Hai sa fim cu totii prietenii lui Isus !

Ridicarea glorioasă la Cer a Sfintei Fecioare Maria

650. Ridicarea glorioasă la Cer a Sfintei Fecioare Maria

8 decembrie 1951

           Oare cât timp a trecut? Este greu de stabilit. Dacă analizăm trupul neînsuflețit înconjurat de flori, am putea spune că doar câteva ore. Dar dacă ne uităm la frunzele de viță de vie pe care se odihnesc florile, deci, din frunzele veștejite și celelalte flori – care sunt tot atâtea relicve ce odihnesc în cufăr – trebuie să concluzionăm că au trecut zile.

          Trupul Mariei era exact așa cum a fost când sufletul i-a părăsit trupul. Cu toate acestea pe fața și mâinile ei firave nu se vedea nici o urmă a morții. În cameră nu este nici un fel de miros neplăcut. Ba dimpotrivă, o umple o mireasmă nedefinită ca și cum ar fi un amestec de tămâie, crin, trandafir, lăcrimioare, iarbă de munte...

          Ioan – cine știe de câte zile priveghează – șezând pe scăunel, cu umerii lipiți la perete, a adormit, de obosit ce era. Candela de pe podea îi luminează fața foarte palidă și ochii înroșiți de plâns.

          Mijește de ziuă întrucât lumina-i slabă luminează terasa și via ce împrejmuiește casa. În lumina crescândă ce se strecoară pe ușă, se conturează obiectele din cameră care sunt departe de candelă și care mai înainte puteau fi doar bănuite.

          Subit, locul este inundat de o lumină uriașă, o lumină argintie, aproape fosforescentă, cu tonuri de albastru și crește într-una estompând lumina zorilor de zi și pe cea a candelei. Este aceeași strălucire care a umplut grota de la Betlehem în momentul nașterii lui Isus. Apoi, din acest șuvoi de lumină, însoțiți de o prezență și mai luminoasă, apar îngeri – exact așa cum le-au apărut păstorilor – și dau din aripi ușor, ca într-un dans, murmurând ritmic. Îngerii, se adună în jurul patului, se apleacă asupra trupului nemișcat și îl ridică. În toiul bătăilor de aripi mai puternice, se intensifică și vocile eterice. Se ridică prin despărțitura apărută în acoperiș – care s-a deschis prin aceeași minune ca mormântul lui Isus – luând cu ei trupul reginei lor. E adevărat că este Sfânt, dar încă nu este glorificat, de aceea încă este supus legilor materiei. Toate acestea nu au fost valabile pentru Cristos, deoarece El a fost glorificat imediat ce a înviat din morți. Melodia bătăilor de aripi se intensifică și e atât de puternică, ca și sunetul de orgă.

          Ioan, cu toate că dormea în continuare, s-a mișcat pe scăunel de vreo două trei ori, ca și cum lumina puternică și bătăile de aripi ale îngerilor l-ar fi deranjat. Apoi, dezmeticindu-se, se trezește de-a binelea datorită larmei puternice și a curentului de aer. Vântul, ce cobora din acoperișul deschis și ieșea pe ușa deschisă, mișca de colo-colo așternuturile patului de acum gol, precum și hainele lui Ioan și, cu un zgomot puternic, stinge candela și trântește ușa.

          Apostolul privește de jur împrejur, încă buimac, încercând să își dea ce se întâmplă. Observă că patul este gol și că acoperișul este deschis.

Presupune că s-a petrecut o minune. Aleargă afară pe terasă, ca la un fel de imbold sau o chemare cerească, își ridică privirile, își protejează ochii de lumina puternică ca să nu-l împiedice în a vedea.

          Și vede. Vede trupul Mariei, încă tot neînsuflețit, ca al unui om ce doarme, ce se ridică tot mai sus și mai sus, în cercul corului de îngeri. Ca o ultimă salutare, mantia și vălul se mișcă, poate de la vântul care s-a stârnit subit de la ridicarea către cer și de la bătaia aripilor îngerilor, și florile pe care Ioan le-a aranjat în jurul Mariei cad dintre faldurile hainelor, pe terasă și pe pământul Ghetsimanilor, în timp ce hosana corului de îngeri devine tot mai estompat și mai îndepărat.

          Ioan privește doar trupul, în timp ce se ridica datorită Minunii Dumnezeiești, spre a-l compensa și a-l răsplăti pentru iubirea lui pentru Maria și vede clar că, Maria -  înconjurată de razele soarelui -  învie, iese din starea de inconștiență care a despărțit sufletul de trup, prinde viață, se ridică în picioare (fiindcă deja și ea se bucură de darul dumnezeiesc al trupului glorificat).

          Ioan doar privește. Minunea pe care i-o dă Dumnezeu, îl umple de putere. O vede pe Maria ridicându-se la Cer, în pofida tuturor legilor naturale. Îngerii care cântau osana, o înconjoară dar nu o mai ajută în înaintare. Și Ioan este ca vrăjit de această priveliște minunată, pe care nici o pană omenească, nici cuvânt omenesc nu o poate reda fiindcă este de o frumusețe de nedescris.

          Ioan, încă stând sprijit cu spatele de peretele terasei, privește în continuare acel trup de o frumusețe dumnezeiască – pentru că așa era Maria – cum se ridică tot mai sus. Dumnezeu a creeat-o în mod unic, pentru că a vrut-o neprihănită, ca să fie Cuvânt întrupat. Și Dumnezeu dăruiește o ultimă minune mai mare – acestui ucenic credincios – viziunea întâlnirii dintre mamă și Fiu, care de asemenea este minunat și strălucitor, de o frumusețe de nedescris. Se pogoară din Cer, ajunge la Mama Sa, o strânge la piept, iar apoi, ca două comete, dispar amândoi, întorcându-se de unde a venit.

           Viziunea lui Ioan ia sfârșit. Își pleacă în piept capul. Pe fața lui obosită se oglindesc deopotrivă durerea pierderii Mariei și bucuria glorificării destinului ei. Dar deja bucuria depășește durerea.

          Vorbește așa: - Mulțumesc o, Dumnezeul meu! Mulțumesc! Am bănuit că aceasta se va împlini! Am vrut să rămân treaz ca să nu pierd nici un moment din plecarea ei glorioasă la Cer. De trei zile nu am mai dormit! Și m-a doborât complet oboseala și nesomnul, tocmai când a sosit momentul ridicării la Cer, dar poate Tu ai vrut așa, oh, Dumnezeul meu. Ca să nu mă îngrijorez și să nu sufăr prea mult în acea clipă...Da. Firește că Tu ai vrut, la fel cum ai vrut ca eu să văd și acum, ceea ce fără minunea Ta, nu aș fi putut să văd. Mi-ai permis să văd – chiar dacă din depărtare – pe cea glorificată, ca și cum ar fi fost aproape de mine. Și să-L revăd pe Isus! Oh! Viziune binecuvântată, neașteptată, nesperată! Oh, Isuse, recompensa recompenselor, pentru Ioan al Lui! Cel mai mare har, să-L revăd pe Domnul și Învățătorul meu! Profundă recunoștință, pentru aceasta! Să-L văd pe El lângă Mama! El, asemănător soarelui și Maria, lunii! Ambii strălucitori, glorificați și fericiți, pentru că pot fi din nou împreună! Cum va fi acum Paradisul, când amândoi sunteți acolo, voi, cele mai mari stele ale Ierusalimului ceresc?

          O, ce bucurie pentru corurile de îngeri și pentru sfinți! Această bucurie ce mi s-a dat, să pot vedea pe Fiul cu Mama – este de o însemnătate atât de mare, încât șterge orice suferință și-i ia locul pacea.

          Dintre cele trei minuni pe care le-am cerut de la Dumnezeu, două s-au împlinit. Am văzut cum în Maria s-a reîntors viața și de asemenea simt cum pacea se reîntoarce în mine. Toate îngrijorările mele au trecut, fiindcă v-am văzut reuniți în slavă. Mulțumesc, oh, Dumnezeule! Și mulțumesc că ai dat posibilitatea unei făpturi, curate, să poată vedea care este soarta sfinților, cum va fi judecata de pe urmă și renașterea și reunirea trupului cu spiritul, care s-a suit în mometul morții. Nu am avut nevoie să văd. Nu trebuia să văd, ca să cred, fiindcă eu întotdeauna am crezut cu tărie fiecare cuvânt al Învățătorului. Dar mulți se vor îndoi, peste secole și milenii, de faptul că trupul care a devenit țărână va fi din nou viu. Acelora, eu le voi putea spune, jurându-mă pe lucurile cele mai sfinte, că nu doar Cristos a înviat prin propria Sa putere dumnezeiască, ci și sfânta Lui Mamă la trei zile de la moartea ei – dacă această stare se poate numi moarte. A înviat și trupul reunit cu sufletul și-a luat locul în lăcașul veșnic, în Cer lângă Fiul ei. Voi putea spune: Credeți, o, voi creștini, toți cei care sunteți creștini, în învierea trupului, în ziua judecății și în viața veșnică în trup și suflet. Aceasta este o viață fericită pentru sfinți și groaznică pentru păcătoși. Credeți și trăiți ca sfinții, așa cum au trăit ca sfinții, Maria și Isus, pentru ca soarta voastră să fie la fel ca și a lor. Eu am văzut trupurile lor cum s-au înălțat la Ceruri. Eu pot să dau mărturie despre aceasta. Trăiți ca oamenii drepți pentru ca odată să puteți fi în lumea veșnică – în trup și suflet –  împreună cu Soarele - Isus,  și cu Maria - Steaua (steaua stelelor). Îți mulțumesc încă odată, o Dumnezeule!

