ALIANTA
FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
office@alianta-familiilor.ro
8 februarie 2018
"DE ACUM
SUNTEM CRESTINI:" MARTURIA UNEI FOSTE MUSULMANE
Presa occidentala acorda atentie occidentalilor
care se convertesc la islam dar tinde sa ignore convertirea musulmanilor la
crestinism. Cu ani in urma presa britanica a publicat pe larg despre
convertirea la islam a fostului ambasador britanic in Arabia Saudita, iar spre
sfarsitul anului trecut si inceputul acestui an presa germana a facut la fel
privind convertirea la islam al unui lider din Alternativa pentru Germania care
a demisionat din partid. Trecuta cu vederea insa este convertirea musulmanilor
la crestinism, un subiect pe care il incepem astazi si speram sa-l continuam cu
alte ocazii. Iar un alt subiect, ingrijorator, este persecutia continua si de
durata a crestinilor de catre musulmani in centrele de refugiati din Europa, in
special Germania. [Detalii: http://www.dw.com/en/anti-christian-crime-causes-increasing-concern-in-germany/a-42430403]
Cu ani in urma se zicea ca pina in 2075
islamul va deveni religia cea mai numeroasa a planetei iar crestinismul va fi
pe locul doi. Dar sondajele de opinie facute in ultimii ani incep sa puna la
indoiala acest pronostic. Sub Administratia Obama numarul musulmanilor in
Statele Unite a crescut mult, in special datorita imigratiei si politicii
pro-refugiati musulmani dusa de ea. Conform unui studiu publicat pe 26 ianuarie
de Pew Research Center, insa, numarul musulmanilor in Statele Unite s-a
plafonat si pare sa nu mai creasca. Daca anual numarul musulmanilor in Statele
Unite creste cu 100.000, simultan comunitatea musulmana pierde un numar
aproximativ egal de credinciosi. Cresterea lor numerica e atribuita imigratiei,
sporului natural demografic si convertirii la islam a unor crestini, budisti,
hindusi si a membrilor altor religii. Conform studiului Pew, 100.000 de
musulmani isi parasesc credinta anual in SUA. Dintre acestia, 55% devin atei,
lipsiti de credinta, agnostici ori fara religie, 22% se convertesc la
crestinism, 21% nu se identifica cu nici o religie, iar 3% afirma ca nu stiu ce
cred. 22% dintre cei care parasesc islamul sunt musulmani imigrati din Iran,
motivul principal pe care ei il invoca fiind excesele teocratiei islamiste si
terorismul islamist. [Detalii: http://www.pewresearch.org/fact-tank/2018/01/26/the-share-of-americans-who-leave-islam-is-offset-by-those-who-become-muslim/]
O carte fascinanta
Musulmanii Europei, in special iranienii, se
convertesc si ei la crestinism, in numar modest, dar constant. O carte a fost
publicata la sfarsitul anului despre convertirea la crestinism a unei tinere
iraniene, nascuta in Iran, dar care prin mila lui Dumnezeu a ajuns in Europa,
s-a stabiliti in Suedia si acolo s-a convertit la crestinism impreuna cu
familia ei. Iar apoi a convertit pe altii.
E greu de spus cind autoarea, Annahita Parsan, s-a
nascut. Cartea descrie evenimentele dar nu prezinta o cronologie a vietii ei.
Numele ei e fictiv, dar in spatele lui se afla o persoana reala cu o poveste de
viata tragica, plina de abuzuri din partea familiei, a sotului, a autoritatilor
si a prietenilor. Singurele persoane care s-au purtat frumos cu ea, i-au
zimbit, nu au abuzat-o si au tratat-o cu compasiune, demnitate si respect, zice
ea, au fost crestinii. Titlul cartii, parca inspirat din una din epistolele
Apostolului Pavel, e Stranger
no More, care ar putea fi tradus in romaneste in mai multe
feluri, dar cel mai potrivit, Nu
mai sunt straina. Subtitlul cartii e A Muslim Refugee’s Story of Harrowing
Escape, Miraculous Rescue, and the Quiet Call of Jesus (“Istoria unei refugiate
musulmane despre o evadare spectaculoasa, o salvare miraculoasa, si chemarea
blanda a lui Isus”).
