Îi salut cu multă iubire pe stimaţii ascultători radio, acum, în perioada
sfântă a Postului Mare care, potrivit mesajelor profeţilor, va fi un post
memorabil. De aceea, profeţii timpurilor noastre ne zoresc către convertire şi
către rugăciunea regulată a Rozarului. Să răspundem aşadar cu bucurie la
această chemare a Domnului Isus pe care ieri, în prima duminică a Postului
Mare, ne-a adresat-o prin pana Sfântului Evanghelist Marcu: „Convertiţi-vă
şi credeţi în Evanghelie!” (Mc 1,15)
A crede în Evanghelie nu înseamnă altceva decât să-mi transform viaţa, în
totalitate, conform învăţăturilor cristice cuprinse în ea. Prezenta emisiune o
dedic ca un preambul, întrucât cred că este necesar să clarific unele concepte
eronate care se ivesc permanent, ca obiecţii sau ca o puternică rezistenţă,
împotriva apariţiilor şi a profeţiilor, respectiv împotriva intervenţiei extraordinare
a lui Dumnezeu. Aşadar, este fără nici un echivoc – ceea ce am amintit şi în
prima emisiune – că aceste dese intervenţii extraordinare ale lui Dumnezeu
denotă situaţii de urgenţă. Despre faptul că marea parte a omenirii trăieşte în
păcat, respectiv alege ca mod de viaţă firesc calea morţii spirituale şi, dacă
acest stil de viaţă continuă tot aşa, consecinţa directă va fi osânda. Aşa cum
a spus Sfântul Ioan: „moartea cea de-a doua”.
Dacă privim în trecut, am putea vedea că însăşi istoria dovedeşte că intervenţiile extraordinare ale lui
Dumnezeu au dezvăluit întotdeauna pericole. Pe parcursul istoriei, când
omenirea s-a confruntat cu mari pericole, pe care şi le-a atras asupra sa
tocmai din cauza propriilor răutăţi, Dumnezeu întotdeauna a atenţionat omul
prin profeţii săi şi i-a cerut să părăsească această cale a păcatului, să se
întoarcă la El şi să înceapă o nouă viaţă. Dacă luăm Biblia şi începem să
citim, atunci putem vedea că vom găsi un şir întreg de asemenea exemple. Avem
exemplul lui Noe. Cunoaştem cu toţii istoria potopului, atunci când Dumnezeu înştiinţează clar omenirea de atunci
că, în cazul în care oamenii nu se convertesc îi va ajunge pedeapsa. Pe
Noe l-a trimis la ei ca şi profet. Dar, din păcate, nici atunci nu au ascultat de profet, nu s-au convertit şi, astfel,
i-a ajuns din urmă pedeapsa lui Dumnezeu. Sau avem cazul oraşului Ninive
– acesta este un alt exemplu şi, slavă Domnului, unul pozitiv – când oamenii
din Ninive ascultă, ca unul, de profet şi scapă. Ce minunat! Atunci când părintele
Livio Fanzaga a făcut un interviu, în direct la Radio Maria Italia, cu Mirjana
Dragicevici, şi ea a spus că, deja, unele pedepse nu pot fi evitate ci doar
atenuate cu rugăciune şi convertiri, atunci părintele Livio a întrebat
vizionara:
„Uite Mirjana, dacă, acum, întreaga omenire s-ar converti ca unul, nici
atunci nu ar putea fi evitate pedepsele promise?”
Mirjana a răspuns doar atât:
„Ştii şi tu foarte bine că, din păcate, acest lucru este imposibil”.
Dar să continui cu exemplele din Biblie: avem cazul
Sodomei şi al Gomorei. Nici aceste două oraşe nu au luat în
seamă cuvintele de avertizare ale lui Dumnezeu. Este cunoscută în Noul
Testament şi profeţia distrugerii Ierusalimului pe care însuşi Fiul lui
Dumnezeu a prorocit-o. Apoi, lăsaţi-mă să vă amintesc şi evenimente mai
apropiate de timpul nostru ca, de exemplu, apariţia de la La Salette, care a
început în toamna anului 1846, exact cu doi ani înainte de izbucnirea
revoluţiei franceze. Şi atunci Dumnezeu a atenţionat lumea: dacă nu porneşte pe
calea cea bună, atunci trebuie să se aştepte la pedeapsă.