          Și acum, să strângem ce a rămas după ea: florile care au căzut dintre falduri, fruzele de viță rămase în pat – și să le păstrăm. Va fi nevoie de ele...Da, ne vor ajuta, ca să dea ajutor și împăcare fraților mei mult așteptați. Mai devreme sau mai târziu, tot voi da de ei...” Adună petalele de flori căzute și reîntorcându-se în cameră le împătură într-o bucată de pânză.

          Apoi privește mai atent la acoperiș și exclamă:

          Încă o minune! Un alt eveniment ieșit din comun din șirul de minuni din viețile lui Isus și Mariei! El, Dumnezeu a înviat prin propria putere și voință rostogolind piatra  de la intrarea mormântului și s-a înălțat la Ceruri. Singur. Și Maria este sfântă, dar este fiică a omului; trecerea pentru înălțarea ei la ceruri s-a deschis cu ajutorul îngerilor și ei au dus-o sus.

          În Cristos, sufletul a înviat din nou trupul, încă de pe pământ, pentru că așa a trebuit să fie, pentru ca dușmanii lui să tacă și pentru ca cei care-L urmează să se întărească în credință. În Maria, sufletul s-a reîntors când deja era la porțile Paradisului, fiindcă pentru ea nimic altceva nu a fost mai important decât puterea înțelepciunii depline și veșnice a lui Dumnezeu!

          Ioan adună florile și crengile ofilite de pe pat și le pune lângă celelalte adunate afară și le așează lângă capacul cufărului. Apoi îl deschide pune pernița, pătura (apoi merge în bucătărie și strânge și alte obiecte de uz: fusul si roata de tors, vasele sale) – și le pune lângă celelalte lucruri.

          Închide lada și se așează pe scăunel exclamând: Acum, și sarcina mea s-a împlinit! Pot pleca liber, acolo unde Duhul lui Dumnezeu mă va călăuzi. Să merg! Pentru a Răspândi învățătura Dumnezeiască la care Învățătorul m-a făcut părtaș pentru ca să predau mai departe oamenilor. A-i învăța iubirea, să creadă în ea și în puterea ei. Să-i învăț pe oameni ce a făcut pentru ei iubirea lui Dumnezeu. Prin Jertfa și Sfințenia Lui, ne putem uni în Isus Cristos în Euharistie, în sfânta împărtășanie veacuri la rând, așa cum El ne-a poruncit să repetăm ritul și jertfa. Toate sunt daruri desăvârșite ale iubirii! A iubi iubirea, pentru ca să creadă în ea, așa cum noi am crezut și credem în El. Iubirea trebuie sădită  pentru ca recolta și pescuitul să fie bogate pentru Domnul. Maria mi-a spus la ultima noastră discuție că iubirea câștigă totul – cel care iubește este antiteza lui Iuda, care a fost însăși ura. Așa cum Petru a fost mai aprins iar Andrei mai blând, fii lui Alfeu, cu sacramentele și știința, împletite cu purtarea nobilă, și așa mai departe. Eu, cel care iubește duios, acum, când nu-i mai am pe Isus și Mama lui, pe cine să iubesc pe pământ, voi merge să vestesc iubirea printre popoare. Iubirea va fi arma mea și învățătura mea. Și cu asta am să înfrîng diavolul, păgânismul și voi cuceri multe suflete. Voi continua ceea ce au făcut Isus și Maria, cei care au fost reprezentanții desăvârșiți ai iubirii.

Sursa: „Evanghelia, asa cum mi-a fost revelata” – Maria Valtorta, vol. 10.

Adormirea Maicii Domnului

649. Adormirea Maicii Domnului

    Maria se află în camera ei mică de deasupra terasei. Este îmbrăcată într-un alb imaculat. Este alb vălul, matia ce îi acoperă gâtul și umerii. Aranjează niște haine, ale ei și ale lui Isus, haine pe care le-a păstrat până acum. Le alege pe cele mai bune. Sunt puține. Dintre ale ei, le alege pe cele pe care le-a purtat pe Golgota, iar dintre cele ale lui Isus, una de pânză pe care o purta în zilele de vară și mantia însângerată pe care au găsit-o în grădina Ghetsemani.

    După ce le-a împăturat și a sărutat mantia însângerată, pășește către ladă. În acest cufăr, păstrează de ani de zile relicvele Ultimei Cine și ale Patimilor. Le așează pe toate pe raftul cel de sus, iar hainele le pune dedesupt.

Când închide cufărul, Ioan – care tocmai căutând-o intră pe ușă, deoarece de obicei, în timpul dimineții Maria obișnuia să fie în bucătărie și azi nu a văzut-o de loc – o întreabă:

- Ce faci, Măicuță?

- Am aranjat totul, ceea ce am considerat important să păstrez. Toate amintirile...Tot ceea ce dă mărturie despre nemărginita Lui iubire și durere.

- O, Maică, de ce deschizi din nou rănile cumplite ale inimii tale cu aceste lucruri triste? Ești palidă, iar mâinile îți tremură...Suferi văzându-le – spune Ioan pășind către ea, fiindcă e atât de palidă și tremură atât de tare încât îi e teamă să nu cadă.

- O! Nu tremur din această cauză și nici nu de aceea sunt palidă. Aceasta nu se întâmplă pentru că rănile inimii mele s-au redeschis....oricum acestea nu s-au vindecat niciodată pe deplin. De fapt niciodată nu a fost în mine o atât de mare pace și bucurie.

- Niciodată ca acum? Nu înțeleg....Văzând aceste lucuri ce păstrează amintirea acelor ore cumplite se iscă din nou în mine durerea. Și eu sunt doar ucenicul Său, dar tu ești Mama Lui...

- Înțelegi prin aceasta că ar trebui să sufăr mai mult. În accepțiune omenească, ai dreptate. Dar nu este așa. Deja am învățat să suport durerea provocată de despărțirea de Fiul meu. Întotdeauna m-a și durut, deoarece prezența și apropierea Lui, pentru mine a însemnat Paradisul pe pământ. Întotdeauna, benevol am acceptat suferința cu seninătate, deoarece fiecare faptă a lui a fost Voia Tatălui și s-a supus Voinței dumnezeiești. De aceea am acceptat-o întotdeauna, întrucât și eu întotdeauna am îndeplinit voința Tatălui. Am suferit când Isus m-a părăsit. E adevărat. M-am simțit singură. Doar Dumnezeu mi-a văzut suferința, atunci când, în copilărie m-a părăsit ca să stea de vorbă cu înțelepții de la Templu. Când L-am întrebat de ce a plecat de lângă mine, nu a spus nimic. Tot așa s-a întâmplat când a devenit Învățător...și atunci eram văduvă deja, într-un oraș în care – cu una sau două excepții – nimeni nu m-a iubit. Nu m-a mirat nici ceea ce a spus la nunta de la Caana. El a îndeplinit voia Tatălui. Iar eu L-am lăsat. L-am ajutat cu rugăciune sau cu sfaturi. Am dat sfaturi ucenicilor și m-am rugat pentru nefericiți. Dar nu am putut face mai mult de atât. Am suferit când a mers în lume, care este atât de haínă și păcătoasă, încât și El însuși a suferit din cauza ei. Ce fericită am fost când se reîntorcea la mine! Acea fericire compensa de sute de ori acea suferință când nu era cu mine. Când a murit, suferința aproape că m-a sfâșiat, dar nici nu aș putea să exprim în cuvinte acea fericire ce m-a cuprins când mi s-a arătat după înviere! Durerea cumplită provocată de despărțire atunci când s-a înălțat la Ceruri, va lua sfârșit atunci când viața mea pământească se va încheia. Acum sunt fericită și fericirea mea este atât de imensă, pe cât de mare mi-a fost durerea, deoarece simt deja încheierea vieții mele pământești. Am făcut ceea ce a trebuit să fac. Mi-am încheiat misiunea mea pe pământ. Insă cealaltă, cea din Ceruri, nu se va încheia niciodată. Dumnezeu m-a lăsat pe Pământ, până ce, așa ca și Isus, nu mi-am îndeplinit sarcinile. Trăiește în mine acea fericire mistică, ca acea pe care Isus a trăit-o în toiul celor mai cumplite patimi, ca un strop de balsam, atunci când a spus ”S-a împlinit!”

- În acel ceas, Isus a fost fericit?

