2017 - ANUL PREAMĂRIRII – MAI
“MĂRIRE ŢIE
DOAMNE, RECUNOŞTINŢĂ ŢIE DOAMNE PENTRU TOATE,
CHIAR ŞI
PENTRU HARURILE PE CARE NU LE ÎNŢELEGEM!”
A 152-a întâlnire de
rugăciune lângă Nuşfalău pe Muntele Sfintei Treimi
Din Sfânta Scriptură să citim şi să medităm despre Învierea
lui Isus, pentru ca bucuria Paştelui să trăiască în noi în continuare.
Mottoul lunii: „Eu
sunt învierea şi viaţa, cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi!” (I.
11, 25)
Intenţia comună de rugăciune: rugăciunea
şi postul să le oferim la intenţia ca Spiritul Sfânt să-şi reverse darurile
asupra întregii lumi, ca în inimile oamenilor să se nască pacea!
Sarcina
nostră concretă va fi: să ne pregătim cu o novenă pentru
Sfintele Rusalii!
CE
NE-A ÎNVĂŢAT PĂRINTELE CSILIK?
Sunt convins că aveţi cu
toţii Sfânta Scriptură acasă şi presupun că uneori o luaţi în mână şi citiţi
din ea. Sfinţii părinţi ne recomandă ca nu numai să citim, ci să încercăm să
medităm ceea ce citim şi să trăim Sfânta Scriptură. Să încercăm să ne-o însuşim
cuvânt cu cuvânt, pentru că Sfânta Scriptură are un mesaj etern. Întotdeauna
primim prin Ea răspunsul la problemele noastre. Sunt persoane care o citesc în
mod consecvent, iar alţii o deschid doar la întâmplare. Oricum citim Sfânta
Scriptură, dacă avem sufletul deschis vom primi întotdeauna răspuns de la
Dumnezeu la întrebările noastre.
În perioada de Paşti auzim mult
întâmplarea discipolilor din Emaus. Spiritul Sfânt mi-a cerut să citesc această
parte din Sfânta Scriptură şi să încerc să vă dau mai departe acele revelaţii
pe care le primesc legat de aceasta.
Ce putem învăţa de la discipolii din Emaus? În
primul rând să încercăm să mergem înainte împreună cu Isus cel Înviat şi nu
fără El. Dacă analizăm discipolii care înaintau fără Isus, putem vedea cât de
abătuţi şi trişti erau, cât de deznădăjduiţi erau. Dacă priviţi la oamenii
necredincioşi oricât de bogaţi ar fi şi chiar au tot ce îşi doresc, puteţi
recunoaşte şi la ei aceste trăsături, pentru că adevărata fericire, adevărata
bucurie şi pace nu ne-o poate da nimeni altul, decât Isus Cristos. Adevăratul
centru era Ierusalimul şi totuşi ei se îndreptau spre Emaus. Încet, treptat,
pas cu pas se îndepărtau de Ierusalim. Şi noi ne putem pune întrebarea: în ce
direcţie se îndreaptă viaţa noastră? Putem recunoaşte în viaţa noastră când ne
îndepărtăm de Dumnezeu şi când ne apropiem de El. Între Ierusalim şi Emaus era
un drum de 3 ore şi în acest timp discipolii au vorbit doar despre Isus
Cristos. Am cunoscut personal un bătrân adventist cu care am stat de vorbă de
mai multe ori. Îl admiram mult pentru că în fiecare propoziţie rostită cita din
Sfânta Scriptură. Se vedea că avea sufletul şi vorba pline de Isus Cristos. Şi
vorba noastră poate fi negativă, lumească sau supranaturală. Circumstanţele
scot din noi ceea ce se ascunde în inima noastră, pentru că gura vorbeşte din
bogăţia inimii. Dacă inima noastră este plină cu Isus Cristos, ca a
discipolilor din Emaus, atunci nu putem să nu vorbim despre El. Din păcate în
lumea noastră este tot mai la modă, chiar şi în rândul creştinilor practicanţi,
să se vorbească despre orice dar nu despre Isus Cristos. De parcă ne-ar fi
ruşine să vorbim despre Isus Cristos şi să depunem mărturie. Isus nu ne cere să
nu vorbim despre problemele de zi cu zi, dar problema este când vorbim doar
despre acestea şi pe Isus Cristos îl excludem din conversaţiile noastre, apoi
încet-încet din viaţa noastră. Încet ne dezobişnuim să ne împărtăşim trăirile
spirituale. De multe ori le-am recomandat pelerinilor ca atunci când se întorc
spre casă de la programele de ispăşire, să-şi împărtăşească trăirile
spirituale. Astfel harurile se întăresc în cei care depun mărturie şi totodată
în cei care-i ascultă. Deoarece creştem mult în viaţa spirituală chiar şi prin
experienţele altora. Dacă nu vorbim despre cele spirituale, acestea se pierd în
interiorul nostru. Dacă vorbim despre experienţele spirituale, acestea se
întăresc în noi şi vor sluji în primul rând spre binele sufletului nostru, apoi
al celor cărora le-am împărtăşit. Să ne străduim ca vorba noastră să fie şi
supranaturală într-o anumită măsură.
