Joi, 29 martie 2012 la ora 01:15
Prea iubita Mea
fiică, pentru Mine timpul celei mai mari suferințe va fi acela când se vor
comemora pătimirile răstignirii Mele.
Nimeni nu poate
înțelege cât de mare a fost suferința Mea din timpul răstignirii și nici modul
în care am fost biciuit.
Cea mai grea a fost biciuirea. Zece oameni
m-au bătut cu sălbăticie și a fost sfâșiat fiecare centimetru al Trupului Meu.
Pe spate carnea a
fost sfâșiată iar oasele omoplaților erau vizibile.
Abia puteam să stau
în picioare iar un ochi mi-a fost rănit și zdrobit din cauza loviturii.
Vedeam doar cu ochiul stâng.
Când m-au dus în fața
lui Ponțiu Pilat și mi-au așezat coroana de spini pe cap, abia puteam să stau
în picioare.
M-au dezbrăcat în
pielea goală după care au pus pe mine o bucată scurtă din pânză roșie și în
mâna dreaptă mi-au așezat o creangă de palmier.
Fiecare spin îl
simțeam ca pe un ac, atât de ascuțiți erau. Unul
dintre spini mi-a străpuns ochiul drept și abia mai puteam să văd.
Am pierdut atât de
mult sânge că am vomat și am amețit atât de tare încât atunci când am început
să urc pe drumul spre Calvar, nu mai puteam să țin crucea.
Am căzut de atâtea
ori că a durat ore în șir până când am ajuns în vârful dealului.
Pe toată durata
aceasta, am fost lovit și biciuit încontinuu.
Tot trupul îmi era
însângerat și din cauza soarelui arzător, era acoperit de un strat gros de
sudoare.
Am leșinat de câteva
ori.
Oricât de dureroase
și chinuitoare au fost toate acestea, totuși cea mai rea a fost ura pe care
Mi-au arătat-o, nu numai adulții de pe marginea drumului dar și copilașii care, urmând exemplul
părinților lor, Mă loveau cu picioarele.
Urletele care se
revărsau din gurile lor și ura lor, erau nimic față de frica lor de Mine.
Deoarece în spatele
acestor lucruri, ei încă nu erau siguri că într-adevăr Eu eram sau nu Mesia pe
care-L așteptau de mult timp.
Le era deci mai ușor să Mă urască și să Mă
denunțe decât să Mă accepte pentru că asta ar fi însemnat că ar fi trebuit
să-și schimbe modul de viață.
Momentul cel mai chinuitor a fost acela când,
fiind lovit în mod repetat cu picioarele în spate când eram căzut la pământ,
culcat pe o parte, am văzut-o pe iubita Mea Mama cum Mă privește.
Era cu inima zdrobită
și a fost nevoie ca doi dintre discipolii Mei să o sprijine.
Eu o puteam vedea doar cu singurul ochi rămas
întreg și nu puteam suporta să văd chinul ei.
Râsul batjocoritor a
sute de oameni, urletele și răcnetele lor se puteau auzi și de la pământ, unde
eram culcat și a fost nevoie de șase sute de soldați
ca să organizeze și să supervizeze Răstignirea Mea și a altor șase condamnați.
Eu eram în centrul
atenției iar ceilalți nu au suferit atât de mult ca Mine.
Când Mi-au bătut în
cuie încheieturile mâinilor, la baza degetului mare, nu mai simțeam nimic.
Trupul Meu era atât
de rănit și zdrobit încât intrasem în stare de șoc.
Umerii Îmi fuseseră dislocați iar brațele
ieșiseră din locașul lor.
Rănile cele mai grave
au fost suferite de Trupul Meu înainte de Răstignire.
Niciun țipăt nu s-a
auzit din gura Mea.
Niciun protest.
Doar șoapte.
Acest lucru i-a
înfuriat pe călăii Mei, care așteptau vreo reacție din partea Mea ca să-și
satisfacă poftele.
Nu i-am băgat în
seamă deloc deoarece asta ar fi însemnat să intru în dialog cu satana și cu
demonii care le infectaseră sufletele.
De aceea a fost atât
de intensă răutatea lor față de Mine.
Cinci ore am atârnat pe cruce.
Soarele mă ardea și
nu era niciun nor care să-Mi diminueze arsura pielii.
Când am respirat
pentru ultima oară, Tatăl Meu a trimis în acel moment nori negri și tunete cu
fulgere.
Furtuna pornită a
fost de o mărime atât de înspăimântătoare și a venit atât de brusc încât pentru
cei ce priveau nu a mai existat în acel moment niciun dubiu că Eu, într-adevăr,
fusesem Mesia pe care L-a trimis Dumnezeu Tatăl.
Toate acestea ți le
revelez în dar, fiica Mea, ca răsplată pentru suferințele tale pe care Mi le-ai
oferit Mie.
Spune copiilor Mei că nu-Mi pare rău pentru
suferințele îndurate în timpul Răstignirii Mele.
Ceea ce Mă doare este
că jertfa Mea a fost dată uitării și că atât de mulți oameni neagă că
răstignirea Mea s-a întâmplat cu adevărat.
Mulți nu au habar cât a trebuit să sufăr, și
mulți dintre apostolii Mei nu au fost martori când am urcat pe Calvar.
Astăzi, ceea ce Mă
îndurerează este faptul că încă și acum mă reneagă atâția.
Rugămintea Mea către
voi, cei care Mă urmați, este să nu lăsați ca Răstignirea Mea să devină
sacrificiu zadarnic.
Eu am murit pentru
TOATE păcatele, inclusiv pentru acelea care se comit astăzi.
Eu doresc și trebuie
să-i salvez chiar și pe aceia care și astăzi neagă existența Mea.
Iubitul Vostru Mântuitor,
Isus Cristos
Sursa: http://profetieavertisment.ro/mesaje/?numar=387&directie-sortare=asc
Isus Cristos