- Da, Ioan. Această fericire nu poate fi înțeleasă de oameni. Doar acele suflete pot să o înțeleagă care trăiesc deja în lumina lui Dumnezeu și văd acele mistere profunde ascunse sub vălul Regelui Veșnic, în lumina harului. Atunci când acele lucruri petrecute cu El s-au intensificat, când Tatăl L-a părăsit, atunci încă nu am înțeles acele lucruri. În acel ceas lumina s-a stins din lumea care nu a vrut să îl primească pe El. S-a stins și pentru mine. Nu ca pedeapsă, ci ca și Co-Răscumpărătoare și eu a trebuit să experimentez teama, în lipsa puterilor dumnezeiești, întunericul, deznădejdea, ispita Satanei, ca să nu cred ceea ce El a spus. Și eu am trăit în suflet ceea ce a trăit El Joi și Vineri. Dar apoi am înțeles. Când a înviat cel veșnic luminos, Lumina mi s-a înfățișat și am înțeles. Am înțeles totul. Și acea bucurie nemărginită, mistică despre care a vorbit Cristos: ” Am îndeplinit totul ceea ce Tatăl Mi-a încredințat. Iubirea către Tatăl a izbucnit din Mine, atunci când M-am jertfit, la fel și iubirea pentru oamenii pentru care am murit. Am săvârșit totul, ceea ce Mi-a încredințat. Mor fericit în suflet, deși mi-au sfâșiat Trupul.” Și eu am îndeplinit tot ceea ce a fost scris dintru începuturi. Mântuitorul s-a întrupat în mine, v-am ajutat pe voi, preoții Lui, ca să fiți desăvârșiți. Biserica este bine clădită și destul de puternică deja. Sfântul Duh o luminează, iar sângele primilor martiri o întărește și o sporește, cu ajutorul meu devine sfântă, iubirea pentru Dumnezeu și pentru aproapele o ține în viață și o întărește și astfel ura, intrigile și blestemul Satanei și al ciracilor lui, nu se pot înrădăcina în ea. Dumnezeu se bucură de acestea și vrea ca din gura mea să auziți: creșteți în iubire, creșteți pe calea desăvârșirii cunoașterii și a puterii, fiindcă așa creștinii vor fi tot mai mulți. Învățătura lui Isus este Iubirea. Iubirea a fost cea care l-a dus înainte și a călăuzit viața Lui și a mea. Nu am refuzat pe nimeni, i-am iertat pe toți. Doar pe unul singur nu l-am putut ierta fiindcă era deja în slujba Urii și nu a primit iubirea noastră nemărginită. Înainte de moartea Sa, înainte de a-și lua rămas bun, Isus v-a lăsat o singură poruncă: ”Să vă iubiți unii pe alții așa cum v-am iubit Eu”. Biserica are nevoie de iubire, pentru ca să trăiască și să sporească. Are nevoie mai ales de iubirea slujitorilor ei. Dacă nu vă iubiți unii pe alții din toată inima și nu-i iubiți pe frații voștri în Dumnezeu, Biserica devine stearpă. Nu va fi cine să conlucreze în re-creearea oamenilor și la ridicarea lor la rangul de fii ai lui Dumnezeu și moștenitori ai Raiului, și astfel Dumnezeu nu are cui ajuta. Dumnezeu este iubire. Toate faptele Sale sunt opera Iubirii. De la Creație până la Întrupare, de la Întrupare până la Răscumpărare, până la înființarea Bisericii. Iar la sfârșit, îi va aduna pe cei drepți în Ierusalimul ceresc, ca să se bucure în El. Îți spun acestea pentru că tu ești Apostolul iubirii și poți să înțelegeți aceste lucruri mai bine decât ceilalți...

    Ioan o întrerupe:

- Și ceilalți iubesc și se iubesc și unii pe alții...

- Da, însă doar tu poți iubi cu adevărat. Fiecare dintre voi are o specificitate, la fel ca și fiecare creatură. Dintre cei doisprezece, a ta este iubirea. Iubirea curată și supranaturală. Probabil de aceea, adică sigur de aceea, pentru că tu ești cu inima curată. Petru este uman, se aprinde repede și este sincer. Fratele lui, Andrei, este mai liniștit decât toți și mai rușinos. Fratele tău, Iacob, este mai pornit într-atât încât Isus l-a numit fiul trăznetului. Celălalt Iacob, fratele lui Isus este drept și eroic. Iuda, fiul lui Alfeu, om care se ține de cuvânt și întotdeauna nobil. Curge în el sângele lui David. Filip și Bartolomeu sunt cei care se leagă cel mai mult de tradiții. Simon Zelotul este precaut. Toma este iubitor de pace. Matei este smerit și, neuitându-și trecutul, rămâne mereu de neobservat. Și Iuda Iscarioteanul. Vai! El este oaia neagră a turmei lui Cristos. Și-a crescut șarpele cu iubirea lui. El a fost mereu mincinosul îndrăcit. Dar tu ești doar iubire și astfel îi poți face să înțeleagă sfatul meu și pe ceilalți care sunt departe. Spune-le să se iubească unii pe alții și pe toată lumea, chiar și pe prigonitorii lor! Și eu așa am devenit una cu Dumnezeu și am devenit logodnica Iubirii nemărginite și s-a întrupat în mine Cristos. M-am predat în totalitate lui Dumnezeu, cu toate că am știut din prima clipă câtă suferință va trebui să trăiesc. Am cunoscut cuvintele profeților și lumina dumnezeiască mi-a luminat înțelesul lor. Așadar, încă de la ”da”-ul spus Îngerului, am știut că mă predau celei mai mari dureri pe care o mamă o poate trăi. Dar inima mea nu a putut fi mărginită de nimic. Știu că îmi dă putere și lumină, atrăgându-mă în înălțimi ca un magnet. Acest foc purifică și înfrumusețează, îi transformă pe aceia care îl îmbrățișează. Da, iubirea este un adevărat foc. Foc care mistuie lucrurile trecătoare apoi îl transformă pe omul ruinat și dezbrăcat într-un om purificat, demn de Împărăția Cerurilor. Cât de mulți oameni căzuți printre ruine, păcătoși, stricați și fără țel, veți întâlni pe căile voastre de vestitori ai credinței! Pe niciunul să nu-l înjosiți ! Dimpotrivă, iubiți-i, pentru ca să vină la iubire și să câștige mântuirea! Sădiți în ei semințele iubirii! Mulți devin răufăcători pentru că nimeni niciodată nu i-a iubit, s-au i-au iubit incorect. Iubiți-i, pentru ca după curățarea lor, Duhul Sfânt să se poată muta în templul lor, care înainte de asta a stat gol și a păcătuit atât de mult! Pentru creație, Dumnezeu nu a ales un înger și nici nu a luat cele mai nobile materiale. A luat țărână. Cel mai puțin prețios material. Apoi a suflat în acesta iubirea Sa și pe acel material neprețios l-a ridicat la rang de copil a lui Dumnezeu. Pe parcursul peregrinărilor Sale, Fiul meu i-a ridicat pe mulți din noroiul în care zăceau. El nu i-a călcat în picioare, ba dimpotrivă! I-a adunat și i-a făcut aleși ai cerului. Întotdeauna să vă amintiți de aceasta! Faceți și voi ceea ce a făcut și El! Amintiți-vă de fiecare cuvânt și faptă a Lui! Amintiți-vă de pildele rostite de El care vorbeau inimilor! Trăiți-le și transpuneți-le în fapte! Scrieți-le pentru ca și generațiile viitoare să le cunoască, chiar și peste veacuri! Să îi călăuzească pe oamenii de bine ca să pelegrineze spre viața și slava veșnică! Firește că nu puteți să redați cuvânt cu cuvânt toate cuvintele minunate ale Adevărului și Cuvântului Vieții. În pofida acestui lucru, scrieți din ele tot ceea ce știți! Duhul lui Dumnezeu s-a pogorât asupra mea ca să-L aduc în lume pe Mântuitorul. Tot așa s-a pogorât și asupra voastră, asupra fiecăruia în parte, ca să vă aduceți aminte și, prin intermediul cuvintelor voastre, să întoarceți mulțimile către Dumnezeu. Continuați acea misiune maternă – care mi-am asumat-o pe Calvar și dați și voi fii lui Dumnezeu! Acelaș Duh îi întărește pe noii copii ai lui Dumnezeu și în toiul suferințelor, pentru ei, moartea și prigoana va fi dulce. Își vor mărturisi iubirea pentru Cristos și vor ajunge în Rai, la fel ca și Ștefan și Iacob, Iacob al meu, și mulți alții.... Când vei rămâne singur păstrează aceast cufăr...(este cufărul în care Maria a dunat și a păstrat toate relicvele de la Cina cea de Taină, cuiele care au provocat rănile lui Isus, vârful lancei adus de Longinus, marama Veronicăi și Giulgiul, mantia lui Isus plină de sânge găsită în grădina Ghetzemani, etc. - n tr.)