Suntem noi recunoscători lui
Isus Cristos, Bunului Păstor, că ne-a găsit şi pe noi acolo unde am fost? Cu
toţii avem un trecut despre care nu vorbim cu plăcere. În viaţa fiecăruia
dintre noi au fost perioade mai întunecate şi este bine să ne amintim de unde
ne-a scos Domnul Isus.
Cei care suntem preoţi,
profesori sau chiar părinţi, să fim atenţi la pedagogia lui Isus, când a
întâlnit discipolii din Emaus. Nu le-a vorbit despre trăirile sale din lumea de
dincolo, ci le-a pus întrebări şi i-a ascultat. După ce şi-au povestit
experienţele, păcatele, omisiunile, au recunoscut că nu au ascultat nici de
femei, nici de îngeri, că nu prea au crezut în mormântul gol şi în tot ce s-a
întâmplat acolo. După acestea sufletul lor s-a eliberat şi s-a deschis pentru
primirea harurilor. Abia după ce i-a ascultat, a început să le vorbească despre
Moise, despre profeţi şi toate acestea s-au întipărit adânc în inima
discipolilor. Oamenii, de cele mai multe ori nu-şi doresc să li se predice, ci dacă
au posibilitatea să-şi verse sufletul în faţa altora. Majoritatea oamenilor şi
chiar mulţi dintre preoţi fac acea greşeală că nu ascultă până la capăt ce are
de spus celălalt. Într-o convorbire toată lumea şi-ar dori ca celălalt să-l
asculte pe el şi de aceea nici unul nu-l ascultă cu răbdare pe celălalt. Discipolii
l-au recunoscut pe Isus atunci, când L-au invitat la ei în casă şi i-au
analizat mai bine mişcările: când s-a aşezat la masă, a binecuvântat pâinea, a
rupt-o şi le-a dat-o, abia atunci au realizat cine este El în realitate.
Apoi Isus a dispărut, dar a
rămas între noi în Sfântul Sacrament, a rămas între noi în Biblie, în
comunitatea spirituală, pentru că acolo unde 2 sau 3 se adună în numele lui
Isus şi El este prezent. A rămas aici în sacramente. A rămas în aproapele
nostru, pentru că ceea ce facem celui mai mic dintre ai lui, facem lui Isus
Cristos. Este important ca nu numai în biserică – în Sfântul Sacrament să-L
recunoaştem pe Domnul Isus, pentru că poate este mai uşor, ci să-L recunoaştem
şi în aproapele nostru. Este cel mai uşor să-L vedem şi să-L îmbrăţişăm pe Isus
în cei pe care îi iubim, dar avem obligaţia să-L recunoaştem şi să-L îmbrăţişăm
în cei pe care ne este greu să-i iubim.
Discipolii din Emaus s-au
schimbat când L-au recunoscut pe Isus. Şi pe pelerini se poate vedea o
schimbare, mai ales pe cei care ascultă învăţăturile cu inima deschisă,
recunosc în ele învăţătura lui Dumnezeu şi doresc să o pună în practică în
viaţa de zi cu zi. Pe aceştia se poate vedea că se liniştesc în prezenţa lui
Dumnezeu şi faţa lor se luminează. Ceva se întâmplă cu noi când mergem la
biserică, mergem în pelerinaj sau ne rugăm din inimă acasă. Dacă în asemenea
momente nu ne rugăm doar din obligaţie, ci încercăm să avem o relaţie personală
cu Isus, atunci simţim că ceva s-a schimbat în noi, suportăm mai bine
greutăţile şi încercările spirituale.
Credem noi cu adevărat că
avem nevoie de comunitatea spirituală? Pentru că singuri cu toţii suntem slabi.
Fiecare om are nevoie de companie. Suntem obligaţi să ne rugăm unii pentru
alţii pentru că suntem responsabili unii pentru alţii. Există anumite
trăsături, păcate, slăbiciuni care se ridică la suprafaţă doar în comunitate.
