În
cazul nostru, aceasta aduce sfințenie.
În schimb, fiți fermi cu cei
care nu cinstesc Sângele Meu și, chiar dacă purificați de strălucirea
dumnezeiască, se afundă iar și iar în noroi. Nu-i blestemați, dar fiți fermi,
purificați-i, dojeniți-i de șapte ori câte șapte zeci și utilizați pedeapsa
extremă spunând că nu mai pot fi copiii poporului ales! Dar să faceți asta doar
dacă se încăpățânează în păcatul lor prin care îi smintesc pe frații lor și dacă
altfel nu puteți ocoli faptul de a fi părtași la păcatul lor! Aduceți-vă aminte
ce v-am spus: ”Dacă fratele tău ți-a greșit, du-te și atenționează-l între
patru ochi. Dacă te ascultă, l-ai câștigat pe fratele tău. Dacă nu te acultă,
du cu tine încă un om sau doi, pentru ca unul sau doi martori să dovedească
acel lucru. Dacă nu îi ascultă nici pe ei, spune-l bisericii. Dacă nu ascultă
nici de biserică atunci consideră-l ca un păgân sau un vameș”.
În religia mozaică, căsătoria este un contract (99). În noua religie creștină, aceasta
este un lucru sfânt și de nedezlegat, asupra căreia se pogoară harul lui
Dumnezeu, prin care un slujitor și o slujitoare a Lui, devin soți spre înmulțirea neamului omenesc.
Încă din prima clipă încercați să-l determinați pe soțul care este
apartenent la noua religie să încerce să îl convertească pe soțul necredincios,
pentru a nu trebui să treacă prin durerile neînțelegerilor și implicit a lipsei
de pace, așa cum am experimentat și noi mai devreme. Însă dacă este vorba de
credincioșii Domnului, din nici un motiv nu este voie a dezlega ceea
ce Dumnezeu a legat. Dacă un creștin se căsătorește cu un necreștin, creștinul
trebuie să-și poarte crucea cu răbdare, blândețe și putere! Să fie credincios
credinței sale până la moarte, dar să nu își părăsească soțul/soția, căruia i-a
promis credincioșie veșnică! Acesta este sfatul Meu pentru desăvârșirea vieții
în căsnicie, până când, mulțumită răspândirii creștinismului, credincioșii se
vor putea căsători. Legătura să fie de nedezlegat, iar iubirea să fie sfântă!
Ar fi rău dacă și în noua religie s-ar întâmpla ca și în vechea, ca din cauza
împietririi inimilor, soția să fie părăsită și legăturile dezlegate în scopul
de a evita scandalurile iscate din cauza concupiscenței. Omul întotdeauna
trebuie să-și poarte crucea indiferent ce se întâmplă chiar și în căsătorie. Vă
spun că nici o presiune să nu vă oprească să spuneți: ” Nu este voie!”, dacă
unul din soți ar vrea să se recăsătorească înainte de moartea celuilalt. Adevărat
vă spun, mai bine să fie tăiată partea care putrezește, decât să se păstreze
în Trupul Bisericii, maladia care se împotrivește sacramentului căsătoriei,
care îi poate sminti pe cei smeriți, care poate pune sub semnul întrebării
puritatea morală a clerului și poate interpreta greșit valoarea puterii și a
bogăției.
Căsnicia este o legătură serioasă și sfântă. Și ca să vă arăt aceasta și
Eu am participat la o nuntă unde am înfăptuit prima Mea minune. Dar vai dacă
aceasta se pervertește în dezmăț și concupiscență! Căsătoria - este o legătură
dintre un bărbat și o femeie - care mai devreme sau mai târziu se ridică la un
legământ sufletesc. Cele două suflete care se iubesc se pun în slujba Domnului
sub semnul iubirii reciproce și se supun poruncii Sale de a aduce pe lume copii
pe care să-i ofere Domnului.
Note:
(97) Consacrării mozaice: așa cum este prescris în Exod 29, 1-35;
Lev 8
(98) Șapte condiții: pe care le-a amintit și le-a explicat în 126. 2\8
(99) Contract: a se vedea Tob 7,4
Sursa : "Evanghelia, aşa cum mi-a fost
revelată" - Maria Valtorta, vol. 10.