    Ioan s-a făcut și mai palid, ca atunci când Maria a vorbit despre faptul că și-a încheiat misiunea pe pământ. O întrerupe și o întreabă speriat:

- Măicuță! De ce vorbești așa? Te simți rău? Vrei să mă părăsești?

- Nu. Voi rămâne cu tine atât cât voi fi aici pe Pământ. Dar pregătește-te, Ioan al meu, pentru că în curând vei rămâne singur.

- Dar înseamnă că te simți rău, vrei doar să mi-o ascunzi!

- Nu. Crede-mă! Niciodată nu m-am simțit atât de puternică, liniștită și fericită ca acum! Dar s-a pogorât asupra mea o asemenea bucurie, o deplinătate a vieții care....Da, cred că nu aș putea-o trăi vie. Pe de altă parte, nu sunt nemuritoare. Trebuie să înțelegi! Sufletul meu este nemuritor. Dar trupul nu. Asemeni ca oricărui trup omenesc, și al meu este supus morții!

- Nu! Nu! Nu spune asta! Tu nu poți muri! Tu nu trebuie să mori! Trupul tău neprihănit nu poate muri la fel ca al păcătoșilor!

- Te înșeli, Ioan. Și Fiul meu a murit! Și eu voi muri. Nu voi cunoaște boala sau agonia, dar voi muri. Fiul meu, să știi că de când El m-a lăsat aici, acesta este singurul meu dor. Acesta este primul și unicul meu dor. Ba mai mult: aceasta este singura mea dorință. În viața mea, orice altceva a fost una cu Voința lui Dumnezeu. Însuși Dumnezeu a sădit în inima mea de copil acea voință să rămân fecioară. El a voit căsătoria mea cu Iosif. El a voit maternitatea mea dumnezeiască și fecioria mea. În viața mea, fiecare faptă a fost să îndeplinesc Voința Domnului. Dar aceea, ca să fiu din nou cu Isus, este doar voința mea. Vreau să părăsesc Pământul pentru Cer pentru ca să pot fi cu El pentru veșnicie. Acesta este dorul meu de ani de zile. Iar acum simt că acesta se va împlini curând. Nu te teme, Ioane! Ascultă-mi cel mai fiebinte dor! Atunci când trupul meu va fi părăsit de sufletul care-i dă viață și voi dormi în pace, să nu mă îmbălsămați așa cum e obiceiul la evrei. Nu mai sunt evreică ci creștină, întrucât eu am fost prima cea care am primit Trupul și Sângele Lui, eu am fost prima ucenică. Am fost co-răscumpărtoare și printre cei care L-au urmat pe El în slujire. În afară de mama și tatăl meu, respectiv cei care au fost prezenți la nașterea mea, nimeni nu a văzut trupul meu. De multe ori m-ai numit: ”Adevărat Chivot păstrător al Cuvântului Dumnezeiesc”. Și tu știi că doar marele Preot poată să se îngrijească de acesta. Tu ești preot, și mult mai sfânt decât Marele Preot al Templului. Dar eu voiesc, ca la timpul potrivit, să mă vadă doar Veșnicul Mare Preot. Așadar, de aceea să nu mă atingeți! Pe de altă parte, vezi? M-am purificat deja, am îmbrăcat o haină curată, în haina ospățului veșnic...

- Dar Ioane, de ce plângi?

- Fiindcă izbucnește în mine furtuna durerii! Am înțeles că te voi pierde acum! Cum voi trăi fără tine? Și de la acest gând, deja mi se frânge inima! Nu suport aceasta durere!

- Ba o vei suporta! Dumnezeu te va ajuta ca să trăiești încă mult, așa cum a făcut-o și cu mine. Dacă El nu m-ar fi ajutat, acolo pe Golgota atunci când a murit, și pe muntele Măslinilor, și atunci când s-a Înălțat la Ceruri, aș fi murit, ca Isac. Te va ajuta în viața ta, ca să-ți amintești cuvintele mele anterioare, spre binele tuturor!

- Oh, îmi voi aduce aminte de tot! Voi face totul așa cum ai spus, inclusiv cu trupul tău. Înțeleg și faptul că nu ai nevoie de obiceiurile evreilor, întrucât ești creștină, o, Maică Neprihănită! Și aceea este sigur că trupul tău nu va suferi stricăciune. Trupul tău nu cunoaște stricăciunea și putreziciunea trupului muritor, fiindcă nu a purtat în el Păcatul originar și pentru că a locuit în el Harul, Cuvântul. Tu ești cea mai adevărată relicvă a Lui. Aceasta va fi ultima minune a lui Dumnezeu pe care o va face cu tine, în tine. Vei rămâne așa cum ești....

- Așadar, nu plânge!...exclamă Maria, privind la fața inundată de lacrimi a apostolului.

- Dacă rămân așa cum am fost, nu mă vei pierde! Nu te teme!

- Te pierd și dacă rămâi fără nici o stricăciune. Simt. Mă simt ca și cum m-ar fi înfășcat uraganul durerii. Un uragan ce mă zdrobește și mă pustiește. Tu ai fost totul pentru mine mai ales decând mi-am pierdut părinții și frații, pe cei de un sânge cu mine și pe cei ai misiunii, pe deasupra și pe Marziam, pe care Petru l-a dus cu el. Rămân singur în cea mai sălbatică furtună!

    Ioan cade la picioarele Mariei scuturat de plâns.

    Maria, se apleacă asupra lui și punându-și mâinile peste părul răvășit, vorbește așa:

- Nu. Nu va fi așa. De ce îmi provoci durere? Ai fost puternic și la piciorul Crucii, cu toate că acea groază, n-are pereche, nici în măreția martiriului și nici în ura satanică a norodului! Ai fost atât de puternic și ne-ai dat atât de multă putere! Și azi, în această seară de sâmbătă senină și plină de pace, când stau în fața ta inundată de fericire, te clatini?! Liniștește-te! Fă și tu la fel, devin-o una cu pacea care te înconjoară! Găsește pacea! Liniștea este frântă doar de foșnetul frunzelor de măslin. Dar și acel zgomot suav este atât de dulce ca și cum îngeri ar împresura casa. Poate într-adevăr sunt aici. În momentele importante ale vieții mele întotdeauna au fost cu mine, sau unul, sau chiar mai mulți. Au fost acolo în Nazaret atunci când Duhul lui Dumnezeu s-a pogorât în pântecele meu feciorelnic. Au fost acolo cu Iosif, când era neliniștit de starea mea și nu știa cum să se poarte cu mine. Au fost acolo și la Betlehem când s-a născut Isus și mai apoi când a trebuit să fugim în Egipt. Și au fost și în Egipt când ne-au trimis înapoi în Palestina. Și cu toate că atunci nu au venit la mine – întrucât pe mine m-a vizitat Regele îngerilor, când încă El aproape că nici nu înviase – îngerii au apărut femeilor milostive, în zorile acelei zile ce a urmat sâmbetei, ca să vă spună ție și lui Petru ce trebuie să faceți. Lumina și îngerii au fost mereu prezenți în momentele decisive ale vieților noastre. Lumina și focul s-a pogorât asupra mea de la Tronul lui Dumnezeu, asupra slujitoarei Domnului, apoi s-a reîntors la Dumnezeu, la Domnul meu, Regele meu, ca să devenim una. Așa s-a împlinit Scriptura și așa, vălul luminii, a ascuns misterele lui Dumnezeu, din fața satanei și a slujitorilor săi pentru ca să nu cunoască misterul și timpul minunatei Întrupări. Și în această seară simt prezența îngerilor, cu toate că acum nu îi văd. Și acum simt că o lumină de dincolo de pământ crește în mine, la fel ca și atunci când Cristos s-a întrupat în mine și când L-am născut pentru această lume. O lumină, care izvorăște dintr-o lumină mult mai puternică decât a mea. Asemănătoare acelei puteri a iubirii care a rupt Cuvântul din Cer pentru ca să devină Om și Răscumpărător. Sper, ca în această seară, puterea iubirii să mă ridice în Cer și să mă ducă acolo unde, sufletul meu, împreună cu mulțimea de sfinți și cu al îngerilor cor, să pot cânta veșnic lui Dumnezeu Magnificat-ul, pentru toate lucrurile Sale mari pe care le-a făcut cu mine, slujitoarea Lui.

- Poate o vei putea face nu doar cu sufletul. Iar pământul îți va răspunde, cu popoarele și națiunile sale, te va mări și binecuvânta în vecii vecilor, așa cum a profețit Tobia, pentru că tu ești aceea care l-ai purtat în tine pe Domnul și nu Sfânta Sfintelor. Tu singură, ai dăruit lui Dumnezeu atâta iubire, câtă nu au putut niciodată să dea Marele preot și toți cei ai templului, de-alungul veacurilor. Iubire adevărată și înflăcărată. De aceea Dumnezeu te va face preafericită.