Când suntem în comunitatea spirituală ne dăm seama cu adevărat la ce nivel
spiritual ne aflăm, deoarece comunitatea este ca o oglindă pentru noi, în care
putem vedea dacă suntem ciufuliţi sau avem nasul murdar. În asemenea momente putem da vina pe
comunitate pentru că suntem murdari pe nas şi atunci nu ne dezvoltăm deloc în
viaţa spirituală, sau putem să ne recunoaştem greşeala şi să încercăm să ne
schimbăm într-o direcţie bună.
Aţi avut oare trăiri
spirituale pe parcursul vieţii? Este foarte bine când suntem împreună cu
comunitatea şi ne rugăm, dar Sfânta Fecioară ştie că uneori avem nevoie de
trăiri spirituale, când simţim aproape în mod palpabil prezenţa Celor din Cer.
Încercaţi să meditaţi asupra trăirilor voastre spirituale şi să vorbiţi despre
ele unor persoane care sunt deschise către cele spirituale. Dacă veţi avea
curajul să faceţi acest lucru, va servi la binele vostru sufletesc şi al celor
cărora le veţi împărtăşi aceste experienţe. Amin!!!
Temă de casă pentru luna mai:
“DOAMNE AJUTĂ-NE, SĂ AVEM CURAJUL, SĂ TE MĂRTURISIM ÎN
FAŢA APROAPELUI NOSTRU!!!”
RETROSPECTIVA LUNII
APRILIE 2017
MESAJUL SFINTEI FECIOARE A FOST:
„Dragii
mei trandafiraşi albi! Şi astăzi am venit între voi din
încredinţarea Sfintei Treimi cu o iubire deosebită. Dumnezeu mă trimite la voi
din iubire ca să vă ajut să înţelegeţi că fără El nu aveţi viitor, nu există
pace şi nu există mântuire, ceea ce trebuie să fie cea mai importantă în
vieţile voastre. De aceea vă cer în continuare copiii mei ca în acest Post Mare
să luaţi în serios mesajele Mele şi Voia lui Dumnezeu să fie cel mai important
lucru pentru voi. Să iubiţi pe toată lumea aşa cum este. Rugaţi-vă şi ispăşiţi
cu perseverenţă. Nu renunţaţi la speranţă. Veniţi mai des în acest loc de
pelerinaj, pentru că mai sunteţi în perioada de har. Daţi mulţumire şi fiţi
recunoscători pentru toate. Folosiți aceste posibilităţi pentru că aveţi nevoie
de purificare. Micuţii mei, rugaţi-vă şi aduceţi jertfe pentru sufletele din
Purgator. Oferiţi pentru ele Sfinte Liturghii, pentru ca în acest Post Mare,
prin Iubirea Îndurătoare a lui Dumnezeu să se elibereze cât mai mulţi din Purgator.
Meditaţi asupra suferinţei Fiului Meu cel Sfânt când vă rugaţi Calea Crucii.
Uniţi suferinţa lui Isus cu suferinţa voastră. Acceptaţi şi oferiţi tot ce
permite în vieţile voastre, în special pentru pacea din lume. În Vinerea Mare
să aşezaţi voinţa voastră sub crucea lui Isus. Abandonaţi-vă în totalitate lui
Dumnezeu aşa cum şi-a dat Fiul meu şi ultimul strop de sânge pentru mântuirea
lumii. Micuţii mei, de Paşti, Sărbătoarea Învierii, rugaţi-vă ca prin pocăinţă
să se nască în inimile voastre Isus Înviat şi trăiţi în aşa fel ca El să-şi
găsească bucuria în voi. Rugaţi-vă de asemenea ca Sfintele Paşti să le sărbătoriţi
deodată în continuare în întreaga lume. Nu uitaţi că eu mă bucur pentru voi şi
vă iubesc. Acum Sfânta Treime vă binecuvântează prin Mine cu harul de a trăi
bine Postul Mare în continuare!!!”
Privire în viitor pentru luna iunie 2017
·
În
luna iunie programele de ispăşire vor avea loc în zilele de 1 – 2 – 3 – 4 de la
ora 13.
·
Sfânta
Liturghie se celebrează în continuare în biserica din Nuşfalău în jurul orei 15!
Excepţie face prima duminică, în această zi Sfânta Liturghie se ţine înainte de
program de la ora 12.
· La cererea Sfintei
Fecioare să continuăm să postim luni – marţi – miercuri după prima duminică şi
să oferim pentru Biserică şi pentru viitorul Muntelui
Sfintei Treimi.
· Pe 10 iunie va avea loc
întâlnirea de ispăşire de la Vac, Ungaria!
Mesajele de la
Nuşfalău în limba română le găsiţi pe internet la adresa :www.muntelesfinteitreimi.ro,
e-mail:
comunitateadeispasire@yahoo.com, inf.
0760-739-518
