Cu o viziune spirituală sfântă de lungă durată, Episcopul
Sheen a văzut rădăcinile crizei actuale sădite şi crescute încă din 1974, însă
ne dă un antidot.
„În primul rând, noi suntem la sfârşitul
Creştinătăţii,” a spus solemn episcopul Fulton Sheen în 1974, în timpul unei emisiuni
tv. Acum spunem nu creştinătăţii, nu Bisericii. Ţineţi minte ce spun.”
Apoi a definit ce vrea să spună.
„Creştinismul este viaţă economică, politică, socială inspirată de principii
creştine. Aceasta se încheie – o vedem murind. Priviţi la simptome: divizarea
familiilor, divorţ, avort, imoralitate, necinste generală.”
Era în 1974. Azi, ştim că este mult mai
rău, apărând în această imagine şi definiţia căsătoriei şi a teoriei de gen.
Şi...criza din Biserică.
El a amintit de 22 de civilizaţii care
s-au degradat de la începutul lumii. 19 dintre ele au putrezit şi s-au distrus.
„Trăind în ea zi de zi, nu vedem
declinul”. Aduceţi-vă aminte că era 1974. Luăm ca pe ceva de la sine înţeles, -
neobişnuim cu lucrurile şi aproape că le acceptăm ca fiind o regulă. A respinge
declinul tot mai răspândit nu este o regulă? Câţi catolici acceptă mesajul lui Humanae
Vitae?
Sheen a subliniat că „presa pe care o
citim, televiziunea la care ne uităm, sub nici o formă nu sunt inspirate de
principiile creştine. De fapt, din partea multora dintre noi, există tendinţa
de a coborî şi noi acolo jos ca să cunoaştem lumea – nu ca să o ridicăm. Ne
temem să fim nepopulari – aşadar mai bine mergem cu mulţimea.”
Bunul episcop a remarcat că trăim în cea
de-a patra perioadă de 500 de ani a istoriei Bisericii, explicând că Biserica
nu este un lucru continuu – moare şi se ridică din nou. Urmează principiul lui
Cristos însuşi, ca preot şi victimă.
„Şi vine înfrângerea, moartea aparentă,
suntem puşi în mormânt şi înviem din nou. În istoria noastră creştină am avut 4
decese.”
Primele trei Căderi şi Ridicări
Prima dată când Biserica s-a aflat
într-o mare strâmtorare era în perioada Romei, în prima dintre cei 500 de ani.
A renăscut în perioada marilor misionari ca Augustin de Cantenbury în Anglia şi
Patrick în Irlanda, care au răspândit credinţa.
Apoi a venit a doua „decădere” în jurul
anului 1000 cu invazia musulmană şi divizarea Bisericii prin schisma de la
Constantinopole.
„Părea că va fi sfârşitul a toate, dar
apoi am revenit la viaţă,” a spus Sheen.
În a treia perioadă de 500 de ani,
Biserica a devenit putredă, pe măsură ce călugării şi călugăriţele au clacat.
Apoi au venit reformatorii care „aproape întotdeauna reformează lucrurile
greşite. Şi au început să reformeze credinţa. Dar nu era nimic greşit cu
credinţa – era morala care ar fi trebuit reformată. Nu este o reînnoire – o
reală reformare este necesară şi astăzi.” – Amintiţi-vă că era cu 44 de ani
înainte.
După acea perioadă, Biserica a revenit
iarăşi la viaţă, a spus Sheen.
„Iar acum, suntem în cea de-a patra
perioadă şi noi putrezim – suntem răsfăţaţi - nici un mare zel, nici o mare
învăţătură, niciun mare foc.” Totuşi există speranţă, fiindcă oricine cunoaşte
istorie nu este tulburat.”
Duşmanii Bisericii
Însă duşmanul, în fiecare dintre cele 4
perioade, a fost diferit şi distinct. Vorbesc aici despre duşmanii Bisericii.