- Și îmi îndeplinește singurul meu dor, singura mea voință. Fiindcă iubirea este capabilă de orice atunci când este atât de deplină și desăvârșită, ca cea a Fiului meu, a lui Dumnezeu. Este capabilă și de ceea ce omului i se pare cu neputință. Adu-ți aminte de aceasta, Ioan! Spune și asta fraților tăi! Cu toții vor fi atacați. Vă veți lovi de multe obstacole, vă va fi teamă de înfrângeri, prigonitorii voștri vă vor chinui, mulți creștini își vor vinde credința...din cauza moravurilor asemănătoare cu cele ale Iscarioteanului și, toate acestea vă vor deprima sufletele. Dar să nu vă fie teamă! Iubiți și să nu fie teamă! Câtă iubire va fi în voi, atât vă va ajuta Dumnezeu și, deasupra a toate, vă va face învingători! Ca serafi puteți face totul. Atunci sufletul – acest lucru minunat pe care Dumnezeu l-a suflat în noi - se ridică la Cer și, ca o văpaie de foc, se prosternează în fața tronului lui Dumnezeu. Dumnezeu îl ascultă și-i îndeplinește orice năzuință. Oamenii ar putea atinge totul, dacă ar fi capabili să iubească, așa cum o scrie Legea străveche și așa cum a învățat-o Fiul meu. De aceea simt că, așa cum El a părăsit acest Pământul cu o suferință de neîndurat, așa eu, îl voi părăsi cu iubire nemărginită. Iată! Nu pot iubi mai mult de atât! Trupul și sufletul meu nu mai pot să reziste! Iubirea mă inundă și mă ridică la Cer, spre Dumnezeu și spre Fiul meu. Glasul lui îmi spune: ”Vin-o! Lasă-l acolo! Ridică-te la tronul nostru ca să te putem îmbrățișa!” Nu mai văd lucrurile din jurul meu, datorită luminii ce se revarsă din Cer! Nu mai aud nimic, doar aceste glasuri cerești! Ioane ale meu, a sosit ceasul îmbrățișării cerești!

    Ioan nu mai este atât de agitat ca și înainte. O ascultă în liniște pe Maria și, la ultimele fraze ale ei, o privește extaziat. Amândoi sunt palizi. Însă paliditatea Mariei, încet se transformă într-o lumină strălucitoare. Ioan se apropie de ea și exclamă:

- Ești ca Isus pe Tabor! Trupul îți strălucește, ca luna, iar hainele ca diamantul! Măicuță, nu mai ești omenească! Trupul îți este translucid și nu are greutate! Ai devenit lumină! Dar tu nu ești Isus. El a fost și Dumnezeu, nu doar Om și a putut face aceasta, la fel ca pe Tabor, cât și pe muntele Măslinilor când s-a înălțat la Cer. Dar tu nu. Haide! Te ajut să te așezi în pat, trupul tău este obosit și atât de binecuvântat. Odihnește-te!

    Își ridică mâinile la piept, își închide acei ochi dragi și plini de iubire și apoi îi grăiește lui Ioan:

- Eu sunt în Dumnezeu. Și Dumnezeu este în mine. Cât timp mă minunez în El, iar El mă îmbrățișează, spune-mi acei psalmi și acele rânduri ale Scripturii care vorbesc despre acest ceas. Duhul Înțelepciunii ți le va arăta. Apoi, spune rugăciunea Fiului meu, repetă cuvintele Arhanghelului și ale Elisabetei și imnul meu de mărire... le voi urmări până ce pot, pe acest Pământ...

Ioan se luptă din răsputeri ca să nu izbucnească în lacrimi dar se stăpânește. Se aude vocea lui frumoasă care de-alungul anilor a devenit ca cea a lui Cristos. Maria o recunoaște, zâmbește, și spune:

- Parcă Isus al meu, ar fi din nou cu mine...

    Ioan recită psalmul 118, pe care îl spune aproape până la capăt, apoi urmează primele trei versuri ale psalmului 41, primele 8 versuri din 31, apoi 22 și la sfârșit psalmul 1. Apoi spune Tatăl nostru, cuvintele lui Gabriel și ale Elisabetei, cântecul lui Tobia din capitolul 24 al cărții fiului lui Sirac, de la versetul 11 până la 46. La sfârșit spune Magnificat-ul. La al 9-lea verset, observă că Maria nu mai respiră și zâmbește senină, ca și cum încă ar trăi. Ioan strigă cu durere, se prosternează la pământ, la marginea patului și o cheamă pe Maria. Nu poate crede că Ea nu îi mai poate răspunde, că sufletul i-a părăsit trupul. Dar trebuie să accepte certitudinea! Se apleacă asupra feței sale care strălucește de fericirea supranaturală. Lacrimile picură pe fața blândă și pe mâinile atât de pure. Acesta este balsamul purificator al trupului Mariei: lacrimile Apostolului iubirii, al fiului adoptat din voința lui Isus.

    Când se dezmeticește din durere, îndeplinind cererea Mariei, acoperă trupul Mariei cu o pânză de in și fața ei cu o maramă. Acum, Maria, e ca și o statuie de marmură, culcată pe capacul unui sarcofag. Ioan o privește printre lacrimi. Apoi rearanjează camera și face ordine printre toate lucrurile inutile. Rămâne la locul său doar patul și măsuța din fața peretelui pe care se află cufărul cu relicve, pune un scăunel pe terasa din fața ușii și o candelă pe un raft. O și aprinde întrucât se întunecă repede. Apoi se grăbește în Getzemani ca să adune flori și ramuri de măslin, pe care s-au copt deja roadele. Întorcându-se în odaie, la lumina candelei, alcătuiește o coroană de flori și ramuri în jurul trupului Mariei.

    Între timp îi vorbește necontenit, ca și cum Maria i-ar mai auzi cuvntele:

- Întotdeauna ai fost crinul văilor, tradafirul cu mireasmă dulce, vița de vie roditoare, sfântul spic de grâu. Ne-ai înmiresmat, tu ne-ai dat Uleiul dătător de viață, Vinul dătăror de putere, Pâinea care îi ocrotește de moarte pe cei care o iau cu vrednicie. Sunt frumoase aceste flori ce te împresoară, sunt pline de pace, pure, ca și tine. Aduc mai aproape candela ca să aibă grijă de tine și să fie lângă mine, până ce și eu am să am grijă de tine. Aș dori ca măcar una dintre minunile, pe care le doresc tare mult și pentru care mă rog, să se împlinească. Prima, să te vadă Petru și ceilați, după care am trimis pe slujitorul lui Nicodim, pentru ultima dată. A doua, ca tu, a cărei soartă s-a sudat aproape cu cea a lui Cristos, să învii în a treia zi, fiindcă nu vreau să rămân orfan și pentru a doua oară. Iar a treia, ca Dumnezeu să îmi dea pacea, dacă cumva nu se va întâmpla cu tine ceea ce aș dori, așa cum a fost și cu Lazăr. Dar de ce nu s-ar întâmpla? A înviat fiica lui Iair, tânărul din Naim, fiul lui Teofil...E adevărat că acelea au fost operele Învățătorului...Dar El este cu tine, chiar dacă nu într-un mod vizibil. Tu nu ai murit din cauza unei boli, ca cei pe care i-a înviat Isus. Ai murit cu adevărat? Ai murit ca orice muritor, mai devreme sau mai târziu? Nu. Simt că nu. Sufletul tău nu mai este în trup și, dacă privim astfel, atunci într-adevăr ai murit. Dar părăsirea sufletului tău neprihănit și plin de har, a trupului tău feciorelnic, a fost doar o părăsire vremelnică. Așa trebuie să fie! Așa și este! Nu știu cum se vor reuni din nou și cum se va reîntoarce viața în tine. Dar sunt atât de sigur de aceasta, încât rămân aici lângă tine, până ce Dumnezeu nu îmi va arăta adevărul, despre soarta ta, prin fapte, sau cuvinte.

    Când totul este în ordine, se așează pe scăunel și punând lângă pat candela, se roagă privind-o pe Maria.

Sursa : "Evanghelia, aşa cum mi-a fost revelată" - Maria Valtorta, vol. 10. 

Adorația Euharistică

Revărsarea iubirii Mele abundente din timpul adorației vă intărește și vă liniștește

Mesajul (113) din Cartea Adevărului

Duminică, 12 iunie 2011 la ora 19:00

Fiica Mea iubită, harurile pe care le primesc copiii Mei în timpul Adorației Euharistice sunt foarte puternice. Primiți nu numai harurile necesare pentru a face față suferințelor vieții, ci și pe acelea prin care vi se întărește Iubirea față de Mine, Mântuitorul vostru devotat și iubitor.

Iubirea pe care o revărs asupra sufletelor voastre în timpul Adorației este îmbelșugată. Sufletele trăiesc în foarte multe feluri revărsarea acestor haruri. Primul dar este cel al păcii sufletești. O veți simți imediat ce se termină timpul petrecut în Uniune cu Mine.