E usor de dedus din evenimentele politice
discutate in cartea lui Parsan ca autoarea s-a nascut in 1960 ori pe la
inceputul anilor 60, intr-un satuc din muntii Iranului de pe langa Isfahan. S-a
nascut intr-o familie musulmana devotata islamului si lui Mohammed. S-a
casatorit devreme, imediat dupa izbucnirea Revolutiei Islamice din Iran, in
1978. Pe atunci deja avea un copil, al carui nume apare in carte ca Daniel. Isi
iubea sotul, casatoria lor fiind una fericita si plina de bucurii. Pina intr-o
zi cind sotul ei, militar si functionar in armata iraniana, a fost trimis pe
front sa lupte impotriva Iraqului si a trupelor lui Saddam Hussein, unde a fost
ucis. Annahita a ramas vaduva pe la 20 de ani cu micutul Daniel in brate. A
fost prima mare tragedie din viata ei.
Conform obiceiurile musulmane trebuia sa se
recasatoreasca. I-au facut curte verisorii sotului mort, dar i-a respins. I-au
facut curte barbati in varsta care aveau mai multe sotii si copii, unii dintre
ei mai de varsta ei dar i-a refuzat si pe ei. Pina intr-o zi cind vecinul
familiei a cerut-o in casatorie. Annahita a acceptat. Nu i-a placut de al
doilea sot, al carui nume in carte e Asghar. I-a spus dinainte ca nu doreste
relatii sexuale cu el. Asghar fusese si el casatorit, sotia i-a murit, si avea
o fiica mica al carei nume in carte e Cherrie. La scurta vreme dupa casatoria
cu Asghar, Annahita a devenit insarcinata, iar Asghar a inceput sa o bata. Era
deosebit de violent, suspicios, gelos si crud. Multe din cele 269 de pagini ale
cartii descriu violenta din familie si batalile pe care ea le-a primit de la
el. Mai ca nu era zi cind sa nu o bata, sa-i vorbeasca urat, sa o injure, ori
sa o numeasca prostituata ori adultera. Conform legii musulmane, Annahita putea
sa divorteze inainte de implinirea unui an de casnicie. I-a spus ca divorteaza,
zi in care a primit cea mai crunta bataie din partea lui. Timida si influentata
de familie, insa, Annahita s-a razgindit, sperind ca bataile si violenta vor
inceta.
Asghar era si el angajat in armata iraniana.
Petrecea citeva saptamini pe front si cateva acasa. Dupa citiva ani Annahita a
ramas insarcinata din nou si a nascut o fetita al carei nume in carte e
Roksana. In timp, Asghar a devenit un opozant al regimului islamist si a decis
sa evadeze din Iran, sa ajunga in Occident si acolo sa se alature rezistentei anti-islamice
al carei obiectiv era restabilirea monarhiei in Iran si reintronarea Shahului.
De la o vreme a inceput sa fie suspectat de autoritati, au urmat chiar si cateva
interogatii, si intr-o seara Asghar i-a spus lui Annahita ca trebuie sa plece cat
mai curand din Iran in Turcia iar de acolo in Occident.
Turcia anilor 80
Asghar s-a inteles cu un traficant de
persoane sa-l treaca pe el, Annahita, Roksana si pe un nepot de al lui in
Turcia. Traficantul a refuzat sa-l duca si pe Daniel care a ramas in urma.
Cartea da detalii interesante privind evadarea, drumul din Isfahan spre Turcia,
si traversarea muntilor inalti care despart Iranul de Turcia. Inainte de a
incepe traversarea muntilor au stat intr-o casa la poalele muntilor pana cand
vremea le-a fost prielnica pentru drum. Incepuse sa se faca rece iar Annahita
nu avea haine groase. Nici Roksana. Annahita nu mai putea face lapte si pe
Roksana o hraneau cu lapte cumparat. Dificultatile i-au tentat sa se intoarca
acasa, dar drum inapoi nu mai era. Platisera bani grei traficantului sa-i
treaca in Turcia.