Să vorbim şi despre apariţia de la Fatima, în care a fost profeţită cu
mare precizie izbucnirea revoluţiei bolşevice şi propagarea doctrinelor sale
false, precum şi urmările sale nefaste pe care le simţim chiar şi acum. La
Fatima a mai fost profeţit şi al Doilea Război Mondial – dacă omenirea nu se
converteşte. Repet: s-ar fi putut evita acest război teribil şi nimicitor.
Conform cuvintelor Sfintei Fecioare, al Doilea Război Mondial a fost legat de
anumite condiţii, dar, din păcate, Biserica noastră şi omenirea nu au răspuns
nici atunci la chemarea divină. Apoi, profeţiile de la Fatima şi astăzi
prezintă spectrul unui al treilea război mondial, care, din păcate, conform
unor profeţi, este de neevitat. Eventual, prin tot mai multe convertiri şi prin
multă-multă rugăciune, poate fi atenuată desfăşurarea lui. Şi toate acestea
pentru ce? Repet: pentru că nici Biserica şi nici lumea nu au reacţionat, timp
de decenii, într-un mod eficient la apelurile repetate ale celor din Ceruri, şi
nu o fac nici acum. Aşadar, când în lume se ridică tot mai mulţi profeţi şi
apariţiile se tot înmulţesc, atunci, acesta este un semn sigur că societatea
epocii respective s-a prăbuşit din punct de vedere moral. Dumnezeu, în nemărginita
Sa milostivire, dând încă şanse de redresare omenirii, apelează la soluţii
extreme: deschide canalele extraordinare ale harurilor cereşti şi acestea nu
sunt altceva decât profeţiile şi apariţiile. La fel ca şi noi, oamenii, când,
dintr-un oarecare motiv se bulversează cursul firesc al vieţii sociale, ca de
exemplu din cauza unui cutremur, incendiu, sau altă calamitate naturală, atunci
guvernul instaurează pe teritoriul respectiv o situaţie de urgenţă şi face
asta ca să salveze ce mai poate fi salvat. Aşa face Dumnezeu acum, cu noi,
pentru că ne iubeşte foarte mult şi nu vrea să ne piardă pe vecie.
Luând în considerare toate acestea, nu pot accepta acele lozinci ieftine –
indiferent din gura cui se fac auzite – că nu avem
nevoie de apariţii şi de profeţi sau, dacă acestea tot există, atunci nu
trebuie să ne batem prea mult capul cu ele pentru că nu sunt importante, ne
descurcăm foarte bine şi fără ele, iar noi ştim ce trebuie să facem pe planul
credinţei şi al virtuţilor, pentru că Domnul Isus ne-a spus tot ce trebuie să
ştim. Toate acestea sunt consemnate în revelaţia oficială.
Minunat! Exact acest lucru îl spune şi Domnul Isus, doar că mai adaugă
ceva: că, într-adevăr, El ne-a făcut cunoscut tot ce trebuie ştiut pentru mântuire, însă problema este că aceste învăţături
au ajuns la urechi surde, iar noi nu ne trăim existenţa zilnică în conformitate
cu poruncile lui Dumnezeu, ci după bunul nostru plac, mai ales în păcate grave.
Dumnezeu îi trimite pe vizionari tocmai pentru a ne avertiza despre aceste
omisiuni uriaşe, din pricina cărora ne-am aruncat în braţele satanei.
Apoi, mai sunt şi alte lozinci cunoscute, care nu sunt bune de nimic decât
doar pentru a rămâne pe calea blestemată a mediocrităţii, care este mesagerul
sigur şi prevestitor al morţii spirituale, şi care spun aşa: „Chiar
dacă nu acceptăm aceste mesaje, cu toate că unele sunt recunoscute de Biserică,
noi tot ne putem mântui”.
Ei bine, nu, dragul meu prieten, nu este aşa! Asta
este o lozincă de doi bani, de autojustificare ieftină, care este bună
doar pentru a-ţi împietri inima şi mai mult şi pentru a te îndepărta şi mai
tare de Dumnezeu, în capcana teoriilor tale eronate. Nu avem voie să uităm că,
în spatele neacceptării profeţiilor stă o spiritualitate eronată care defineşte
modul de gândire şi de acţiune al persoanei în cauză. Erorile şi jumătăţile de
adevăr sunt capcane bine mascate ale satanei, care întotdeauna ascund pericole.
Eroarea rămâne întotdeauna eroare, indiferent sub ce argument convingător este
ascunsă. Aşa cum lupul va da naştere întotdeauna unui pui de lup, şi eroarea,
întotdeauna va da naştere la o eroare.