Foarte mulți copii ai Mei își refuză această multitudine de daruri pe care le ofer la Adorație, în timpul orei pe care o petreceți în fața prezenței Mele pe Altar. Deși catolicii sunt conștienți de puterea pe care o are Euharistia, totuși mulți nu recunosc importanța timpului petrecut in contemplație cu Mine. Ignoră pur și simplu acest dar. Îi plictisește timpul pe care ar trebui să Mi-l dedice în plus.

O, dacă ar ști ce puternici i-ar face! Fricile și îngrijorările lor s-ar risipi, dacă doar ar rămâne în compania Mea într-o reflecție intimă, liniștită. Dacă copiii Mei ar vedea lumina care le învăluie sufletele în acea Oră Sfântă, ar fi foarte surprinși.

Copiii Mei, veți ajunge foarte, foarte aproape de Mine în timpul acelei ore. Glasurile voastre, rugămințile, promisiunile voastre din iubire față de Mine, toate ajung să fie ascultate. Copiii mei, în acest timp primiți multe daruri minunate. Așadar, vă rog, copiii Mei, nu-Mi refuzați rugămintea de a petrece acest timp în compania Mea.

Recompensele vă vor elibera de toate grijile

Recompensele vă vor elibera de toate grijile, vă vor ușura inimile, conștiința și sufletul și vă vor liniști. În timp ce Mă primiți în Euharistie, vă voi umple sufletul. Dar când veniți la Mine în Adorație vă voi învălui într-o asemenea măsură încât revărsarea Iubirii Mele Milostive vă va îndestula în cuget, în trup și în suflet. Veți simți o putere ce vă va da o încredere liniștită, ce va fi greu de ignorat.

Acum veniți la Mine, Copiii Mei, am nevoie de compania voastră. Am nevoie să vorbiți cu mine atunci când Prezența Mea Divină este cea mai puternică (Adorația Euharistică). Vă iubesc și doresc să revărs asupra voastră toate harurile Mele, pentru ca sufletele voastre să pătrundă în Inima Mea Sfântă.

Iubitul vostru Mântuitor, Isus Cristos

Sursa: http://profetieavertisment.ro/mesaje/113/revarsarea-iubirii-mele-abundente-din-timpul-adoratiei-va-intareste-si-va-linisteste/

ULTIMA ÎNVÃŢÃTURÃ A LUI ISUS ÎNAINTEA ÎNÃLŢÃRII

        A sosit ceasul. Acum Mă voi întoarce la Tatăl, dar nu vă las singuri, de aceea v-am dat Sfântul Sacrament, pe Cristosul vostru, ca hrană pentru sufletele voastre. Am să vi-L trimit pe Prietenul: Sfântul Duh. El vă va conduce. Încredințez sufletele voastre luminii Lui și El va încheia învățătura.          

- Ne părăsești? Acum? Pe acest munte? - toți cad în disperare.

- Nu ne lăsa singuri pe acest pământ. Doamne! Te iubesc de la Nașterea Ta până la Moartea Ta, de la Moartea Ta până la Învierea Ta, Te voi iubi veșnic. M-ar întrista nespus dacă nu ai mai fi printre noi. Ai ascultat rugăciunea tatălui lui Elizeu. I-ai ascultat pe mulți! Doamne, acum ascultă-mă și pe mine! - imploră în genunchi Isac, împreunându-și mâinile.

- În următorii ani m-ai vesti pe Mine, sau ai avea parte de slava martiriului. Ai fi fost capabil să mori ca martir pentru Mine, când am fost doar un copil, dar acum îți e teamă să o faci, când am înviat în slavă?

- Doamne, slava mea este să Te urmez pe Tine. Sunt sărac și simplu. Tot ceea ce am putut să îți dau am dat doar din bună intenție. Acum vreau doar un singur lucru: să Te urmez. Dar mai bine fie după voia Ta acum și pururea și-n vecii vecilor.

          Isus își pune mâna pe capul lui Isac și-l mângâie cu blândețe apoi, întorcându-se spre ceilați vorbește așa:

- Nu mai aveți alte întrebări? Acestea sunt ultimele învățături. Vorbiți acum Învățătorului vostru! Vedeți copiii cum se încred în Mine?

          Într-adevăr Marziam îl îmbrățișează pe Isus, la fel cum nici Isac nu s-a sfiit să-și descopere dorul..

- Da, într-adevăr....mai avem întrebări...- spune Petru.

- Atunci, spuneți!

- Păi, aseară când ai plecat de la noi, am vorbit despre lucurile pe care ni le-ai spus. Multe gânduri ne frământă din cauza cuvintelor Tale. Și ieri și azi ai vorbit despre erezie și divizare, care în curând vor apărea. Așadar trebuie să fim atenți cu cei care vor să ni se alăture deoarece poartă sămânța ereziei și a schismei.

- Așa crezi? Oare Israelul nu se împarte imediat, în timp ce se apropie de Mine? Oare ai vrut să spui: Israelul care Mă iubește nu va fi niciodată eretic și divizat? Nu-i așa? Dar oare, a fost vreodată unit – vreodată, cu secole în urmă, sau la înființarea lui? A început să Mă urmeze unit? Adevăr vă spun că erezia și-a înfiltrat deja rădăcinile în el.

- Dar...

- Dar în spatele unei credincioșii aparente, de secole este idolatru și eretic. Le cunoșteți idolii. Și ereziile. Și neevreii vor fi mai buni decât ei. De aceea nici nu-i exclud și voi să faceți la fel!

          Aceasta va fi pentru voi una dintre cele mai dificile sarcini. Știu. Dar aduceți-vă aminte de profeți! Au profețit(105) chemarea neevreilor și împietrirea lor (106). De ce ați vrea să închideți porțile Raiului în fața celor care Mă iubesc și se grăbesc spre Lumina pe care sufletul lor o caută de atât de multă vreme? Îi credeți mai păcătoși decât pe voi, doar pentru că până acum nu L-au cunoscut pe Dumnezeu, pentru că și-au urmat propria religie și o vor urma până ce nu vor fi atrași de a noastră? Nu o puteți face. Adevăr vă spun, sunt de n ori mai buni decât voi, cu toate că religia lor nu este sfântă totuși trăiesc în modul oamenilor sfinți.

          Oamenii drepți nu lipsesc din niciuna dintre națiuni sau religii. Dumnezeu privește la faptele și nu la vorbele oamenilor. Și dacă vede un neevreu care urmându-și inima, făptuiește ceea ce dictează Legea de pe Sinai, de ce ar fi urâciune în ochii Săi? Nu este oare mai demn de laudă - atunci când un om, care nu cunoaște legile lui Dumnezeu și anume ce nu este voie să facă pentru că este rău, nu comite păcatul, în lumina a ceea ce el cunoaște și, cu loialitate perseverează în asta - decât cel care-L cunoaște pe Dumnezeu, țelul vieții omenești, Legea, care îl ajută să-l atingă și cu toate acestea speculează și adaptează propriei voințe poruncile desăvârșite? Ce credeți? Că Dumnezeu îi iubește pe oportuniști, pe care Israel i-a clădit împotriva ascultării, pentru ca să nu trebuiască să renunțe la desfrânare? Ce credeți? Când un neevreu părăsește această lume și până la moarte a trăit ascultând de Dumnezeu, potrivit conștiinței sale, oare Dumnezeu îl va disprețui? Adevăr vă spun că Dumnezeu judecă faptele oamenilor, iar Cristos – judecătorul tuturor oamenilor – îi va răsplăti (107) pe aceia în care dorul sufletului vorbește prin cuvântul lăuntric ca să atingă țelul suprem al omului: să se unească în Creator, pentru păgâni, în Dumnezeul necunoscut, care este sfânt și drept, care stă deasupra falșilor dumnezei ai Olimpului.

          Băgați de seamă să nu deveniți sminteală în ochii neevreilor! Și așa de prea multe ori Dumnezeu a fost luat în derâdere din cauza faptelor copiilor poporului ales. Să nu gândiți că voi sunteți singurii moștenitori ai comorii și meritelor Mele! Eu am murit pentru evrei și pentru neevrei. Împărăția Mea va fi a tuturor. Nu abuzați de răbdarea lui Dumnezeu, spunând: ”Pentru noi, totul e posibil”. Nu. Eu vă spun. Nu mai este un popor sau altul. Există doar poporul Meu. Au aceeași valoare potirele expuse în Templu, ca cele care sunt folosite pentru ospățul lui Dumnezeu. Ba mai mult, multe potire – pe care le folosesc în Templu, dar nu în cel al lui Dumnezeu, - vor fi aruncate și, cu toate că nu cunosc tămâia, vinul, uleiul, și mirul, dar năzuiesc după ele, ca să se umple cu ele, și folosindu-le, vor ajunge spre slava lui Dumnezeu.