S-au apucat de drum intr-o dimineata. Pe
Roksana au pus-o intr-o sacosa. Drumul era anevoios. Cu fiecare metru devenea
tot mai abrupt. Uneori ploua iar de la ceva vreme a inceput sa ninga. Zilele
erau pe drum iar noptile se adaposteau in pesteri ori stateau ascunsi sub
stanci. Pe alocuri dadeau peste stane de oi de unde cumparau lapte si hrana sa
ramina in viata. De la o vreme temperatura nu mai trecea de 0 grade. Era tot
mai greu sa o tina pe Roksana in viata. Nu puteau sa faca foc sa se incalzeasca
pentru a nu fi depistati de autoritati.
Dupa aproape o saptamina de mers prin munti
traficantul le-a zis ca au ajuns la granita cu Turcia. Le-a aratat o poteca
spunandu-le ca daca se vor tine de ea vor ajunge in Turcia la putin timp. Apoi
a disparut. Impreuna cu nepotul lui Asghar si cu o sacosa in care Annahita si
Asghar aveau bani si lucruri pretioase. Ningea, se intunecase, si cei doi
pierdusera poteca. S-au oprit langa o stanca uriasa si au facut foc sa se
incalzeasca. Annahita deshide sacosa unde o pusese pe Roksana dar fetita nu mai
dadea semne de viata. Era rece, vanata si nu mai respira. Dintr-o data vad in
intunecimea noptii o multime de ochi sclipitori. Era o haita de lupi. Annahita
si Asghar au facut focul si mai mare, iar de la o vreme lupii au fugit. S-a
facut lumina dar inca ningea. Au pornit din nou la drum si, miracol, dupa cateva
ore au dat peste un drum de tara. Au coborit si au mers pe drumul acela
inainte.
Drumul urca din nou in munti si au ajuns la o
stana unde au dat peste oier si nevasta lui. I-au primit in casa lor dar ei
vorbeau o limba diferita. Annahita si Asghar si-au dat seama ca nu mai sunt in
Iran dar nu stiau daca au ajuns in Turcia ori Armenia. Dupa putin timp au
inteles ca sunt in Turcia. Femeia le-a dat sa manance si a apucat sacosa in
care era trupul lui Roksana crezand ca acolo erau rufe murdare care trebuiau
spalate. Annahita s-a crispat, femeia a tras fermoarul si a exclamat, in
turceste, “bebelus, bebelus”! Toata familia s-a strans in jurul lui Roksana.
Fetita respira, avea gura deschisa, si dadea din miini. Sotia oierului i-a adus
lapte si o troaca de apa calda unde Annahita a spalat-o. Annahita plangea si
multumea in inima ei lui Allah pentru ca i-a scapat fetita de la moarte.
Annahita s-a dus in baie, s-a privit in
oglinda, si s-a ingrozit. Fata ii era inghetata, la fel pielea de pe maini si
degetele de la picioare. Dupa cateva zile de odihna in casa oierului, oierul
i-a dus la un drum si le-a dat de inteles ca mergand pe drumul acela vor ajunge
la o garnizoana de graniceri. Asa au facut si la scurt timp au ajuns la
garnizoana. Au fost arestati pentru intrare ilegala in Turcia si detinuti. In
centrul de detentie au dat peste alti refugiati iranieni, unii aflandu-se acolo
de aproape un an. Annahita si Asghar si-au vazut visurile spulberate. Au urmat
interogatiile, numeroase si tot mai agresive. Dupa sase luni de detentie ori
cam asa ceva, in camera lui Annahita si Ashgar a fost pus un alt iranian, un om
de afaceri care ducea marfa din Germania in Iran. Cunostea bine filiera
traficului de persoane din Iran in Germania si, dupa ce a ascultat povestea lui
Annahita, a promis ca dupa eliberarea lui ii va ajuta sa ajunga in Istanbul.
S-a tinut de cuvant. Dupa cateva saptamani Annahita si Asghar au fost pusi pe
un autobuz cu destinatia Istanbul. Dupa doua zile au ajuns in Istanbul unde li
s-a spus sa se prezinte la politie. Au facut intocmai si politia le-a eliberat
acte spunandu-le ca sunt liberi.