Domnul Isus se plânge fiecărui vizionar, fără excepţie, de indiferenţa
accentuată a oamenilor şi, printre ei, chiar foarte mulţi creştini care, de
asemenea, Îl resping sau sunt indiferenţi faţă de profeţii. Referitor la
aceasta Domnul Isus spune:
„A sosit timpul ca toţi cei care sunt împotriva Mea să fie traşi la
răspundere, pentru că, în orice caz, ei împiedică planul de mântuire al lui
Dumnezeu. Dacă nu eşti sigur de
veridicitatea unei apariţii, atunci prosternează-te în tăcere şi roagă-te!
Cere Duhului Sfânt să-ţi arate calea cea dreaptă şi adevărul, dar sub nici o
formă nu ai voie să-i împroşti cu injurii pe profeţii Mei!”
Am amintit deja stimaţilor ascultători într-o emisiune anterioară că
profeţia, în sine, este parte organică a Bisericii lui Cristos. Acest cuvânt,
„organic”, înseamnă că este strâns legată de ea, adică inseparabil, şi nu se
poate fără aceasta. Domnul Isus repetă
toate aceste adevăruri într-un mesaj dat binecunoscutei vizionare Vassula, în
data de 2 aprilie 1989.
În încheiere aş dori să dau citire acestui mesaj:
Vassula întreabă:
„Doamne, de ce unora le este atât de greu să îi accepte pe profeţii acestor
timpuri şi cuvintele pe care Tu le rosteşti?”
Isus răspunde aşa:
„Adevărat vă spun, că oile Mele Îmi recunosc glasul”.
Deschid acum o paranteză şi spun cu curaj că, dacă tu nu recunoşti glasul
lui Isus în aceste profeţii, atunci nu aparţii turmei Sale.
Vassula întreabă din nou:
„Dar, Doamne, scepticii nu sunt convinşi nici dacă văd vindecări sau dacă
mari păcătoşi se convertesc”.
Răspunsul lui Isus:
„Vassula! Nu ar fi convinşi nici chiar dacă cineva ar învia în faţa ochilor
lor. Profeţia lui Isaia se referă la ei: Cu auzul aud, dar nu înţeleg, de văzut
văd, dar nu pricep; căci s-a împietrit inima acestui neam, urechile le-au
devenit surde şi şi-au închis ochii de teamă ca nu cumva să vadă cu ochii, să
nu audă cu urechile şi inima lor să nu înţeleagă, ca să nu se întoarcă la Mine
şi să-i vindec! Mulţi uită – spune Domnul Isus – că profeţii sunt, de asemenea,
mădulare ale trupului Meu. V-am dat harul de a putea alcătui o unitate. Dragi
copii, pe unii i-am făcut apostoli, pe alţii preoţi sau învăţători, iar pe
alţii i-am făcut profeţi ai vremurilor de restrişte. De ce atât de multă lume
se miră de acest lucru şi de ce nu îi acceptaţi pe profeţii Mei? Cum poate
funcţiona Trupul Meu dacă unul din mădu-larele sale este tăiat? Am obosit să-Mi
tot sfârtecaţi Trupul. Fiica Mea! Tu acceptă-i cu iubire pe cei care te
prigonesc şi nu îi judeca! Profeţii Mei vor fi întotdeauna prigoniţi, vor fi
condamnaţi, biciuiţi, asupriţi, alungaţi dintr-un oraş într-altul; ei sunt priviţi cu dispreţ şi sunt răstigniţi.
Astfel, atrageţi asupra voastră sângele fiecărui om sfânt vărsat pe
pământ. Sfânta Scriptură nu minte niciodată, Eu sunt Cuvântul.”
Iar la sfârşit îmi iau la revedere de la dragii mei ascultători cu versetul
al 15-lea din Psalmul 105:
„Nu vă atingeţi de cei unşi ai mei şi nu le faceţi rău profeţilor mei!”
Urez tuturor, în continuare, un post binecuvântat!
Să ne auzim din nou cu bine!
Emisiune difuzată în
data de 27 februarie 2012
Sursa : Interviul este preluat din cartea ”Deschidere
către lumea apariţiilor” - pr. Selymes Jozsef, Traducerea textului unor emisiuni
difuzate în limba maghiară la Radio Maria Transilvania, în perioada 2012-2013