În primii 500 de ani, au fost doctrine false, centrate în jurul persoanei lui
Cristos...ereziile Cristologice. Aşadar, Biserica era divizată şi acesta a fost
unul din motivele pentru care a fost posibil ca musulmanii să se dezvolte.”
Următoarea perioadă a cunoscut atacuri
îndreptate către capul Bisericii, ducând la despărţirea Bisericii Răsăritene.
Până în secolul al XVI-lea atacul a fost
îndreptat către „Trupul lui Christos, Trupul mistic”- Biserica. A foat perioada
Reformei.
Al patrulea inamic de azi
„Duşmanul nostru de azi este lumea –
spiritul lumii.” A spus Sheen foarte clar.
„Astăzi, trebuie să ne conformăm lumii,
altfel suntem „marcaţi”, a spus el. Trebuie să fie „politically correct.” Domnul nostru a spus: „V-am scos din lume,
voi nu mai sunteţi ai lumii.” Dar noi spunem: „ Nu, noi trebuie să câştigăm
lumea şi ca să câştigăm trebuie să fim una cu ea.” Domnul nostru spune: „ Nu mă
rog pentru lume.” El se ruga pentru spiritul lumii. Şi aceasta este cea mai
uşoară cale de a cădea – cea a lumii.
Este atât de simplu şi poate fi
justificat în mii de motive; Conciliu Vatican ne-a spus că trebuie să mergem în lume – într-adevăr,
dar nu să fim asemeni lumii, ceea ce este destul de diferit. Aşadar, azi,
acesta este atacul nostru.”
Sheen a văzut acest lucru ca fiind unul
dintre cauzele pricipale ale degenerării noastre, a morţii nostre. Noi
murim....Şi ce-are a face? Care este răspunsul?
„Răspunsul este acesta: Acestea sunt
zile minunate ca să fie trăite. Mulţumesc lui Dumnezeu...că pot trăi aceste
zile, deoarece acestea sunt zile ale testării.” Din 1974, presiunea a tot
crescut.
Sheen a explicat că era uşor să fii
creştin cu trei decenii înainte de asta. „Atmosfera era creştină, etica era
creştină; nu întâmpinai nici o problemă majoră în adaptarea noastră la o
societate creştină. Dar acum, când totul se dă peste cap, acestea sunt zile
când măştile cad şi ne dezvăluim aşa cum suntem cu adevărat.”
„ Astăzi, curentul este împotriva
noastră. Astăzi, îndemnul lumii este acesta: du-te cu lumea, du-te cu spiritul
ei.” „Ascultaţi,... corpurile moarte plutesc în aval. Doar corpurile vii
rezistă curentului. Şi astfel, bunul Dumnezeu ne testează.”
„ Şi astfel El testează creştinismul
occidental cu spiritul lumii...şi câţi dintre noi cad? Ar fi oare episcopul
Sheen surprins de cât de departe a ajuns corupţia şi decadenţa?
El dă exemplul israeliţilor care au fost
încercaţi în deşert. „Aceasta face acum cu noi. Acum, noi arătăm ceea ce suntem
cu adevărat.” Sf. Ioan spune în epistola sa: „ Ei nu ne-au iubit cu adevărat de
la început. De aceea ne-au părăsit!”. Şi astfel, sufetele care cad nu au reuşit
să treacă testul. E asemeni testului pe care au trebuit să-l treacă evreii.
Episcopul a subliniat faptul că
majoritatea israeliţilor care au cercetat Ţara Făgăduită (care au fost trimişi
în recunoştere - n.tr), au spus oamenilor că nu vor putea intra acolo, deoarece
locuitorii de acolo erau prea puternici. Însă „majoritatea nu are întotdeauna
dreptate”! Doar Caleb şi Joshua, „raportul minoritar”, nu au fost de acord cu
asta. Iar ei au avut dreptate.
Sheen a avertizat: „Ceea ce vom avea în
Biserică, va fi acel raport minoritar: un raport minoritar al surorilor, un raport
minoritar al preoţilor, un raport minoritar al laicilor – nu acea minoritate
agresivă şi creatoare de probleme, ci acea minoritate ca şi Caleb şi Joshua,
care se încrede în Dumnezeu. Aşadar, suntem supuşi încercării, aşa cum au fost
şi evreii la vremea respectivă.