Dar unde sa mearga? Unde sa doarma? Unde sa
se spele? Li s-a dat adresa unui centru pentru refugiati. Au stat acolo cateva
luni, nestiind unde vor ajunge si cand. Roksana incepuse sa creasca. Una din
persoanele de care Annahita isi aminteste in centrul de refugiati care s-a
purtat frumos cu ea a fost o tiganca care ii aducea mancare si ii spunea care
tari primeau refugiati iranieni. Annahita si Asghar au ales Danemarca, au cerut
imigrare, si dupa aproape un an au aterizat in Copenhaga.
Danemarca
Viata in Danemarca nu a fost usoara. Familia
primea asistenta sociala de la stat, Annahita mergea la colegiu sa invete
daneza, iar Roksana la gradinita. Asghar s-a apucat de politica. Nu muncea, nu
invata daneza si isi petrecea timpul complotand impotriva regimului islamist
iranian. Se legase de alti tineri iranieni care ii impartaseau ideologia si
obiectivele, si stateau la el in apartament pina dimineata in zori la discutii.
De la o vreme Asghar devenise tot mai gelos si bataile au inceput din nou.
Annahita a incetat sa mai mearga la scoala si viata ei a devenit un iad. Asghar
s-a apucat de baut raki impreuna
cu prietenii iranieni si a devenit tot mai violent. Familia nu avea prieteni in
afara comunitatii de refugiati iranieni.
Intr-o dimineata, dupa ce fusese facuta zob
de Asghar, cineva bate la usa apartamentului in care Annahita si Asghar
locuiau. Annahita se uita pe vizor si vede un domn si o doamna in fata usii,
ambii mai in varsta si imbracati frumos. De teama, nu a deschis usa. Dupa doua
saptamini domnul si doamna bat din nou la usa si de data asta Annahita deschide
si ii invita inlauntru. Dar nu pot comunica. Invitatii vorbeau engleza dar
Annahita nu. Invitatii nu vorbeau daneza. S-au privit unii pe altii si
singurele cuvinte pe care Annahita si le aminteste din acea prima vizita au fost
“Christian ... Jesus” (“crestini ... Isus”). Invitatii au plecat si Annahita
s-a gandit ca nu ii va mai vedea. Dar s-a inselat. Dupa catva timp cei doi
revin, Annahita deschide usa, si primeste din partea lor o Biblie in farsi. In
timp, Annahita incepe sa citeasca Biblia, nu o intelege si o pune pe raftul de
sus al bibiotecii familiei.
Anii trec si Annahita si Asghar reusesc sa
aduca in Danemarca copiii lasati in urma in Iran, pe Daniel si Cherrie. Copiii
merg la scoala si se integreaza rapid si usor in societatea daneza. Bataile,
insa, continua si intr-o zi Annahita e dusa la administratia colegiului si
intrebata de ce mai in permanenta are vanatai pe brate si pe fata. Incepe sa
planga si divulga violenta din familie. Politia intervine si o separa pe
Annahita si Roksana de Asghar. Asghar devine si mai violent iar politia ii
sugereaza lui Annahita sa isi schimbe identitatea si sa plece in Suedia
impreuna cu copiii. Annahita agreaza si la scurt timp impreuna cu Roksana si
Daniel pleaca in Suedia. Cherrie ramine in urma cu tatal ei Asghar.
De acum suntem crestini!
Primul contact a lui Annahita si copiii ei in
Suedia a fost cu o manastire de maicute de langa Stockholm. A fost primita
acolo pentru zece zile pana cand isi va putea gasi un loc pentru ea si copii.
Annahita e coplesita de ce vede si aude, de rugaciunile maicutelor, cantarile,
si de devotamentul lor fata de “Isus”. Discutiile ei cu maicutele inevitabil
duc la acelasi subiect – “Isus”. Ceva o face pe Annahita sa se intrebe de ce e
atat de norocoasa? Priveste inapoi la dificultatile vietii si incepe sa-si dea
seama ca cineva ori ceva a fost in spatele ei, a pazit-o si o ajuta. Curioasa,
incepe din nou sa citeasca Biblia. Iubeste scoartele negre, paginile albe,
marginile aurii si mai ales mirosul tipariturii proaspete. Continua sa
mediteze. Ani la rand. Intra in contact cu misionari americani, cu crestini
iranieni care deja se convertisera de la islam si incepe sa mearga la biserica.
