Unda verde dată pelerinajelor la Medjugorje și prezența
mare a cardinalilor, arhiepiscopilor și episcopilor la recentul Festival de
tineret din Medjugorje, nu înseamnă că Roma intenționează să recunoască
aparițiile Mariane, ci, dimpotrivă, tinde spre obscurarea lor.
Al 30-lea Festival de tineret care a avut loc recent în
Medjugorje, a găzduit anul acesta o noutate importantă: o prezență mare a
cardinalilor, arhiepiscopilor și episcopilor; ca rezultat al
decretului dat în luna mai, prin care Papa Francisc a decis să autorizeze
pelerinajele și a recomandat, în special, îndrumarea pastorală a acestora.
Declarația
oficială a Vaticanului spune că aceasta s-a datorat
”atenției pastorale” a Papei Francisc, care recunoaște ”roadele abundente ale
harului” provenite în ultimii ani ”din fluxul considerabil de oameni care
mergeau la Medjugorje”. Totuși, permisiunea pentru pelerinaje nu implică și ”o
autentificare/recunoaștere a evenimentelor binecunoscute”, presupusele apariții
Mariane din iunie 1981 încoace.
Biserica, ca
instituție, a venit în forță la Medjugorje pentru a întâlni
zeci de mii de tineri, din toată lumea, care, în prima săptămână a lunii
august, se întâlnesc acolo. Printre importanții prelați ai Vaticanului, care
s-au angajat să celebreze liturghiile și să conducă cateheza, îi remarcăm pe:
cardinalul Angelo De Donatis, vicarul papal al Eparhiei Romei, arhiepiscopul
Rino Fisichella, președintele Consiliului Pontifical pentru Noua Evanghelizare,
arhiepiscopul José Rodriguez Carballo, secretar al Congregației pentru
instituțiile vieții consacrate, numind doar câțiva dintre ei. O prezență atât
de importantă sugerează că, în ciuda prudenței oficiale cuvenite cu privire la
autenticitatea aparițiilor, există acum un climat favorabil pentru
recunoașterea lor la Roma. (n.tr. așa să fie oare?)
Acest lucru
ar fi cu siguranță un moment de cotitură surprinzător, având în
vedere că, în mai multe conferințe de presă, Papa Francisc s-a lăsat dus de val
și a făcut comentarii sarcastice despre Fecioara ”Maria poștașul”. Într-adevăr,
la zborul de întoarcere de la Fatima, 13 mai 2017, Papa Francisc - referindu-se
exact la Medjugorje - a spus, cuvânt cu cuvânt: ”Eu personal sunt mai negativ,
o prefer pe Maria ca mamă, mama noastră și nu ca șef al unui oficiu poștal,
care dă un mesaj în fiecare zi la o oră precisă. Aceasta nu este Maica Domnului
Isus.”
În timp ce
mulți au fost lăsați să se întrebe ce l-ar fi putut determina pe Papa Francisc
să-și schimbe părerea și abordarea, este interesant de observat
că, între timp, apare un paradox: cu cât Roma prezintă semne de deschidere față
de Medjugorje, cu atât prezența Mariei riscă să fie ascunsă/acoperită.
Primul
indiciu este tocmai în decretul care a liberalizat pelerinajele la Medjugorje. Isus a
indicat drept criteriu pentru discernământ: "După roadele lor îi veţi
recunoaşte. Oare se culeg struguri din mărăcini sau smochine din ciulini? La
fel, tot pomul bun face fructe bune, iar pomul rău face fructe rele."
(Mt7:16-17). Sfântul Scaun recunoaște acum că fructele sunt cu siguranță bune,
dar evită să vorbească despre pom. Aceasta este o contradicție evidentă. Cu
siguranță, prudența pe care Biserica a avut-o întotdeauna față de apariții este
justificată, mai ales când sunt încă în curs. Dar acest lucru este doar parțial
adevărat, deoarece devine din ce în ce mai de neconceput încercarea de a
promova fructele bune în timp ce pomul este negat.