          Nu cereți mult de la nenevrei! Ajunge dacă au credință și se supun Cuvântului Meu. Se va naște o nouă tăiere împrejur în locul celei vechi. De acum înainte trebuie tăiată împrejur inima oamenilor sau mai degrabă sufletul lor, ceea ce e și mai bine decât inima. În locul sângelui celor tăiați împrejur – care vă curăță de acea concupiscență ce l-a exclus pe Adam din Rai – Mi-am dat propriul Sânge curat. Nu îi înjosiți pe neevrei! Nici Dumnezeu nu l-a disprețuit pe Abraham. Datorită faptului că era un om drept l-a ales (108) ca părinte al poporului Său, înainte ca circumcizia să-i fi tăiat carnea. Dacă Dumnezeu s-a întors către Abraham pentru ca să mijlocească poruncile Lui, chiar dacă nu era încă tăiat împrejur și voi trebuie să faceți la fel: învătați-i Legile Domnului! Aduceți-vă aminte câte păcate au comis deja aceia care au fost tăiați împrejur! Așadar, nu fiți neîndurători față de ei!

          - Dar atunci trebuie să le vorbim despre ceea ce Tu ne-ai învățat? Nu vor înțelege nimic pentru că nu cunosc Legea.

          - Așadar voi asta credeți? Oare Israel mi-a înțeles Cuvântul? Deși cunoaște Legea și Profeții.

          - E adevărat.

          - Fiți atenți! Veți spune ceea ce Sfântul Duh vă va insufla. Nu vă fie teamă de ceea ce trebuie să spuneți, deoarece El vă va învăța cuvânt cu cuvânt ce veți spune.

          Iar când se vor ridica printre voi profeți falși, care vor propovădui gânduri proprii ce par inspirate și vor deveni eretici, voi puteți lupta împotriva cuvintelor și învățăturilor lor eretice cu instrumente mult mai puternice. Nu vă îngrijorați. Sfântul Duh vă va călăuzi. Iar Eu niciodată nu spun ceea ce nu se împlinește.

          - Și ce să facem cu ereticii?

          - Luptați din toate puterile împotriva ereziei, dar utilizați toate instrumentele ca să-i întoarceți înapoi la Dumnezeu pe eretici! Căutați neobosit oile pierdute pentru ca să se întoarcă la Turmă. Rugați-vă și faceți penitență, să se roage și să facă și ei penitență! Mergeți și rugați-i pe cei curați cu inima să facă sacrificii, deoarece datorită acelora frații voștri se convertesc. Pătimirea lui Cristos continuă în cea a creștinilor. Nu v-am exclus din munca mântuirii lumii. Voi, cu toții, sunteți membrele aceluiaș trup. Ajutați-vă unii pe alții! Cel care este sănătos și puternic, să lucreze și în locul celor mai slabi! Cei care sunt împreună, să-și întindă mâinile și să-i cheme pe frații rătăciți departe!

          - Cu toții vor fi în aceeași casă?

          - Da.

          - Din mai multe motive. Ei vor purta numele Meu. Vor fi glorificați prin Numele Meu. Vor lupta pentru ca să vestească și în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii  și să Mă cunoască. Lăsați-i să lucreze pentru că cine nu este împotriva Mea este cu Mine. Sărmani copii! Munca lor niciodată nu va fi desăvârșită și nici meritele nu vor fi depline. Nu pot trăi în Mine dacă se rup de turmă. Operele lor rămân mereu neterminate. Vă rog să-i atenționați și pe urmașii voștri: fiți întotdeauna lângă ei! Să nu spuneți ca fariseii: ” Nu mă duc acolo, nu cumva să mă întinez”. Sau din lene, să spuneți: ” Nu mă duc pentru că este cine să-L vestească pe Domnul”. Mergeți! Vă spun, mergeți! La toți oamenii. Până la marginea pământului ca să cunoască toate învățăturile Mele și Unica Mea Biserică și pentru ca sufletele să poată intra acolo.

          - Faptele Tale, să le spunem sau să le scriem?

          - V-am spus deja. Sfântul Duh vă va da sfaturi ca să vorbiți sau tocmai să tăceți, așa cum situația o va cere. Veți ști. Ceea ce am făcut, sau a fost acceptat sau a fost respins. Au fost cazuri când cei care Mă urau au apucat și arme împotriva Mea. M-au numit Belzebub, atunci când în văzul tuturor am făptuit minuni. Ce vor spune când vor afla că am făcut lucruri supranaturale? Vor blestema și mai abitir, iar pe voi vă vor prigoni înainte de vreme. De aceea să tăceți până când va veni timpul să vorbiți!

          -Dar dacă acel ceas va veni doar atunci când noi, martorii vom fi deja morți?

          -În Biserica Mea, întotdeauna vor fi preoți, oameni de știință, profeți, exorciști, spoveditori, cei care vor face minuni, cei de care tocmai va fi nevoie, pentru ca oamenii să primească de la Ea ceea ce au nevoie. Cerul: Biserica triumfătoare nu lasă de izbeliște Biserica care învață (predă- n.tr.), care va veni în ajutorul Bisericii luptătoare. Nu este vorba de trei trupuri. Nu sunt despărțite, fiindcă sunt una în iubire și în țelul lor: a iubi Iubirea și, prin ea, a ajunge în Rai. De aceea, Biserica luptătoare  trebuie să ajute, cu toate ca s-a născut pentru izbândă, și mai trebuie să ispășească pentru lipsurile ei și pentru care încă nu a dat socoteală în fața Dreptății dumnezeiești. În Trupul Mistic, totul trebuie făcut din iubire, pentru iubire. Pentru că iubirea este sângele care circulă prin ea. Ajutați-i pe frații voștri care ispășesc! V-am spus despre faptele de milostenie ale trupului și cum vor primi acestea răsplata în Paradis, tot așa veți avea parte de răsplată și pentru faptele de milostenie sufletești. Adevărat vă spun, ca rugăciunea spusă pentru ca morții să ajungă în Rai este marea operă a carității, pe care Dumnezeu o binecuvântează, iar decedații vor fi recunoscători. La învierea în trup, cu toții veți sta în fața lui Cristos, Judecătorul și, printre aceeia, pe care îi voi binecuvânta, vor fi și credincioșii care s-au rugat și au ispășit pentru eliberarea celor decedați. Aceasta eu v-o spun. Nici o faptă bună nu rămâne fără rod și mulți vor străluci în Ceruri, care nu au predicat, nu au slujit, nu au avut parte de drumuri apostolice, nu au avut însărcinări deosebite, ci doar pur și simplu s-au rugat pentru frații lor în suferință și pentru eliberarea sufletelor celor decedați. Acești preoți, apostoli, victime, pe care îi vede doar Dumnezeu, își vor primi și ei răsplata slujbașilor lui Dumnezeu întrucât viața lor este o jertfă zilnică pentru frații lor și pentru slava lui Dumnezeu. Adevărat vă spun că multe căi duc la viața veșnică, și aceasta este una care este atât de dragă Inimii Mele. Mai aveți întrebări? Spuneți!

          -Doamne ne-am gândit și ieri și altădată la spusele Tale: Voi sta acolo pe cele douăsprezece tronuri și veți judeca asupra celor doisprezece triburi ale lui Israel”. Dar noi suntem acum doar unsprezece....

          - Alegeți un al doisprezecelea! Petru, aceasta să fie sarcina ta!

          - A mea? Nu, Doamne, să nu fie a mea. Alege Tu pe cineva!

          - Eu odată am ales și i-am învățat pe cei doisprezece. Iar după aceasta l-am numit și pe conducătorul lor. Apoi le-am dat Harul și am suflat asupra lor cu Duh Sfânt. Acum, este treaba lor să pășească mai departe, deoarece ei nu mai sunt niște copii neajutorați.

          - Măcar spune-ne unde să-l căutăm!

          - Bine. Aceștia sunt aleșii turmei – spune Isus arătând spre mulțimea adunată din cei șaptezeci și doi.

          - Nu, nu pe noi, Doamne! Nu pe noi! Ne sperie acel loc al trădătorului – imploră ei.

          - Să fie Lazăr! Vrei Doamne?

          - Iosif din Arimateea? Nicodim?

Isus tace.

          - Da, să fie Lazăr!

          - Celui mai bun prieten vreți să oferiți acel loc pe care voi nu l-ați vrut?

          - Doamne, aș vrea să zic ceva, spune Zelotul.

          - Spune.

          - Sunt convins că dacă Lazăr ar accepta, din iubire pentru Tine, ai uita al cui a fost acel loc. Însă nu îl recomand din alte motive. Virtuțile spirituale ale lui Lazăr se găsesc în multe din sufletele smerite ale turmei Tale. Și după părerea mea ar fi bine să alegem de acolo, ca nu cumva credincioșii să spună că am avut în fața ochilor puterea și bogăția lui și nu virtuțile sale, așa ca fariseii.

          - Bine grăiești Simone. Ai grăit adevărat fără ca prietenia față de Lazăr să te fi făcut să taci.

          - Să fie Marziam al doisprezecelea apostol! El e copil încă.

          - Aș primi acest loc, ca să dipară acel gol hâd, dar nu sunt demn de asta. Cum aș putea eu vorbi adulților cu mintea unui copil? Tu știi, Doamne, de vorbesc adevărul.