Intr-o zi isi ia copiii si merg impreuna la o
biserica luterana. Biserica era goala. Copiii se uita la mama lor, Annahita se
roaga, ingenunchiaza si continua sa se roage. De la o vreme simte pe Daniel si
pe Roksana ingenunchiati langa ea, rostind si ei rugaciuni. Dupa jumatate de
ora sau cam asa ceva, Annahita se ridica, isi saruta copiii si le spune: “de acum suntem crestini”. (Pagina
230)
Urmeaza alte evenimente in viata lui
Annahita, familia ei din Iran se converteste la crestinism, si de la o vreme o
multime de iranieni din comunitatea iraniana din Suedia se convertesc si ei.
Annahita isi transforma casa intr-o mica bisericuta in care ani la rand a tinut
studii din Biblie cu emigratii iranieni, in special femeile. Uneori avea in
casa ei pana la 30 de persoane. Au inceput sa primeasca botezul crestin, si
iranienii din Occident au inceput sa se converteasca la crestinism cu
miile. Se spune ca
in cinci ani Annahita a convertit la crestinism 1.500 de musulmani.
Convertirea mamei lui Annahita
Incheiem cu istoria convertirii mamei
Annahitei. Mama ei a refuzat sa se converteasca, relatiile ei cu Annahita fiind
dificile din aceasta pricina. Intr-o seara mama ii spune ca se converteste la
crestinism daca in noaptea aceea il vede pe Isus in vis. Annahita s-a rugat in
camera ei mai toata noaptea. Dimineata a pregatit micul dejun pentru familie si
mama ei era tacuta dar vizibil manioasa si crispata. Annahita a lasat lucrurile
sa se linisteasca si dupa cateva zile a intrebat-o daca a visat visul pe care
si-l dorise. Mama a inceput sa lacrimeze. A visat, zice ea, un barbat care avea
deasupra capului o lumina intensa. El sapa cu o lopata si semana. Mama
Annahitei l-a intrebat “ce faci”? si El a raspuns: “Seman. Ajuta-ma”! Femeia
s-a apropiat de barbat si i-a luat sapa din mana. Cand a luat-o a vazut o gaura
in fiecare mana a barbatului. Barbatul i-a zimbit. Femeia s-a trezit din somn
si a inceput sa planga. (Pagina 243) Visul care l-a cerut l-a primit, iar la
scurt timp dupa aceea a devenit si ea crestina.
AFR va recomanda:
Oferim o scurta recenzie a cartii:
PARLAMENTARI - DATI DRUMUL LA
REFEREND!
Dupa cum stiti, pe 1 februarie Curtea
Constitutionala a Romaniei a respins obiectiunile de neconstitutionalitate
formulate de PNL in decembrie privind legea refendumului pentru Articolul 48. 3
650 000 de romani cer ca Parlamentul sa voteze cat mai curind si favorabil
initiativa cetateneasca si sa o supuna la vot cat mai curind. Stopati
subminarea suveranitatii cetatenilor Tarii!
ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA
UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
Articolul 16 din Declaratia Universala a
Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale,
barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea
sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie elementul natural
si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii
si a statului". Familia romana isi cere drepturile. Aceste
drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le
pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi.
Pretuiti-le!
JOIN US ON FACEBOOK / URMARITI-NE
SI PE FACEBOOK!
Publicam comentariile noastre de joi si pe
Facebook. Va rugam sa ne urmariti si sa deveniti prietenii nostri pe
Facebook: https://ro-ro.facebook.com/Alianta.Familiilor/
VRETI SA FITI INFORMATI?
Buletinul informativ AFR apare in fiecare
Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online
apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care
doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si
evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atat
la nivel national cat si la nivel unional si international, sunteti invitati sa
va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele
si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.
FACETI-NE CUNOSCUTI!
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor
d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va
multumim.
ANUNTURI
Cei care doriti sa faceti anunturi prin
intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni
le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.
Alianta Familiilor din Romania