Uimitoarele
haruri pe care atât de mulți credincioși le-au experimentat și continuă să le
trăiască mergând la
Medjugorje, nu provin de la respirarea aerului proaspăt din
Herțegovina și nici de la carismele particulare ale fraților franciscani
locali. Nu numai că vizionarii spun că o văd pe Maria, ci mulțimea
convertiților și a celor care au primit harul vindecării fizice, toți vorbesc
despre ”a fi binecuvântat de Maria”. În consecință, întrebarea despre pomul din
care provin roadele este inevitabilă.
Însă, în prezent, preoții și episcopii care conduc
pelerinajele pot vorbi doar la general despre credință și despre Fecioara
Maria, fără a face referiri la vizionari și la mesajele lor.
Aici, este
nevoie de clarificări suplimentare: niciun credincios
nu este obligat să creadă în aparițiile Mariane, nici măcar în cele recunoscute
oficial; aparițiile Mariane se înscriu în categoria ”revelații private”. Așa
cum afirmă Catehismul, acestea ”nu fac parte însă din tezaurul credinţei. Rolul
lor nu este de a ”îmbunătăţi” sau de a ”completa” Revelaţia definitivă a lui
Cristos, ci de a-i ajuta pe oameni să o trăiască mai viu într-o anumită
perioadă a istoriei” (CCC 67).
Prin urmare,
Maria pare să ne ghideze și să ne mângâie în lupta împotriva Răului, ajutându-ne
să îl identificăm în circumstanțele istorice precise în care trăim, pregătind a
doua venire a lui Cristos. (Diego Manetti, De ce apare Doamna noastră? publicat
de La Nuova Bussola Quotidiana)
Divinul dă buzna în istorie prin aparițiile Mariane și devine însoțitorul
nostru: mesajele nu sunt o opțiune neglijabilă, ci constituie o parte
fundamentală a aparițiilor, pentru că explică de ce Maria apare într-un anumit
loc, într-un anumit timp și în anumite moduri. Ce sens ar avea devoțiunea față
de Fecioara de la Fatima, de exemplu, dacă mesajele date celor trei păstorași
(despre comunism, războaie mondiale etc.) și experiențele acordate acestora
(viziunea iadului) ar fi ignorate? Teologia Pastorală Mariană, dacă ignoră
istoricitatea prezenței Fecioarei Maria, se transformă cu ușurință din cuvântul
lui Dumnezeu în simple vorbe omenești.
Acest risc a
apărut și mai evident odată cu prezența atâtor prelați importanți ai Vaticanului
la festivalul de tineret din Medjugorje și indică al doilea semn. Analizând
omiliile și cateheza săptămânii, observăm că - pentru a evita o posibilă
”autentificare/recunoaștere a evenimentelor cunoscute” - nu a existat aproape
nici o mențiune despre Fecioara Maria și nimic despre cele întâmplate în
Medjugorje. Citim cuvinte inspirate, pline de spiritualitate, dar astfel de
texte ar putea fi spuse în același mod, în orice moment, la Roma, Sydney,
Timbuktu sau oriunde altundeva în lume.
Însă,
pelerinii care merg la Medjugorje nu doresc să fie pur
și simplu liniștiți legat de alegerea reculegerii lor spirituale, ei au dreptul
să știe dacă pomul este bun. Și, dacă (a merge la Medjugorje) este bine,
înseamnă că Fecioara Maria s-a făcut prezentă în Medjugorje dintr-un motiv, ca
să ne comunice ceva specific, să ne permită să înțelegem unde ne aflăm în
istoria mântuirii și ce se cere, de fapt, de la noi. Credincioșii vor să urmeze
ceea ce le spune Fecioara Maria.
Chiar dacă
întregul Vatican ar merge la Medjugorje, să predice pe alte
teme, nu ar contribui la recunoașterea aparițiilor, ci la obscurarea lor:
ierarhia ecleziastică stă în calea/se interpune între Maria și credincioși,
făcând mai dificilă primirea mesajelor și urmarea a ceea ce ne indică Fecioara
Maria.
Acesta este
marele paradox pe care îl trăim. Dacă ținem cont de
marea frământare prin care trece acum Biserica și de nevoia de a avea niște
puncte de referință solide pentru a rămâne fermi în credință, putem suspecta că
aceste lucruri nu sunt întâmplătoare.
A obscura = 1. A face să devină obscur; a întuneca. 2. A
face să devină neclar, greu de priceput, de neînțeles.