          - Ai dreptate. Dar nu vă pripiți! Va veni timpul și cu toții vă veți mira, cât vă veți da seama că v-ați gândit la acelaș lucru. Până atunci rugați-vă! Acum plec. Rugați-vă. Îmi iau rămas bun de la voi. Fiți cu toții în Betania în a unsprezecea zi a lui ZIV!

          Se ridică, în timp ce cu toții își pleacă fețele la pământ. Îi binecuvintează iar lumina care precede apariția lui și-L învăluie când se îndepărtează, și acum îl împresoară și-L face dispărut din fața ochilor lor.

Note:

(105) Au profețit chemarea neevreilor: vezi Is 45, 14-17; 49, 5-6; 55, 5; Ier 16, 19-21;  Mic, 4, 1-2; Zah, 8, 20-23

(106) Împietrirea evreilor: vezi Exod 32, 7-10; 33, 5; 34, 8; 2 Cronici 30, 7-8; 36, 14; Ier 3, 6-25; 4, 1-4; 7, 21-28; Ez 2, 3-8; 3, 4-9; 6, 11-14; 7, 15-27; 8, 2-12; 20, 22; Și aici în paragraful 177.4

(107) Îi răsplătește: pentru că devin parte a sufletului Bisericii, scrie MV într-unul din manuscrise.

(108) L-a ales: vezi de ex. Facerea 12, 1-3.7.

Sursa: “Evanghelia, asa cum mi-a fost revelata” – Maria Valtorta, vol. 10.

Marturii despre Cartea Adevarului si Cruciada de rugaciuni

Marturie despre un miracol legat de Cruciada de rugaciuni - 25 mai 2016

Gold Coast, Australia

Cineva povesteste ce s-a intamplat la sfarsitul unui seminar dedicat Cartii Adevarului, care a avut loc la Gold Coast, in statul Queensland, Australia.

"Un domn, Bernard, a iesit in fata dupa ce am terminat prezentarea.
El a spus ca in noiembrie 2012, adica inainte cu 2 luni sa ne intalnim si sa vorbim, fusese diagnosticat cu cancer de prostata. Pe 15 ianuarie 2013, Maria Divinei Milostiviri a primit Rugaciunea Cruciada 94 (Pentru vindecarea mintii, a trupului si a sufletului). El a inceput sa o spuna in mod regulat, sperand ca se va vindeca. Bernard a spus ca intr-o zi spunea Rugaciunea 94 de trei ori.
S-a simtit indemnat sa o spuna mai rar si cu mai multa profunzime a doua oara si, cand a spus-o a treia oara, a rostit cuvintele foarte rar si foarte profund. Atunci a simtit ca ceva se intampla in interiorul sau. Dupa doua saptamani s-a dus la doctor, care a declarat ca Bernard nu mai avea cancer. Acesta este un miracol autentic, pentru ca exista documente medicale care atesta starea lui atat inainte cat si dupa miracol. Bernard continua sa fie intr-o perfecta stare de sanatate pana astazi, la trei ani dupa ce a avut loc vindecarea miraculoasa."

Marturia lui Bernard: “In 2013, in timpul Misiunii Cartii Adevarului in Australia, pentru a afla mai multe despre Avertisment si A Doua Venire a lui Cristos, sotia mea si cu mine am participat la un seminar in Gold Coast, unde locuim. Acolo am avut ocazia sa depun marturie oamenilor prezenti. Aceasta este povestea mea, care il lauda si preamareste pe Dumnezeu.

De-a lungul anilor am citit mult despre Vointa Divina, importanta de a spune “Faca-se voia Ta” (Fiat) si de a ramane in pace. Am continuat sa citesc mesajele cuprinse in Cartea Adevarului si sa recit rugaciunile Cruciadei daruite de Mantuitorul nostru pentru a ajuta la salvarea fratilor si surorilor noastre. Pot da marturie ca ele sunt foarte puternice si dau vigoare spiritului.

In special am inceput sa recit Rugaciunea 94 – Pentru vindecarea mintii, a trupului si a sufletulu – si sa citesc mesajul in care a fost data, pe 15 ianuarie 2013, unde Isus ne spune: “Vă rog primiți acest nou dar al vindecării pe care vi-l dau acum.” Din acel moment, cu toata credinta, increderea si dragostea, am inceput sa recit rugaciunea in fiecare zi. Odata, pe cand o recitam adanc si meditativ, am simtit un indemn interior sa o spun a doua oara, si mai rar, si mai adanc. Imediat am devenit constient de o prezenta speciala in sufletul meu, care ma indemna sa o repet si a treia oara. Atunci am fost inundat de pace si cu darul de a sti ca totul este cuprins in Vointa Sa Divina.

“Recitând-o veți ști că această cerere de ajutor se va pogorî asupra voastră, iar aceia pe care îi includeți în rugăciune, vor primi mari daruri din Cer.”

Cand m-am dus sa fac al doilea test de sange, pe 28 februarie, sotia mea nu avea idee despre ce s-a intamplat. Priveam in jur si vedeam atatia oameni in suferinta … Doctorul a iesit cu testele mele si era aproape furios, spunea “nu stiu ce sa fac acum cu testele acestea, nu stiu ce sa va spun”. Desi am aproape de 70 de ani, testele mele erau mai bune decat ale unui om tanar si sanatos.
Eu am simtit tot timpul ca Dumnezeu intervenise si imi redase sanatatea. Si eu si sotia mea eram coplesiti de recunostinta pentru aceasta vindecare miraculoasa. Am vrea sa Ii multumim lui Dumnezeu pentru mila sa si pentru adevarul Cuvantului Sau. Vindecarea mea a atins familia mea intr-un mod profund si noi continuam sa ne rugam Rugaciunile Cruciadei. Slava Tie, Doamne! 

Bernard"

aceasta si alte marturii gasiti aici: https://fatherofloveandmercy.wordpress.com/2016/05/25/miracles-mystical-events-regarding-the-book-of-truth/

Vă rog primiți acest nou dar al vindecării pe care vi-l dau acum

Mesajul (679) din Cartea Adevărului

Marți, 15 ianuarie 2013 la ora 22:50

Preaiubita Mea fiică, întrucât această Misiune continuă să crească și să se extindă în jurul lumii, va fi binecuvântată, din compasiunea Mea, cu noi minuni ce vor fi dăruite celor care suferă cumplit. Așa cum am venit prima dată, Milostivirea Mea se va extinde asupra sufletelor care au nevoie de Ajutorul Meu.

Aceștia sunt cei care vor fi lipsiți de credință și afectați de o suferință fizică teribilă . Voi alina suferința celor care vor veni la Mine. Voi face asta pentru ca în a lor suflete să aprind credința, dar vor putea fi vindecați doar prin Puterea Duhului Sfânt.

Aduceți-Mi suferințele voastre. Aduceți-Mi îngrijorările voastre. Aduceți-Mi durerile voastre. Veniți la Mine, prin rugăciunile voastre, iar Eu voi asculta. Aș vrea să vă iau pe toți în Sfintele Mele Brațe și să vă ocrotesc.

Vă rog primiți acest nou Dar al Vindecării pe care vi-l dau acum. Este în forma unei rugăciuni a Cruciadei și vă va vindeca mintea, trupul și sufletul.

Prin această rugăciune, vă predau prețiosul Dar al Vindecării. Recitând-o veți ști că această cerere de ajutor se va pogorî asupra voastră, iar aceia pe care îi includeți în rugăciune, vor primi mari daruri din Cer. Prin urmare, aceasta aduce o protecție specială pentru reînnoirea celor rătăciți, care sunt nesiguri de credința lor și a celor care simt un sentiment de osteneală. Aceștia ar putea suferi de îndoieli. Ar putea suferi de boli fizice ce le distrug capacitatea de a-Mi permite să le aduc pace, iubire și alinare.

Ca să primiți această binecuvântare pentru vindecare vă rog recitați această Rugăciune a Cruciadei.

Rugăciunea (94) a Cruciadei de Rugăciune: 

Pentru vindecarea minții, a trupului și a sufletului

"O Isuse drag, mă prosternez înaintea Ta ostenit, bolnav, în suferință și cu dorul de a-Ți auzi Glasul. Lasă-mă să fiu atins de Prezența Ta Divină, astfel încât Lumina Ta Dumnezeiască să inunde mintea, trupul și sufletul meu. Am încredere în Milostivirea Ta. Îți încredințez toată durerea și suferința mea și Te rog să-mi dăruiești harul de a mă încrede în Tine, ca Tu să mă poți vindeca de această durere și întunecime, astfel încât să pot deveni din nou întreg, să urmez Calea Adevărului și să Te las să mă conduci la viața din Noul Paradis. Amin."

Întâi trebuie să vă îngrijoreze credința voastră. Apoi, prin harul Milostivirii Mele, voi răspunde cererilor voastre de vindecare, conform Voinței Mele Sfinte.

Preaiubitul vostru, Isus.

Sursa: http://profetieavertisment.ro/mesaje/679/va-rog-primiti-acest-nou-dar-al-vindecarii-pe-care-vi-l-dau-acum/