El a continuat: „Nu e departe acel timp
şi poate, unii îl vor apuca, când va veni timpul luptelor şi al testării.
Domnul nostru a spus că: Satana te va cerne ca pe grâu. Şi noi suntem cernuţi
ca şi grâul. Aşadar putem doar să-i mulţumim lui Dumnezeu că trăim aceste zile.
Cu adevărat este frumos. Acum noi putem spune „da” ori „ba” şi putem rezista
atacului, criticând şi ridiculizând, fiindcă acesta este spiritul lumii al
acestor zile printre creştini.
Sfat neşteptat, surprinzător
Sfântul episcop a clarificat că
într-adevăr situaţia nu este chiar atât de sumbră.
De ce? Fiindcă avem o imagine a
Bisericii în toiul unei crescânde opoziţii ale lumii. Şi, prin urmare, trăiţi-vă viaţa într-o deplină conştienţă a timpului
testării, şi raliaţi-vă aproape de Inima lui Cristos. Fiţi minoritatea !”
El, cu adevărat avea urechile ciulite la
următoarea revelaţie şi recomandare.
Şi dacă, în zilele noastre există ceva
ce trebuie restaurat, aş spune că este violenţa.Violenţa! Împărăţia Cerului
este câştigată prin violenţă. Şi doar cei violenţi o vor cuceri.”
Nu ar trebui să fie oare vorba de pace?
Să-l ascultăm pe marele Episcop Fulton Sheen cum explică şi din punct de vedere
biblic.
El a observat că atunci când Biserica
scapă lucruri, lumea le ridică, dar le suceşte într-un mod greşit. De exemplu,
a lăsat să cadă misticismul şi tinerii s-au întors către medicamente şi
droguri.
Iar noi lăsăm să cadă violenţa,
disciplina, angajamentul faţă de Cruce şi lumea le ridică...de aceea în această
ţară nu se opreşte violenţa. Trebuie doar să...angajăm mai mulţi poliţişti, să
construim mai multe spitale pentru dependenţi. De ce? Deoarece nu există, acolo
înăuntru, nici un motiv moral care să-i oprească.”
Nu au dreptate? Care este de regulă
primul răspuns? Cheltuieli mai mari de la guvern şi mai multe legi şi problema
va fi rezolvată. Da...cum să nu...
Sheen a explicat: Domnul nostru a spus:
„ Am venit să aduc sabia. Nu pace! Noi, mereu vorbim despre pace, pace, pace!
Da, pentru că au avut loc acele războaie (al II-lea Mondial, cel din Coreea) –
dar noi nu ne luptăm cu noi înşine – şi nu va fi nici o pace în lume, până ce
nu facem întâi război. Iarăşi repet: Domnul nostru a spus: „ Nu am venit să
aduc pace, ci sabia!” El nu a utilizat cuvântul pace, decât după Paşti.”
Pacea socială, pacea lumii este
extinderea păcii individuale, cea din inimile noastre. Când suntem în cele
drepte cu Dumnezeu, atunci vom fi corecţi şi cu semenii noştri. Când nu suntem
în pace cu Dumnezeu, vom fi în neregulă cu toţi ceilalţi.”
El a spus tuturor să ia în serios
petrecerea unei ore în Faţa Sfântului Sacrament, în fiecare zi, nu doar pentru
sufletele noastre, ci pentru lume şi pentru a ne consolida apartenenţa la
minoritate. „Este violenţă” pentru noi înşine...destul de uşor de înţeles.
Arhispiscopul Sheen a subliniat: „Domnul
păstrează rezerve. Ne antrenează. Ne pregăteşte pentru o nouă Biserică. Iar El
este cu noi – pur şi simplu nu putem adăuga reguli – doar ceea ce am câştigat
deja de fapt, atâta doar că ştirile încă nu au ieşit la suprafaţă – şi violenţa
trebuie restabilită.”
